1 Corinteni 5:7 Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi Sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.

Înainte de sărbătoarea Paştelor, evreii trebuiau să aprindă o lumină şi să cerceteze toată casa pentru a descoperi fărâmituri de pâine căzute prin crăpături, pierdute pe sub pat, pe la îmbinări, la marginea podelelor, poate uitate în vreo pătură cau în vreun veştmânt. Trebuia ca toate fărâmiturile să fie adunate şi aruncate afară din casă. Paştele nu putea fi sărbătorit cu aluat vechi de un an de zile! Trebuiau coapte azime fără aluat proaspete, şi ceea ce era vecgi trebuia înlocuit cu ceva nou!

E aproape sărbătoarea crăciunului şi mare parte dintre părinţii care au copii mici vor face pom de crăciun pentru ei. Amintirea cântecelor, a cadourilor, a clipelor petrecute lângă ai noştri cu ocazia acestor sărbători ne va urmări mulţi ani de-acum înainte. Ne va stărui în nări mirosul cozonacilor cu nucă proaspeţi, a prăjiturilor bune, a fripturii de carne de porc proaspăt tăiat, ne vom aminti de gustul verzei murate de curând. Vom vedea parcă aievea focul pâlpâind în vatră sau în şemineu, ne vom aminti de mirosul de acasă.

Vom învăţa colinzi noi, în timp ce vom cânta altele mai de demult şi vom reciti sau auzi aceleaşi texte sfinte care de mii de ani re-spun istoria venirii lui Dumnezeu la noi, pentru a ne salva şi a ne duce la Sine. Apoi zilele de sărbătoare vor trece. Ne vom duce pe la casele noastre, ne vom adânci din nou în preocupările noastre cotidiene şi vom zâmbi când vom crede că nu ne vede nimeni, la amintirea sărbătorii.

Pomul de crăciun! Unii zic că e un obicei moştenit de la păgâni şi că nu ar trebui să-l facem. Alţii zic că cei ce-l fac se închină la el. Că Christos nu ar accepta pom de crăciun şi probabil nici sărbătorirea naşterii Sale. Că oricum, nu s-a născut în decembrie ci în martie sau aprilie… Pe mine personal, astea nu mă interesează. Că unii identifică pomul de crăciun cu însăşi crăciunul şi că pentru alţii crăciunul e doar o lună a cadourilor şi a mâncărurilor, nu mă interesează nici atât. Pentru mine pomul de crăciun este un ornament, ceva ce împodobeşte sărbătoarea şi ajută la formarea amintirilor. Un ornament aşa ca tabloul pe care-l atârnăm deasupra şemineului, ca măsuţa pe care am pus vaza aceea cu flori artificiale iarna şi din când în când naturale, vara!

O să mă întrebaţi acum, de ce sar de la un subiect la altul; ce legătură am descoperit eu între sărbătoarea Paştelor şi aluatul, cu care am început, şi sărbătoarea Crăciunului şi pomul de crăciun la care am ajuns. Ei bine, eu am descoperit o legătură: iat-o. După ce am ţinut pomul de crăciun vreo două-trei săptămâni, a venit vremea desfacerii sale. Ornamentele au fost împachetate cu grijă, aşezate în cutii şi apoi în debara, ca să le găcim şi să le folosim anul ce vine. Fondantele şi ciocolăţile le-am mâncat de mult. Beculeţele le-am depozitat şi pe ele. În curând bradul, care nu are roade proprii ci trebuie împodobit, a ajuns golaş, aşa cum era în clipa în care l-am adus de la piaţă. Ba chiar acum arăta şi mai rău! Şi-a pierdut din culoare, din prospeţime. Şi-a pierdut din ace. Ciudatele ace! ce bine se ţineau ele de ramuri, ce ferme erau ele acum câteva săptămâni! Şi, ce uşor se desprind acum şi cum mai sar şi se pierd prin crăpături, pe sub pat, pe sub covor, pe la îmbinările pereţilor!

Le-am căutat cu atenţie, aşa cum la Paşte evreii căutau aluatul, ca să le strângem pe toate şi să le măturăm afară din casă. Dar cu toată strădania, am mai trecut cu vederea unele ace de pom de crăciun. Le vom găsi la curăţenia următoare, şi apoi la cea următoare. Desigur că evreii nu aveau luxul de a trece cu vederea o fărâmitură de aluat vechi şi să mai sărbătoarească paştele aşa cum se cuvenea. Folosirea aluatului în timpul mâncării paştelor pe parcursul a şapte zile era pedepsită cu moartea.

Ace de pom de crăciun. Nu chiar atât de drastic, dar pentru mine, aceeaşi învăţătură. Din când în când, trebuie să aprindem în viaţa noastră o lumină puternică de tot. De obicei, este acţiunea Cuvântului lui Dumnezeu sub lucrarea Duhului Sfânt. Atunci acele vechiului pom de crăciun, care nu a fost decât poate un ornament inofensiv în viaţa noastră de odinioară, dar acum, sub lucrarea Duhului Sfânt sunt cel puţin nefolositoare, ca să nu zic că pot deveni păcat şi ne pot „înţepe” când este cel mai inconvenabil să fim răniţi de lucruri… inofensive, acele pomului de crăciun zic eu, trebuie adunate cu grijă şi lepădate de la noi.

Câteodată ele îşi vor face apariţia aşa cum ziceam mai sus, când ne aşteptăm noi cel mai puţin. Când este scuturat un covor (aspect) al vieţii noastre, când bate câte un vânr peste noi menit să stârnească ceea ce e vechi şi ascuns pentru a fi adus la lumina adevărului. Sunt eu gata să mă aplec pe genunchi şi să caut cu atenţie aluatul, acele uscate ale pomului de crăciun? Căci Duhul Sfânt spune că trebuie să fac curăţenie în viaţa mea! Să înlocuiesc ceea ce este vechi cu ceea ce este nou şi duhovnicesc! Doamne, ajută-ne!

Viewed 23 times by 17 viewers

The Aluatul by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.