A fost o dată un împărat japonez care s-a văzut nevoit să angajeze un samurai-şef aşa că a dat anunţul în toată lumea ca cei dornici să vină cu cererile lor la curtea sa. După pre-selecţii şi selecţii îndelungate şi riguroase, făcute de subalternii împăratului, trei samurai s-au calificat pentru a demonstra măiestria şi calitatea lor în faţa împăratului: un samurai japonez, un samurai chinez şi un samurai evreu.

În ziua competiţiei dintre aceştia trei, împăratul şi curtenii săi s-au adunat să aprecieze talentele candidaţilor.

Primul samurai, cel japonez a vanit în faţa curţii, a scos dintr-o cută a chimonoului său o cutie de cribrituri, a deschis-o, din ea a zburat un bondar, şi samuraiul şi-a scos rapid sabia, a şuierat cu ea în mişcări rapide prin aer şi iată că bondarul a căzut pe pământ tăiat în două. Toată curtea a aplaudat frenetic! Aşa ceva nu se mai văzuse niciodată.

Al doilea samurai, chinezul, a venit şi el în faţa curţii, a scos şi el o cutie de chibrituri, din ea a zburat o muscă, samuraiul a făcut dpuă mişcări fulgerătoare prin aer cu sabia sa, şi iată musca căzută la picioarele sale tăiată în patru bucăţi. Aplauzele au fost interminabile.

Samuraiului evreu i-a venit şi lui rândul. A venit în faţă, a scos de-acum tradiţionala cutie de chibrituri, din ea a zburat un ţânţar. Sabia samuraiului a făcut uuşş, uuşş, uuşş prin aer, după care, ţânţarul a continuat să zboare mai departe. În curtea împăratului s-a aşternut tăcerea. Toţi se uitau întrebători către samuraiul evreu, aşteptând o explicaţie. Împăratul chiar zise: foarte ambiţios, dar de ce mai zboară ţânţarul?

Cu o plecăciune adâncă, samuraiul evreu explică: tăierea împrejur nu a fost menită să ia viaţa ţânţarului!

Viewed 25 times by 19 viewers

Isaia 43:5 Nu te teme de nimic, căci Eu Sunt cu tine.

Frica este o reacţie emoţională la un factor de risc, ameninţare sau pericol percepute de noi. În faza cea mai blândă, frica este doar un sentiment neplăcut: ne îndeamnă la atenţie sau la evitarea situaţiilor care au indus frica. În fazele ei mai avansate, frica poate duce până la o stare paranoică cu privire la reala sau presupusa ameninţare.

Versetul de mai sus face parte dintr-un context în care Domnul Dumnezeu avertizează pe cel căruia i se adresează să nu-i fie frică dacă va trece prin apă sau foc, deoarece Domnul este cu el. Azi tu şi cu mine suntem cei cărora ne vorbeşte Domnul.

Nu ştiu dacă ai fost vreodată aproape de moarte! Dacă ţi s-a părut că mori, că nu mai poţi respira! Sau, dacă ai intrat cu avionul într-o turbulenţă atât de gravă încât ai avut impresia că nu o să mai ajungi întreg pe pământ. Sau dacă ai stat în faţa unei operaţii grave, când doctorul ţi-a spus că ar fi posibil ca operaţia să nu reuşească din cauza unor factori independenţi de el, şi că se poate muri pe masa de operaţie.

În asemenea momente, îţi trece prin faţa ochilor minţii toată viaţa. Lucrurile care ţi se păreau importante până la confruntarea cu moartea nu mai au nici o valoare: averea, maşina, hainele, diplomele, îşi pierd cu toate importanţa. Alte lucruri îţi vin în minte. Te gândeşti că nu ţi-ai cerut iertare soţiei după ultima ceartă. Că-ţi rămân copiii orfani. Că mărturia ta cu privire la Viaţa care a fost arătată nu a fost aşa cum trebuia. Că nu ai făcut cât ai fi putut pentru Christos.

Ce impact lasă asupra ta o astfel de experienţă? Dacă a fost doar o spaimă de moarte ceea ce a produs confruntarea ta cu adevărul, te întorci la vechea ta viaţă neafectat după ce totul revine la normal şi pericolul a fost îndepărtat? Sau îţi schimbi priorităţile? Iei hotărâri noi de care te vei ţine? Promiţi cumva Domnului ca Iacov, că dacă te scapă de situaţia aceasta, o să-i dai Domnului ceva în schimb? (Geneza 28:20-22).

Pentru cel ce trăieşte cu Domnul şi pentru El, frica nu trebuie să fie o problemă. În special, frica de moarte! De ce? Deoarece există un adevăr care copleşeşte orice frică, orice nelinişte: Coloseni 3:3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Un om mort nu se mai teme de nimic! Noi nu suntem doar morţi, ci trăim, şi viaţa noastră nouă, este ascunsă în Christos, şi cu Christos în Dumnezeu! Asta înseamnă că nimic nu ne poate afecta în rău atâta timp cât stăm ascunşi în Domnul!

Israeliţii ştiau ce însemna să treacă prin foc şi prin apă. Au trecut prin foc peste 400 de ani când s-au format ca naţiune în robia egipteană. Au fost puşi în cuptor până când strigătele lor au ajuns la Dumnezeu. Acolo în foc s-au curăţat de răutate, de invidie, de ură, de şiretlicurile fraţilor lui Iosif. Acolo au învăţat umilinţa. Acolo au cunoscut răutatea lui faraon şi a egiptenilor, ca să se scârbească de ei. S-au format în unitate şi s-au înmulţit în vederea alcătuirii unui popor al Domnului. Promisiunea lui Dumnezeu făcută lui Avraam de a-i înmulţi sămânţa, începea să se împlinească cu începere din Egipt.

Israeliţii ştiau ce însemna să treacă prin apă. Au ajuns la Marea Roşie, un popor mare la număr, cu femei şi copii, oameni fără arme şi antrenament militar, urmăriţi de o armată sofisticată de egipteni. Dumnezeue-o parte marea, de cealaltă armata egiptenilor. Au strigat către Domnul şi El a despicat Marea Roşie. Poporul a trecut ca pe uscat, cu apele aşezate ca două ziduri de-o parte şi de alta, martore a unei minuni. Flămânde ape, gata să mănânce un popor, dar oprite de o Mână… a celui ce le-a creiat! Apele îşi vor sătura foamea peste câteva ore, când vor ajunge egiptenii la faţa locului!

De aceea, peste ani Domnul va putea să-i încurajeze să nu se teamă de nimic, deoarece El este cu ei. El este cu noi de asemenea! Aminteşte-ţi de toate ocaziile când ai trecut prin greutăţi, şi El a fost cu tine. Fii fără frică!

Viewed 23 times by 19 viewers