Cineva a spus că noi trebuie să luăm circumstanţele aşa cum sunt ele, nu cum am dori noi să fie. Eşecul nostru este garantat când negăm realitatea şi refuzăm să ne confruntăm cu ea. Noi trebuie să fim duri cu noi înşine în ceea ce priveşte recunoaşterea şi tratarea propriilor noastre greşeli.

Desigur că noi oamenii, avem mii de feluri de a explica de ce am greşit. Adesea ştim că ceva anume nu va funcţiona cum trebuie (de exemplu, ştim că nu vom putea plăti o factură anume) şi amânăm până în ultima clipă să spunem celor interesaţi că nu vom fi în stare să facem faţă promisiunilor. Sau, în cazul facturii, trimitem fie un cec nesemnat, fie ne scuzăm că noi l-am trimis la timp dar probabil că serviciul poştal nu a funcţionat cum trebuie de nu a a sosit la destinaţie, sau de ce nu, nu am avut adresa corectă şi tocmai ieri ne-a venit înapoi cu specificaţia adresantul necunoscut dar noi vom corecta problema imediat trimiţând un nou cec cu adresa corectă…

Unii scapă de confruntarea cu realitatea prin a se îmbăta. Aceasta nu face altceva decât să adauge la problema pe care au încercat s-o înece o durere de cap. Alţii recurg la droguri; după trecerea efectului lor se trezesc cu problema plus o stare de dependenţă care îşi cere satisfacţia tot mai frecventă şi mai abundentă. Sau chiar o altă cale de scăpare, este de a spune celor interesaţi ceea ce vor ei să audă: de exemplu, CECul este la poştă. Si încă a patra scuză este că de fapt nu există nici o problemă.

Noi greşim cu toţii în diferite feluri, ne spune Iacov (3:2), dar mai ales greşim în vorbire. Ce fel de oameni suntem în esenţă, şi ce fel de oameni vom deveni în viitor poate fi pronosticat de felul în care tratăm greşelile noastre. Putem trece starda ca să nu ne întâlnim cu cel căruia i-am greşit şi ca să nu fim obligaţi să recunoaştem am greşit, te rog să mă ierţi. Putem scrie o scrisoare pentru a nu fi puşi în situaţia de a privi în ochi persoana căreia i-am greşit. Putem ruga pe altcineva să vorbească în folosul nostru. Putem susţine la infinit că nu am greşit. Sau putem da vina pe alţii sau pe împrejurări că am greşit. Sau putem da vina pe temperamentul nostru, susţinând sus şi tare că aşa sunt eu, am încercat să mă schimb dar psihiatrul mi-a spus că nu pot să mă schimb deoarece chestia aceasta este înscrisă în codul meu genetic, deci acceptă-mă aşa cum sunt. Sau, putem susţine că noi nu greşim niciodată, că suntem întotdeauna corecţi şi doar alţii manifestă carenţe ce nouă ne sunt străine….

Numai dacă te opreşti să priveşti realitatea în faţă, să recunoşti când ai greşit, să ceri iertare, să cauţi rezolvarea problemei curente şi să eviţi a mai greşi pe viitor vei deveni un om cu majusculă! Aşa că întrebarea mea pentru tine este: cu ce scădinţă, cu ce greşeală, cu ce problemă te confrunţi astăzi? Cum o explici? Sau încerci să scapi de ea?
Permite-mi să-ţi ofer un sfat ce te va ajuta pe viitor: vino cu problema ta aşa cum eşti, fără scuze, la Dumnezeu; recunoaşte căderile tale, deficienţele ce duc la căderi repetate, cere-i iertare şi roagă-L să te ajute pe viitor să fii diferit. Si vei vedea ce va face Dumnezeu în viaţa ta, dacă-I dai voie.

Viewed 21 times by 17 viewers

The Despre tratarea greselilor. by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.