Scuza Nr. 2: Ce rost au toate acestea? Lucrarea nu va fi aşa cum trebuie!
Ce se întâmplase? Ei zideau cu succes, până în ziua în care a venit la locul lor de muncă un bătrân: el fusese copil pe vremea când au fost duşi în robie şi văzuse frumuseţea Templului lui Solomon. Acum se uita la zidirea lor, şi spunea: ‘Voi numiţi asta un templu? Ruinele astea de colo? Eu am văzut templul lui Solomon şi ceea ce voi faceţi aici nici nu se compară cu lucrarea de odinioară! Ştiţi voi cât aur şi cât argint era în Templul acela? Voi nici nu aveţi cu ce să împodobiţi lucrarea voastră! Cum o s-o decoraţi?’ Şi oamenii au zis: ‘ bătrânul are dreptate. Nu avem aur, nu avem argint, nu avem cu ce decora lucrarea, este cam dură, are asperităţi, nu are frumuseţe care să atragă privirile, aşa că punem punct aici. Domnul nu ne poate acuza că nu am vrut sau că nu am încercat’.

În versetul 4, Dumnezeu însă nu se lasă: ‘Fii tare, Zorobabel, continuă să lucrezi!’ ‘De ce Doamne?’ ‘Pentru că EU SUNT CU TINE!” Acesta este mesajul Domnului: lucrează şi nu te uita că lucrurile nu sunt chiar aşa cum zic alţii că ar trebui să fie. De ce? Versetele 6, 7, arată că Domnul va scutura actuala ordine a lucrurilor şi va rearanja toate lucrurile. Domnul are aur, El are tot argintul şi dacă ar vrea te-ar copleşi cu astfel de comori. Dacă casa aceasta ar trebui să fie decorată cu aur şi argint, atunci Domnul ţi-ar da aur şi argint. Dar pe Domnul acum îl interesează altceva: El vrea nu decoraţii materiale şi fireşti ci GLORIE (v 9) în casa aceasta. De aceea a venit Isus. El a scos aurul şi argintul din casa lui Dumnezeu şi a transformat-o într-o casă de rugăciune. Apoi acolo a început să răspândească lumina Cuvântului Său. Tot acolo a început să-şi arate slava prin eliberarea demonizaţilor şi vindecarea celor bolnavi. Eu doresc mai bine o colibă dar să aibă în ea aceste lucruri decât aur şi argint fără putere şi fără prezenţa slavei Domnului!

Şi altceva: nu te opri din lucrare din cauză că vine cineva şi-ţi spune că lucrarea de acum nu seamănă cu ceva din trecut. De ce crezi că Dumnezeu lucrează în stereotipuri? Crezi că cel ce a demonstrat atâta inventivitate şi imaginaţie în creaţie, să fi rămas în pană când este vorba de lucrarea Sa? Nicidecum! Noi suntem mereu tentaţi să privim înapoi: ‘pe vremea când am primit noi credinţa era altfel…’ Şi dacă ar fi tot la fel şi astăzi, am fi plictisiţi! Domnul face lucruri noi, le face deosebite! Le face de aceeaşi calitate.

Scuza Nr. 3: Doamne, eu am făcut ce ai zis, dar nu se vede nici un rezultat în viaţa mea personală: tot nu sunt binecuvântat.
Am ajuns la versetul 10: lucrarea a încetat din nou, şi trecuseră numai două luni de la ultima încetare şi 2 luni şi 21 zile de când a început. Care era problema acum? Versetul 15, poporul lucrase dar încă tot spartă le era punga, tot goale grânarele, şi nu fuseseră binecuvântaţi. Adică, încă nu se vedeau rezultatele aşteptate, roadele ascultării lor.
Oamenii aceştia erau ca şi noi: voiau rezultate instantanee: ‘Ieri am îndreptat toate lucrurile, astăzi trebuie ca totul să meargă perfect în viaţa mea!’

** Aşa vine un cuplu la consiliere: soţiei îi sărea mereu siguranţa şi făcea scandal.. După ce pastorul le spune cum să se comporte, cei doi pleacă. A doua zi soţul sună la pastor şi-i spune: ‘Frate, am urmat sfatul tău: aseară am mers la un restaurant şi apoi am cumpărat flori soţiei, şi seara a fost extraordinară. Dar a doua zi dimineaţa iar i-au sărit capacele! Cred că nu are rost să mai încerc că nimic nu dă rezultat, nici chiar sfatul dumitale!’

Ce să le spui unor astfel de nerăbdători? Ce le spunea Domnul prin Hagai celor de odinioară: că păcatul şi nepăsarea care apăsase ani de zile nu trece cu una cu două. Adică noi suntem iertaţi instantaneu, fără nici un dubiu. Dar obiceiurile de a face răul, gândurile de odinioară, înclinaţiile, încă ne luptăm cu ele. De aceea Pavel ne spune să nu cădem de oboseală (Gal 6:9).

Ce-i întreabă Domnul? Versetul 19: ‘Mai aveţi sămânţă?’ Adică, Domnul face trimitere la legile semănatului şi culesului. Nu semeni grâu astăzi şi mâine tocmeşti batoza la treierat, nu-i aşa? TREBUIE TIMP CA CEEA CE PLANTEZI ASTĂZI SĂ CREASCĂ, NU-I AŞA? Deci, nu te îngrijora dacă nu vezi rezultate imediate: mergi înainte că la vremea potrivită vei secera.

Scuza Nr. 4: oriunde ne uităm în jurul nostru, este ocupaţie străină. Se va schimba asta vreodată? Va dispare răul vreodată?
Cuvintele următoare erau o încurajare pentru Zorobabel. De ce? Ei erau acasă la ei, dar pretutindeni în jurul lor domneau persienii. Carăle şi soldaţii lor erau pretutindeni. Domnul le spune: ‘Nu vă temeţi; Eu voi răsturna această ordine a lucrurilor! Voi răsturna scaunul de domnie al celui rău, va veni vremea când nu va mai fi război. Atunci tu, Zorobabele, vei fi păstrat şi vei fi ca un inel de pecetluire păstrat pe mâna Domnului. Tu eşti alesul Meu’ zice Domnul.

Cuvintele acestea s-au împlinit cu privire la Isus. Isus a fost din casa lui David din care casă era şi Zorobabel. Cuvintele acestea sunt o încurajare pentru noi când trecem prin întuneric. Sus la lucru, deoarece oportunităţile abundă în ciuda răutăţii. Şi nu trebuie să înlături tot întunericul într-o zi: doar cîte o viaţa o dată, cîte o zi o dată.
Domnul să ne ajute să biruim în lupta faţă cu iureşul urgenţelor şi să stabilim priorităţile noastre în funcţie de cele a lui Dumnezeu; apoi toate celelalte lucruri vor cădea la locul lor, sau de ce nu, vom vedea că niic nu au fost prea importante!

Hagai 1

Poporul a ajuns în robia babiloniană Conform cărţii 2 Regi au existat 3 deportări sub Nebucadneţar:
a. anul 606 î.Hr. - Daniel şi tovarăşii lui sunt duşi în robie
b. anul 597 î.Hr. - Ezechiel este dus în robie
c. anul 586 î.Hr. - templul lui Solomon este dărâmat.

În repetate rânduri proorocii Domnului au avertizat poporul că dacă nu se vor întoarce la Domnul, vor fi pedepsiţi de un popor mai tare decât ei; poporul nu s-a întors la Domnul şi au venit babilonienii. Aceeaşi prooroci au primit de la Domnul şi un mesaj despre eliberarea poporului după o perioadă de 70 de ani de robie (Ieremia 25:11-12). În Ezra 1:1-4 descoperim cum Domnul a adus la îndeplinire cele promise: Cir, împăratul Medo-Persiei dă un decret împărătesc pentru reîntoarcerea poporului în Israel în vederea zidirii din nou a Templului. Motivul întoarcerii lor era deci precis: rezidirea Templului. În scopul acesta poporul va primi de la dregătorii împărăţiei de dincolo de râu toate cele necesare zidirii.

În Ezra 3 descoperim cum poporul pune mai întâi altarul pentru arderile de tot. De ce încep cu altarul? Deoarece jerfele (rugăciunea) sunt primordiale în orice lucrare care are sorţi de izbândă. Apoi lucrarea înaintează cu punerea temeliilor templului. Dacă avem rugăciune, lucrul următor este o bună temelie, fără de care nici o lucrare nu are sorţi de a rămâne în picioare.

Apoi, în Ezra 4 descoperim cum începe zidirea propriuzisă a templului; dar apare opoziţia. Din cauza împotrivirii cu care sunt confruntaţi, israeliţii abandonează lucrarea Domnului şi se dedau la lucru pentru interesul lor propriu; inamicul va încerca să strice lucrarea Domnului, dar dacă tu care eşti chemat să faci lucrarea Domnului o abandonezi la primul atac şi te dedici propriilor tale interese, inamicul te va lăsa în pace pentru o vreme.

Acum apare Hagai; numele lui înseamnă ‘ospăţul lui Dumnezeu’ şi probabil că era un om născut în captivitate. Apariţia sa coincide cu trecerea a 16 ani de când lucrările de zidire încetaseră. Hagai începe prin a preciza cu exactitate momentul în care a venit la el pentru prima dată Cuvântul lui Dumnezeu: versetul 1. Data este 29 August 520 î.Hr. pentru cine este curios să ştie. Dar mai important decât asta este faptul că ziua în care îţi vorbeşte Domnul este o zi memorabilă!

Câţi ani sunt de când ai încetat să lucrezi pentru Domnul şi ai început să te ocupi de interesele tale? Am văzut adesea cum timpul ce ar trebui să-l dedicăm Domnului devine pentru noi ca un fel de rezervă la care recurgem când avem ceva ‘mai important’ de făcut sau când am rămas în urmă cu unele proiecte personale. Astfel, dacă miercuri trebuie să mergem la o onomastică iar joi la rugăciune, şi avem urgenţa de a cumpăra rechizite copiilor noştri care încep şcoala lunea viitoare, vom merge la ospăţ miercuri şi vom lipsi joi de la adunare ca să cumpărăm rechizitele. Ciudată ordine a priorităţilor! Si cât de multe obstacole sunt pe drum! Desigur că dacă Domnul ar dori ca noi să facem mai multe pentru El, ar da laoparte obstacolele!

Hagai vine şi atrage atenţia poporului că priorităţile lor sunt greşite. Ei şi-au pus la punct casele proprii, iar casa Domnului este în ruină. Agenda lor personală este mai importantă decât agenda lui Dumnezeu. Interesele lor apoi ale lui Dumnezeu; numai că nu mai ajunge niciodată timpul pentru Dumnezeu. Vreau să precizez aici: ei nu erau leneşi; nu de loc! Erau foarte harnici chiar, dar nu pentru Domnul, ci pentru ei înşişi. Ei nu erau lipsiţi de înţelepciune: dar asta era pentru ei.

Când ne interesează ceva, găsim timp, resurse şi metode ca să facem; dar dacă este vorba despre lucrarea Domnului, atunci vedem piedici în toate părţile. În asemenea momente ce bine că vine la noi Cuvântul Domnului: acesta este de folos (2 Tim 3:16-17). Interesul major al lui Dumnezeu în zilele noastre este cu privire la Casa Sa, care nu este clădirea din cărămizi ci trupul lui Cristos, adică Biserica.

Să ne uităm în cele ce urmează la scuzele poporului şi la mustrarea Domnului însoţită de promisiuni de fiecare dată.

Scuza Nr. 1: nu este timpul încă pentru lucrarea lui Dumnezeu.
Hagai 1:2-6. Poporul se scuza că timpul nu este potrivit pentru lucrarea Domnului; Domnul îi întreabă dacă pentru ei este potrivit. Cu alte cuvinte, Dumnezeu îi întreabă: ‘Deci voi ziceţi că nu-i vremea pentru lucrarea Mea; dar nu-i aşa că Eu trebuie să lucrez în folosul vostru? Nu-i aşa că trebuie să vă ajut şi să vă binecuvintez ca să vă reuşească lucrul în folosul vostru?’

Problema poporului nu era inactivitatea ci prioritatea. De două mii de ani priorităţile lui Dumnezeu au rămas neschimbate: Împărăţia Sa mai întâi şi apoi toate celelalte vor veni într-o oarecare ordine după gusturile şi preferinţele şi posibilităţile fiecăruia. Poporul însă nu vrea să-L pună pe Dumnezeu pe locul întâi. Mai întâi vine comfortul lor, dorinţele lor, plăcerea lor. De aceea Dumnezeu le atrage atenţia la inflaţia care se vede în viaţa lor economică: ei nu sunt în stare nici măcar să reuşească în lucrurile care le consideră ei importante (v 6). Din truda lor pentru ei înşişi nu se alege mai nimic: investiţia este mare, realizările mici. Mănâncă mult şi tot flămânzi sunt. Beau şi tot le mai este sete. Cumpără haine peste haine şi tot nu sunt satisfăcuţi. Investesc banii în tot felul de bănci, fonduri de investiţii, Caritasuri, etc., şi tot nu au bani de loc de gândeşti că i-au pus într-o pungă spartă. Întotdeauna lipseşte ceva altceva şi mirajul după care aleargă este din ce în ce mai departe de ei.

‘Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre’. Acum Domnul le cere să considere tot drumul pe care l-au parcurs ei din trecut şi până în prezent: la ce rezultat au ajuns (v. 9)? Aşteptările lor au rămas neîmplinite. Domnul însuşi a suflat orice rezultat. De ce? Din cauza lucrării Sale care a trecut pe locul 2 şi din cauza intereselor proprii care au ocupat locul 1. Dumnezeu a intervenit prin elementele naturii (v. 10). Nu a plouat la timp, nu a fost căldură când trebuia, etc.
Dumnezeu spune: ‘Eu sunt în spatele la tot ce vi se întâmplă. Eu am scurt-circuitat toate eforturile voastre pentru prosperitate. Si nu ca să vă pedepsesc, ci CA SĂ VĂ TREZESC!’

În scripturi este regula de aur: Matei 6:33 mai întâi Impărăţia lui Dumnezeu! De ce? Deoarece noi am fost cumpăraţi cu un preţ (1 Cor :19-20) şi acum nu mai suntem ai noştri ci ai lui Dumnezeu; de aceea nu putem face ce vrem sau ce ne place. Noi suntem în lume pentru a avansa interesele lui Dumnezeu, cauza Sa. Noi suntem instrumentele pe care vrea să le folosească Dumnezeu pentru a-şi zidi Casa Sa, biserica. În jurul nostru e plin de oameni care trebuie aduşi prin toate mijloacele permise în Împărăţia Lui Dumnezeu; unii trebuie smulşi, alţii îndemnaţi, alţii rugaţi fierbinte.
Sunt acestea priorităţile noastre? Sau ne gândim mereu că ne trebuie un nou televizor, o maşină nu ar strica, o mobilă nouă ar fi bine, rochia ce am văzut-o în vitrină ar sta bine pe noi, şi astea sunt gândurile care ne frământă! În timpul acesta lângă noi sunt oameni pe care Duhul Sfânt îi caută şi intenţioneazţ să-i adauge la poporul lui Dumnezeu. Întrebarea lui Hagai este pentru noi care ne urmărim interesele cu atâta grijă şi patimă, pentru noi care petrecem atâta timp cu noi înşine, cu interesele noastre materiale: când va veni şi timpul pentru Domnul?

** Îmi amintesc de William Carry misionarul din secolul al 18-lea, considerat a fi fondatorul lucrării misionare moderne. Domnul a pus pe inima lui o povoară pentru India şi a început să se roage pentru ţara aceasta. Apoi a venit cu cauza sa în faţa adunării, dar adunarea s-a împotrivit. Atunci s-a oferit el să plece şi a cerut sprijin, dar un prezbiter i-a spus: ‘Tinere, stai jos! Când va voi Domnul să evanghelizeze pe păgâni, o s-o facă fără ajutorul tău!’ Carry era un om simplu, fără educaţie multă. Dar nimic nu l-a oprit şi el a plecat întemeind o lucrare misionară care continuă şi în zilele noastre. Când vei spune: ‘Acum este timpul pentru Domnul! Astăzi este ziua pentru El!’

Domnul spune poporului să înceapă lucrarea. Să se suie pe munte şi să ia lemne pentru zidire (v. 8). Deci Zorobabel şi poporul încep să lucreze. Cât timp a ţinut entuziasmul lor? Ce credeţi? Trei săptămâni!. Comparaţi 1:1 cu 2:1 şi rezultă 21 de zile.

Unele posibile cauze ale deprimării.

Sentimentul de a fi pierdut (nu geografic ci psihic şi spiritual). Senzaţia aceasta poate fi reală sau imaginară. Persoana ce se simte piersută, fără orizont sau ţintă, trebuie să se refocalizeze în ceva constructiv.
Dezamăgirea. Când lucrurile nu merg după planul nostru, ne simţim dezamăgiţi. Si sentimentul acesta este unul normal. Dar de aici înainte depinde de ce facem cu dezamăgirea.
Pierderea unei persoane iubite, nereuşita în a fi promovat, pierderea unei ocazii importante.
Negativismul în gândire.
Stima de sine foarte scăzută.
Aşteptări lipsite de realism.
Succesul sau atingerea unui scop înalt care de acum necesită o performanţă ridicată care supra-solicită întreaga persoană.
Un sistem da valori contrar celui moral, poate duce la o stare de vinovăţie care duce la depresie (s-a constatat la homosexuali).
Necazuri financiare continue, ameninţarea din partea cuiva, trăirea continuă în împrejurări critice.

Să mergem acum la textul propus din 1 Regi şi să urmărim procesul deprimării în viaţa proorocului Ilie. Vreau aici să fac precizarea că studiul nostru asupra acestui subiect este limitat la spaţiul şi scopul acestui articol.

Ilie demonstrează mare parte din simptomele clasice ale deprimării.Se simte izolat, şi nu numai că se simte singur ci se şi îndepărtează din societate. Îi este milă de sine însuşi, simte că este nevrednic, fără virtuţi şi fără valoare. El nu este mai bun decât părinţii lui şi de aceea, are gânduri de moarte (sinucidere): vreau să mor! Domnul îl găseşte în starea aceasta şi întrebarea repetată a Domnului este „ce faci tu aici”? Domnul nu este interesat în ce anume lucrează Ilie în peşteră, ci în ce stare este el acolo. Ilie este deprimat.

Ce a dus la starea de deprimare a lui Ilie? Mai întâi, oboseala fizică. El tocmai a făcut un drum de 40 de zile şi 40 de nopţi (19:8). Apoi, a sacrificat de unul singur vita pentru jertfă în confruntarea cu proorocii lui Baal şi ai Astarteei (18:23, 30). Si colac peste pupăză, Ilie a mai şi alergat o distanţă de circa 8 mile pentru a ajunge pe Ahab (19:46). Oboseala, hrănirea necorespunzătoare şi singurătatea îndelungată au fost factori esenţiali în declanşarea crizei de deprimare la Ilie.

Un alt factor aparent este suferinţa emoţională. Să explic: Ilie tocmai a biruit să dovedească lui Israel cine este adevăratul Dumnezeu: Baal şi Astarteea s-au dovedit dumnezei falşi, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov s-a dovedit a fi adevăratul Dumnezeu. Proorocii falşi sunt extirpaţi din Israel instantaneu; dar a schimbat asta cu ceva starea poporului sau a regelui? Nicidecum, deoarece Izabela promite că va ucide pe Ilie. Si Ilie tocmai a încheiat o perioadă de cca. trei ani de fugă de Izabela! Dar privirea lui Ilie asupra Izabelei şi asupra ameninţării ei este nerealistă; Ilie tocmai omorâse pe proorocii dumnezeilor (fără putere) pe care jura Izabela.

Vezi, când participi într-o lucrare de anvergură şi aştepţi anumite rezultate şi acestea sunt contrare aşteptărilor tale, te cuprinde disperarea. Când noi aşteptăm ceva în urma lucrării noastre şi aşteptările nu ne sunt realizate, suntem dezamăgiţi, şi dezamăgirea netratată, duce la deprimare. Noi ne dezapreciem pe noi înşine, ne credem fără valoare, nerealizaţi şi lucrarea noastră fără rost. Ne vedem lepădaţi, singuri, poate chiar şi părăsiţi de Domnul şi de ceilalţi, şi începe să ne fie milă de noi înşine.

Un alt factor a fost datorat faptului că Ilie se concentra asupra sieşi în loc de a avea privirea îndreptată asupra Domnului. A pierdut perspectiva, deoarece viaţa fără Dumnezeu este o viaţă fără nici o perspectivă. A, da! Lucrezi ca să ai ce mânca, mănânci ca să ai putere să lucrezi. Acumulezi averi pe care pe neaşteptate le părăseşti fără să te poţi bucura de ele şi pleci cu mâinile goale din lume. Asta nu este viaţă!

Pe lângă cele descrise mai sus, Ilie se mai şi retrage din grupul care putea constitui un suport pentru el. Credea că este singur, dar mai erau şapte mii de bărbaţi asemenea lui, care nu s-au mânjit cu fărădelegea.

Vindecarea deprimării.

Domnul îl pune pe Ilie să cerceteze cauza deprimării sale, deci să vorbească, să comunice problema cu cineva. Admiterea existenţei unei probleme şi vorbirea despre ea este primul pas pe calea vindecării. Admiterea problemei şi discutarea acesteia este de fapt primul pas în vindecarea oricărei stări (Domnul Isus îl îndeamnă pe Petru la discutarea problemei după lepădarea acestuia).

Apoi Domnul i se descoperă lui Ilie; dar felul descoperirii ţinteşte la a-i aminti proorocului focului şi tunetului că Dumnezeu este prezent nu numai în aceste elemente ale puterii ci şi în elemente mai puţin evidente, cum ar fi un susur blând şi nebăgat în seamă, o clipă de tăcere sau chiar de singurătate. Domnul este cu noi, ne spune El, chiar şi atunci când noi nu îl simţim sau când prezenţa Sa nu este chiar atât de evidentă, şi probabil că trebuie să depunem efort şi să fim atenţi pentru a-L descoperi. Pentru a scăpa de deprimare este întotdeauna important să descoperim cine este Domnul şi cum este El.

In al treilea rând, Domnul îi arată lui Ilie că lucrarea sa nu s-a sfârşit încă; Domnul mai are trebuinţă de el. De fapt, aş putea afirma că lucrarea făcută de Ilie de acum înainte este mai importantă decât ceea ce a făcut până acum. Gândeşte-te la impactul ungerii lui Hazael ca împărat al Siriei, al lui Iehu ca împărat al lui Israel şi al lui Elisei ca urmaş la slujba proorociei! Interesant că atacurile diavolului vin asupra noastră de obicei înaintea revărsării unei mari binecuvântări a Domnului.

Si în al patrulea rând, Domnul îi arată lui Ilie că nu este singur, cum credea el, ci mai sunt 7 mii de bărbaţi asemenea lui Ilie! In harul Său, Dumnezeu ne arată nu numai că El este cu noi, ci şi că alţi creştini, asemenea nouă, sunt răspândiţi pretutindeni şi noi nu suntem niciodată singuri. Practic, noi suntem înconjuraţi de un mare număr de martori şi de aceea alergarea noastră are sens, are suport, şi are un viitor.

Deprimarea va ataca mai curând sau mai târziu şi viaţa noastră (dacă nu a şi făcu-o deja). Să învăţăm din experienţa lui Ilie că oricât de jos şi fără valoare ne-am simţi, există drum de ieşire din starea noastră.

Psalmul 38:1-14; 1 Regi 19:9-16

Oameni din toate domeniile de existenţă şi din tot spectrul preocupărilor suferă din cauza deprimării (depresiei). Biblia ne arată regi (vezi psalmul 38) şi prooroci (Ilie în 1 Impăraţi 19). In viaţă găsim doctori, avocaţi, profesori, muncitori, gospodine, tineri sau bătrâni, şi chiar şi păstori!

Charles Haddon Spurgeon, considerat de mulţi ca fiind ‚prinţul predicatorilor’, cel ce a deschis biserici, a scris peste 200 de cărţi, şi a fost asemănat Apostolului Pavel, a căzut în depresie de asemenea. S-a temut de dezastru financiar, a suferit de singurătate, şi a stat în pat, bolnav, săptămâni la rând. Disperat, s-a gândit adesea să renunţe la toate lucrurile. Mâinile sale şi picioarele sale umflate îl făceau să apară mai bătrân decât era în realitate. El însuşi mărturisea că depresia vine peste el înaintea unei binecuvântări divine, anunţând un mai mare har al Domnului. El numea deprimarea ca fiind „un prooroc în haine de păr de cămilă”, un „Ioan Botezătorul” care anunţă venirea binecuvântării lui Dumnezeu.

Oameni plini de Duhul Sfânt devin deprimaţi. Diaconi, învăţători de şcoală duminicală, oameni ai rugăciunii.

Este oare depresia un păcat? Nicidecum! Este mai degrabă semnul că în viaţa ta ceva nu este în regulă. Este ca un bec roşu ce se aprinde în bordul maşinii tale, pentru a te anunţa că ceva nu funcţionează aşa cum trebuie. Atunci nu ai altceva de făcut decât să opreşti imediat maşina şi să verifici întregul sistem. La fel şi din punct de vedere psihologic: când eşti deprimat, mai întâi opreşte-te şi verifică starea ta spirituală, emoţională şi chiar fizică. Verifică cu atenţie, deoarece chiar dacă nu este un păcat să fii deprimat, starea de deprimare poate fi cauzată de existenţa unui păcat care a întrerupt părtăşia dulce cu Dumnezeu, cel ce este Singura sursă a optimismului şi bucuriei cereşti!

Simptome a deprimării.

O persoană deprimată va avea una sau mai multe din următoarele caracteristici. M-am inspirat în cele ce urmează din cărţi de specialitate tipărite de Larry Crabb, Aaron Beck, Paul Meyer şi alţii.
Deprimatul va avea sentimente de disperare, tristeţe, apatie. O amărăciune generală a fiinţei, lipsă de nădejde şi o paralizie a voinţei.
Deprimatul pierde perspectiva asupra vieţii, asupra familiei, muncii şi prietenilor.
Activităţile fizice, cum ar fi apetitul (unii pierd pofta de mâncare, alţii mănâncă mai mult), dormitul (unii dorm prea mult alţii nu pot dormi suficient) şi activitatea sexuală (pierderea interesului în partenerul de viaţă), sunt influenţate negativ.
Deprimatul are o proastă părere despre valoarea proprie şi încrederea de sine este foarte jos.
Deprimatul se retrage în singurătate deoarece se teme de respingerea celorlalţi. Nu vorbeşte cu nimeni şi nu vrea să vadă pe nimeni.
Deprimatul se va lupta cu gânduri stranii, cum ar fi fugitul de acasă şi sinuciderea.
Perceperea realităţii şi mai ales a vorbelor şi acţiunilor altora este greşită şi deformată; asta va duce adesea la plânset inexplicabil, tristeţe sau mânie.
Deprimatul are dificultăţi în controlarea sentimentelor în general, şi a mâniei în special. Mânia este în special o problemă, deoarece mânia poate fi îndreptată împotriva altora sau împotriva sinelui.
Deprimatul ajunge adesea într-o stare de dependenţă de alţii, care scade şi mai mult stima de sine.
Cel puţin o dată în viaţă suntem confruntaţi cu toţii cu dezamăgirea; aceasta netratată poate avea rezultate deosebit de grave asupra vieţii noastre şi a celor din familie sau din cercul de prieteni şi colegi de muncă.