Am un prieten care de meserie este profesor şi este foarte deştept. A scris cărţi, articole la ziar, a ţinut conferinţe. Acum nu de mult s-a apucat să prezinte poeţi creştini din România. A început cu numele cunoscute, ca Traian Dorz, Nicolae Moldovan, Costache Ioanid. Stia despre toţi atâtea date personale, amănunte care lăsau să se înţeleagă că prietenul meu îi cunoscuse pe toţi aceşti poeţi în mod personal.

Apoi au urmat nume mai necunoscute: Tatiana Topciu, Simion Cubolta, şi alţii. Si despre mulţi dintre ei aceeaşi cunoaştere oarecum intimă. L-am întrebat pe prietenul meu dacă i-a cunoscut şi pe aceştia. Răspunsul său a fost da! Apoi mi-a dezvăluit că el, de îndată ce afla despre cineva care ar fi o persoană interesantă, de la care ar putea învăţa ceva bun, el pleca imediat şi făcea tot posibilul să întâlnească acea persoană, s-o cunoască, să se împrietenească şi apoi să soarbă din izvorul ei de inspiraţie duhovnicească.

Eu cred că unul dintre cele mai mari complimente pe care le poţi face cuiva, este să-i ceri sfatul, să înveţi de la el; să te împrieteneşti pentru a lăsa să curgă în tine ceea ce este de valoare în el. Oamenii care cred că ştiu totul nu mai pot fi învăţaţi, şi ei sunt în cel mai mare pericol de a fi luaţi prin surprindere de viaţă.

Mie personal îmi place apostolul Pavel şi pentru una din marile sale calităţi: aceea de a nu crede că ştie totul. De putut, el poate totul în Christos care îl întăreşte. Dar de cunoscut, el recunoaşte că acum cunoaştem în parte (acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte deplin – 1 Cor 13:12); de apucat, el nu crede că L-a apucat pe deplin pe Christos, de aceea se aruncă înainte către această cunoaştere (fraţilor, eu nu cred că L-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şia runcându-mă spre ce este înainte… Filipeni 3:13,14).

Să nu-ţi fie frică nici ruşine să admiţi că nu ştii şi că poţi fi învăţat. Intreabă mereu până eşti sigur că ai înţeles despre ce este vorba. Caută oamenii cu adevărat valoroşi care au ajuns la o cunoaştere mai avansată decât a ta, şi nu te sfii să stai la picioarele lor în ascultare. Viaţa ta va fi cu atât mai bogată cu cât te vei lăsa mai mult să fii învăţat de alţii.

Si mai ales, nu uita să vii la Christos în fiecare zi pentru a învăţa de la El. Invitaţia Sa rămâne valabilă peste veacuri: veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovoraţi, şi Eu vă voi da odihnă.Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. – Matei 11:28, 29). Invaţă de la Christos nu numai blândeţea şi smerenia, ci şi răbdarea, pasiunea pentru Dumnezeu, pentru adevăr, pentru dreptate. Invaţă de la El mila, compasiunea, învaţă de la El bucuria şi plinătatea.

Peste ani când vei privi în urmă la toţi acei cărora te-ai plecat şi de la care ai învăţat, vei fi fericit că te-ai considerat destul de neştiutor cândva pentru a te apleca la izvorul cunoştinţelor altora care acum ţi-au îmbogăţit viaţa şi experienţa într-o atât de amre măsură.

Viewed 23 times by 17 viewers