În ziua competiţiei dintre aceştia trei, împăratul şi curtenii săi s-au adunat să aprecieze talentele candidaţilor.
Primul samurai, cel japonez a vanit în faţa curţii, a scos dintr-o cută a chimonoului său o cutie de cribrituri, a deschis-o, din ea a zburat un bondar, şi samuraiul şi-a scos rapid sabia, a şuierat cu ea în mişcări rapide prin aer şi iată că bondarul a căzut pe pământ tăiat în două. Toată curtea a aplaudat frenetic! Aşa ceva nu se mai văzuse niciodată.
Al doilea samurai, chinezul, a venit şi el în faţa curţii, a scos şi el o cutie de chibrituri, din ea a zburat o muscă, samuraiul a făcut dpuă mişcări fulgerătoare prin aer cu sabia sa, şi iată musca căzută la picioarele sale tăiată în patru bucăţi. Aplauzele au fost interminabile.
Samuraiului evreu i-a venit şi lui rândul. A venit în faţă, a scos de-acum tradiţionala cutie de chibrituri, din ea a zburat un ţânţar. Sabia samuraiului a făcut uuşş, uuşş, uuşş prin aer, după care, ţânţarul a continuat să zboare mai departe. În curtea împăratului s-a aşternut tăcerea. Toţi se uitau întrebători către samuraiul evreu, aşteptând o explicaţie. Împăratul chiar zise: foarte ambiţios, dar de ce mai zboară ţânţarul?
Cu o plecăciune adâncă, samuraiul evreu explică: tăierea împrejur nu a fost menită să ia viaţa ţânţarului!
