Nov 15 2006
Critici si Laude
In 11:5 Isus transmitea lui Ioan Botezătorul că ˝săracilor li se vesteşte Evanghelia˝. Apoi El făcea remarca că este ferice de cel pentru care El, Isus Hristos nu este un prilej de poticnire. Continuarea relatării lui Matei ne spune despre critica aspră făcută de Domnul celor din vremea Sa (16-19). Critica continuă cu amintirea unor localităţi care au experimentat la prima mână minunile Domnului: Horazin, Betsaida, Capernaum. Impreună cu toţi cei ce au auzit vreodată cuvintele lui Isus Hristos şi împreună cu toţi cei ce au experimentat vreodată minunile Sale, cetăţile acestea vor fi judecate. Căci nici o revelare a lui Dumnezeu nu rămâne fără consecinţe!
In vremea acestor critici aspre, Isus are însă şi cuvinte de laudă; lauda Sa este pentru Tatăl din ceruri. Luca 10:21-22 ne precizează că această lăudare a lui Dumnezeu a coincis cu o bucurie în Duhul a Domnului Isus. Bucuria lui Isus este cu privire la componenţa Bisericii Sale, formată nu din înţelepţi şi pricepuţi, ci din prunci.
Completând parcă ideea lui Isus, Pavel scrie Corintenilor: 1 Cor 1:26-29 De pildă fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.
Este ciudat că Hristosul a cărui slavă şi glorie a fost descrisă atât de maiestuos în Vechiul Testament şi a cărui împărăţie a fost aşteptată cu atâta pompă, şi-a ales supuşii nu dintre cei mai nobili, care din punct de vedere omenesc ar fi putut acorda mai multă splendoare împărăţiei Sale, ci dintre cei mai de jos. Si pentru componenţa Bisericii lui Hristos, slava se cuvine Tatălui, Domn al cerului şi al pământului.
Amintirea acestei înălţări nespuse a lui Dumnezeu în contrast cu aleşii Săi (pruncii) are menirea de a ne spune trei lucruri:
1. Dumnezeu ar fi avut puterea de a aduce la Sine pe toţi oamenii; doar El este Domn al cerului şi al pământului.
2. Venirea unora la credinţă şi rămânerea altora afară este atât datorită alegerii lui Dumnezeu cât şi alegerii individuale a fiecăruia.
3. Revelaţia despre Dumnezeu vine direct de la Dumnezeu.
Prerogativele lui Dumnezeu sunt atât de a ascunde, cât şi de a descoperi! Si ambele lucruri după propria Sa plăcere!
Dacă ar fi ales Dumnezeu pe cei educaţi şi pricepuţi, s-ar fi înţeles de către unii că aceştia au ajus la Hristos prin propria înţelepciune; dar aşa este clar că pruncii au venit pentru că i-a motivat, i-a adus altcineva, căruia i se cuvine slava!
Experienţa ne dovedeşte că nu toţi cei lipsiţi de înţelepciune au venit la Hristos, după cum nu toţi cei înţelepţi au rămas în orbire. Deci, pe cine a chemat Dumnezeu la Sine?
1. Cei care nu se poticnesc în Hristos: Mat 11:6
2. Cei care nu au un spirit critic: Mat 11:16-19
3. Cei care iau aminte la minunile Domnului în viaţa lor: Mat 11:20-24
The Critici si Laude by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
No responses yet
