La regele Solomon au venit două femei, târând între ele pe un tânăr avocat, îmbrăcat la un costum fin de tot.
- Bărbatul acesta a cerut mâna fiicei mele! zise prima dintre femei.
- Ba nu! A cerut mâna fiicei mele! zise a doua. Şi aşa a continuat cearta şi acuzaţiile între ele, până când regele Solomon a cerut să se facă linişte.

- Aduceţi-mi o sabie mare, a zis Solomon, şi tăiaţi în două pe avocat; daţi apoi o jumătate a acestuia primei femei şi o jumătate celei de-a doua!

Prima femeia a zis: foarte bine! Aşa să se facă! Aşa trebuie!
A doua femeia a stat un moment tăcută, apoi a zis: nu, nu e bine aşa! De ce să se piardă viaţa tânărului în felul acesta! Lăsaţi-l întreg şi daţi-l primei femei! La care Solomon a proclamat: avocatul să se căsătorească cu fiica primei femei!

Sfetnicul împăratului s-a apropiat şi i-a şoptit la ureche lui Solomon: dar rege, prima femeie a fost de acord ca tânărul să fie tăiat în două!
- Într-adevăr! zise Solomon! Asta dovedeşte că ea este adevărata soacră!

Scuza Nr. 2: Ce rost au toate acestea? Lucrarea nu va fi aşa cum trebuie!
Ce se întâmplase? Ei zideau cu succes, până în ziua în care a venit la locul lor de muncă un bătrân: el fusese copil pe vremea când au fost duşi în robie şi văzuse frumuseţea Templului lui Solomon. Acum se uita la zidirea lor, şi spunea: ‘Voi numiţi asta un templu? Ruinele astea de colo? Eu am văzut templul lui Solomon şi ceea ce voi faceţi aici nici nu se compară cu lucrarea de odinioară! Ştiţi voi cât aur şi cât argint era în Templul acela? Voi nici nu aveţi cu ce să împodobiţi lucrarea voastră! Cum o s-o decoraţi?’ Şi oamenii au zis: ‘ bătrânul are dreptate. Nu avem aur, nu avem argint, nu avem cu ce decora lucrarea, este cam dură, are asperităţi, nu are frumuseţe care să atragă privirile, aşa că punem punct aici. Domnul nu ne poate acuza că nu am vrut sau că nu am încercat’.

În versetul 4, Dumnezeu însă nu se lasă: ‘Fii tare, Zorobabel, continuă să lucrezi!’ ‘De ce Doamne?’ ‘Pentru că EU SUNT CU TINE!” Acesta este mesajul Domnului: lucrează şi nu te uita că lucrurile nu sunt chiar aşa cum zic alţii că ar trebui să fie. De ce? Versetele 6, 7, arată că Domnul va scutura actuala ordine a lucrurilor şi va rearanja toate lucrurile. Domnul are aur, El are tot argintul şi dacă ar vrea te-ar copleşi cu astfel de comori. Dacă casa aceasta ar trebui să fie decorată cu aur şi argint, atunci Domnul ţi-ar da aur şi argint. Dar pe Domnul acum îl interesează altceva: El vrea nu decoraţii materiale şi fireşti ci GLORIE (v 9) în casa aceasta. De aceea a venit Isus. El a scos aurul şi argintul din casa lui Dumnezeu şi a transformat-o într-o casă de rugăciune. Apoi acolo a început să răspândească lumina Cuvântului Său. Tot acolo a început să-şi arate slava prin eliberarea demonizaţilor şi vindecarea celor bolnavi. Eu doresc mai bine o colibă dar să aibă în ea aceste lucruri decât aur şi argint fără putere şi fără prezenţa slavei Domnului!

Şi altceva: nu te opri din lucrare din cauză că vine cineva şi-ţi spune că lucrarea de acum nu seamănă cu ceva din trecut. De ce crezi că Dumnezeu lucrează în stereotipuri? Crezi că cel ce a demonstrat atâta inventivitate şi imaginaţie în creaţie, să fi rămas în pană când este vorba de lucrarea Sa? Nicidecum! Noi suntem mereu tentaţi să privim înapoi: ‘pe vremea când am primit noi credinţa era altfel…’ Şi dacă ar fi tot la fel şi astăzi, am fi plictisiţi! Domnul face lucruri noi, le face deosebite! Le face de aceeaşi calitate.

Scuza Nr. 3: Doamne, eu am făcut ce ai zis, dar nu se vede nici un rezultat în viaţa mea personală: tot nu sunt binecuvântat.
Am ajuns la versetul 10: lucrarea a încetat din nou, şi trecuseră numai două luni de la ultima încetare şi 2 luni şi 21 zile de când a început. Care era problema acum? Versetul 15, poporul lucrase dar încă tot spartă le era punga, tot goale grânarele, şi nu fuseseră binecuvântaţi. Adică, încă nu se vedeau rezultatele aşteptate, roadele ascultării lor.
Oamenii aceştia erau ca şi noi: voiau rezultate instantanee: ‘Ieri am îndreptat toate lucrurile, astăzi trebuie ca totul să meargă perfect în viaţa mea!’

** Aşa vine un cuplu la consiliere: soţiei îi sărea mereu siguranţa şi făcea scandal.. După ce pastorul le spune cum să se comporte, cei doi pleacă. A doua zi soţul sună la pastor şi-i spune: ‘Frate, am urmat sfatul tău: aseară am mers la un restaurant şi apoi am cumpărat flori soţiei, şi seara a fost extraordinară. Dar a doua zi dimineaţa iar i-au sărit capacele! Cred că nu are rost să mai încerc că nimic nu dă rezultat, nici chiar sfatul dumitale!’

Ce să le spui unor astfel de nerăbdători? Ce le spunea Domnul prin Hagai celor de odinioară: că păcatul şi nepăsarea care apăsase ani de zile nu trece cu una cu două. Adică noi suntem iertaţi instantaneu, fără nici un dubiu. Dar obiceiurile de a face răul, gândurile de odinioară, înclinaţiile, încă ne luptăm cu ele. De aceea Pavel ne spune să nu cădem de oboseală (Gal 6:9).

Ce-i întreabă Domnul? Versetul 19: ‘Mai aveţi sămânţă?’ Adică, Domnul face trimitere la legile semănatului şi culesului. Nu semeni grâu astăzi şi mâine tocmeşti batoza la treierat, nu-i aşa? TREBUIE TIMP CA CEEA CE PLANTEZI ASTĂZI SĂ CREASCĂ, NU-I AŞA? Deci, nu te îngrijora dacă nu vezi rezultate imediate: mergi înainte că la vremea potrivită vei secera.

Scuza Nr. 4: oriunde ne uităm în jurul nostru, este ocupaţie străină. Se va schimba asta vreodată? Va dispare răul vreodată?
Cuvintele următoare erau o încurajare pentru Zorobabel. De ce? Ei erau acasă la ei, dar pretutindeni în jurul lor domneau persienii. Carăle şi soldaţii lor erau pretutindeni. Domnul le spune: ‘Nu vă temeţi; Eu voi răsturna această ordine a lucrurilor! Voi răsturna scaunul de domnie al celui rău, va veni vremea când nu va mai fi război. Atunci tu, Zorobabele, vei fi păstrat şi vei fi ca un inel de pecetluire păstrat pe mâna Domnului. Tu eşti alesul Meu’ zice Domnul.

Cuvintele acestea s-au împlinit cu privire la Isus. Isus a fost din casa lui David din care casă era şi Zorobabel. Cuvintele acestea sunt o încurajare pentru noi când trecem prin întuneric. Sus la lucru, deoarece oportunităţile abundă în ciuda răutăţii. Şi nu trebuie să înlături tot întunericul într-o zi: doar cîte o viaţa o dată, cîte o zi o dată.
Domnul să ne ajute să biruim în lupta faţă cu iureşul urgenţelor şi să stabilim priorităţile noastre în funcţie de cele a lui Dumnezeu; apoi toate celelalte lucruri vor cădea la locul lor, sau de ce nu, vom vedea că niic nu au fost prea importante!