Săptămâna aceasta este ziua mulţumirii. E ultima joi din fiecare noiembrie. Apoi, intrăm în linie dreaptă în aşteptarea crăciunului. Ambele sărbători sunt considerate cu precădere sărbători ale familiei. De prin întreaga americă, oamenii vor călători la părinţii, fraţii, surorile, copiii lor. De fapt, sărbătoarea mulţumirii este sărbătoarea la care se ating niveluri record de călători la toate mijloacele de transport.

Aceste două sărbători ne apropie apoi de anul nou. De aceea, grupajul acestor trei săbători este pentru mulţi un timp de evaluare, de facere a inventarului. Unele scaune la mesele de sărbătoare, scaune ce anul trecut au fost ocupate, anul acesta vor fi goale. O relaţie care s-a răcit, sau o moarte care ne-a răpit prieteni sau iubiţi ai noştri a lăsat fără îndoială un gol la mesele noastre şi în inimile noastre. Nu ne-au rămas decât amintirile. Faptul că moartea sau alte evenimente ale vieţii ne pot răpi cei mai buni prieteni sau rudeniile cele mai dragi şi că singurul lucru care ne rămâne sunt amintirile, ar trebui să ne facă pe toţi să ne luăm în foarte serios relaţiile. Să nu renunţăm atât de repede la oameni cu care ne-am împrietenit, la membrii de familie din familia în care am fost aduşi fără voia noastră, sau din familia lărgită în care am ajuns prin alegere. Să nu fim atât de nerăbdători cu alţii, atât de perfecţionişti încât să le cerem mai mult decât pot! Să nu aşteptăm de la alţii mai mult decât putem da noi înşine!

Poate nu ar fi rău ca încă de pe acum, să scoatem o bucată de hârtie şi un creion şi să facem o listă cu nume ale unora care nu au primit o felicitare de crăciun de la noi de fooooooaaaarte multă vreme. Sau poate un telefon. Sau un email. Acesta din urmă, este atât de uşpr! Scrii câteva rânduri şi durează câteva secunde pentru a ajunge la destinaţie! Dacă am alcătuit lista, să începem să scriem unor unchi şi mătuşe cărora nu le-am mai scris de ani de zile, să sunăm prieteni vechi, cu care nu am vorbit de mult. Să răscolim în felul acesta amintirile plăcute de odinioară, şi să adăugăm altele noi la ele. Dacă vom fi confruntaţi cu un scaun gol la vreo ,asă de sărbătoare, să putem să ne ştergem lacrima din colţul ochiului cu un zâmbet care să semnifice că nu tot ce am avut în legătură cu persoana respectivă ne-a fost furat de evenimente.

Sărbătorile sunt nu doar un moment de inventariere, dar sunt şi un prilej de bucurie. Să ne oprim din alergarea pentru trup în zilele acestea şi să ne bucurăm! Să mulţumim din inimă Celui din mâna căruia ne vin toate lucrurile pentru tot harul şi lucrurile ce ni le-a dat. Pentru viaţă, sănătate, putere de muncă, înţelepciune şi inteligenţă, familie.

Să-i mulţumim pentru mântuire. Este lucrul cel mai de preţ pe care îl avem. Dacă aici pe pământ ne rămân amintirile ca un lucru de valoare, când vom pleca de aici, amintirile n-au nici un rost dacă nu am avut parte mai întâi de mântuirea lui Isus Christos. Este primul lucru pe care-l ducem din viaţa noastră de aici în viaţa nostră de dincolo. Nemântuiţi, trăim în moarte şi în întuneric, plecăm în moarte şi-n chin şi durere veşnică. Toate realizările noastre din lumea aceasta rămân aici dacă nu am fost mântuiţi. Nu zic că dacă am inventat ceva nu va fi folosit de posteritate, că dacă am acumulat avere nu o vor folosi urmaşii noştri. Nu. Permiteţi-mi să fiu egoist aici. Eu nici nu pot iubi pe alţii destul de bine dacă nu mă iubesc pe mine mai întâi! Vechea Lege spunea: Matei 19:19 „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” E logic că dacă nu mă iubesc pe mine mai întâi, nu pot iubi pe alţii cum trebuie! De aceea, ce las altora, ce bine fac pentru alţii depinde de ce duc eu din lumea asta, ce am făcut mai întâi pentru mine. Şi pot duce doar două lucruri: mântuirea, sau viaţa nouă primită în dar, prin credinţă de la Domnul Christos, şi faptele mele făcute în lumină (Apocalipsa 14:13 Şi am auzit un glas din cer, care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii, care mor în Domnul!” -„Da” zice Duhul „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”).

Să-i mulţumim Domnului Isus pentru că a lăsat slava cerului că să vină aici pe pământ, pentru a muri în locul nostru. Ştiu că există tendinţa omenească de a uita şi de a transforma crăciunul într-o sărbătoare a pomului de crăciun, a darurilor, a colinzilor şi gătitului. Astea-s bune toate la locul lor. Crăciunul este însă mai presus de toate, o amintire a venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu. Fără venirea Sa, toate celelalte nu ar avea nici un rost. De aceea să ne concentrăm mai mult asupra Lui (ca să nu spun că ar trebui să nici nu ne intereseze altceva chiar deloc!) şi să lăsăm ca celelalte lucruri amintite mai adineaori să fie doar garnitura prilejului de sărbătorire a Domnului.

Noi nu putem preţui la adevărata valoare venirea Domnului în lume. Pavel încearcă să ne facă să înţelegem, să ne arate ce scrie printre linii, când spune: Filipeni 2:6-8 El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a desbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. Isaia adăuga şi el acestei imagini când spunea: Isaia 53:1-5 Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţă, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui Suntem tămăduiţi.

Să ne oprim deci la aceste sărbători să mulţumim pentru darul lui Dumnezeu. Să citim încă o dată cu familia istorisirile legate de venirea Domnului în lume şi să zicem din toată inima: Doamne, Te laud şi îţi mulţumesc!

Astfel de atitudini, vor transforma sărbătorile din anul acesta şi vor fi astfel cele mai frumoase din întreaga noastră viaţă!

Viewed 24 times by 19 viewers

The Se apropie sărbătorile by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.