PERSPECTIVE CRESTINE

Ei bine, primul credincios de religie musulmană a fost ales în Congress. Keith Ellison va reprezenta Minnesota în Camera Reprezentanţilor şi este african-american de credinţă musulmană. El deja şi-a manifestat intenţia de a depune jurământul prin care se angajează să slujească cu credinţă naţiunea americană, cu mâna pe Coran, cartea sfântă a musulmanilor.

Faptul nu m-ar deranja deloc dacă s-ar întâmpla în Iran! Acolo populaţia este majoritară musulmană, Coranul este la cinste şi ar fi normal ca cineva să jure credinţă Iranului pe cartea sfântă a majorităţii celor ce compun ţara aceasta. Dar aici în America? Unde majoritatea sunt creştini (chiar dacă cei mai mulţi doar cu numele…), unde ţara a fost întemeiată pe principiile etice ale Bibliei şi ale credinţei iudeo-creştine? Unde Biblia cere adepţilor ei să nu mintă, să laşi pe cineva să jure pe Coranul care permite minciuna? Pe Coranul care permite violenţa care ne inundă casele pe undele TV prin transmisii din întreaga lume musulmană? Pe Coranul care permite trimiterea propriilor copii nevinovaţi având dinamită în jurul brâului pentru a arunca în aer alţi nevinovaţi? Pe Coranul care cere omorârea „infidelilor” (adică şi a creştinilor) dacă aceştia nu devin musulmani?

Hmm. Şi de ce nu am începe să dăm voie budiştilor să jure pe vreo carte de-a lui Budha, mormonilor pe cartea lui Joseph Smith, adventiştilor pe cartea lui Helen White, etc., etc. Să vină fiecare cu cartea lui!

Mi-e teamă de ceea ce se întâmplă în lume. Nu e destul că am asistat cum mai întâi Europa, cu începere prin anii 60 s-a îndepărtat de creştinism şi a devenit un loc al indulgenţei şi libertăţii personale, al corectitudinii politice şi al toleranţei, ca acum să vedem cum o ia şi America pe acelaşi drum? Nu am învăţat nimic din recentele evenimente din Spania, Franţa şi Anglia, ţări care au fost tolerante cu musulmanii, ca acum să le fie frică de ei? Vrem să aruncăm şi noi pe fereastră morala, sacrificiul de sine şi responsabilitatea personală cum au făcut alţii? Să sucombăm în faţa a tot felul de credinţe care aduc idolatria, violenţa şi imoralitatea? Să ne lăsăm cotropiţi de credincioşi care ne cuceresc cu arcanul, care ne vor omorâ copiii dacă nu ne alipim de religia lor?

Nicidecum! E vremea ca noi, creştinii să devenim serioşi cu Dumnezeu. Să ne rugăm şi să postim ca niciodată. Dacă stăm fără să facem nimic, lumea aşa cum o ştim, cât de problematică şi neplăcută a fost ea, o vom pierde pentru totdeauna în generaţia noastră. Să ne implicăm în dezbateri, să participăm la alegeri, să nu tăcem. Să ţinem cu fermitate la credinţa noastră. Să ne învăţăm în ea copiii, să ne strângem lângă ea familiile. Să fim cu adevărat sare şi lumină. Deoarece falsul îşi face drum între noi doar pentru că lipseşte adevărul. Doar pentru că adevărul pe care-l susţinem este îndoit cu nepăsare, cu neseriozitate, cu lipsă de putere. Doar pentru că noi ridicăm din umeri nepăsători de câte ori câte unul dintre noi se răceşte spiritual şi nu mai participă, nu-l mai interesează şi nu mai vine. Că dacă nu, poate că mâine-poimâine vom fi solicitaţi să depunem mărturie la vreun tribunal, şi ni se va cere să jurăm cu mâna pe… Coran!

The Jur cu mâna pe… by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.

Trackback URI | Comments RSS