Ioan 9:3 Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.

Noi vrem să ştim mereu şi mereu, de ce! Din copilărie, punem întrebări celor din jurul nostru. Când ajungem să-L cunoaştem pe Dumnezeu, suntem imediat interesaţi în lumea lui Dumnezeu. Oamenii mari din jurul nostru desigur ştiau mult mai mult decât noi, când eram copii. Şi aşteptam ca să ei să ne răspundă la toate întrebările noastre. Ce dezamăgiţi priveam la câte cineva despre care credeam că ştie răspunsul la întrebările noastre, când ne răspundea: nu ştiu! Cum adică nu ştie!?

Am început să-L cunoaştem pe Dumnezeu, prin pocăinţa pe care ne-a dat-o prin credinţa în Domnul Isus Christos. Dacă întâlneam mereu oameni care nu ştiau răspunsurile dorite de noi, desigur că cu Dumnezeu este diferit: El ştie totul, nu-i aşa? Şi am început să-l bombardăm pe Dumnezeu cu întrebări. Dar nu chiar de la început. Că la început, ne mergeau toate, cum se zice, ca pe sârmă! Eram fericiţi de viaţa nou-primită. Rugăciunile ne erau ascultate; mergeam la magazin, pe vremea Crăciunului, când era mai aglomerată parcarea, şi ne rugam ca Domnul să ne ajute să descoperim un loc de parcare disponibil chiar lângă intrarea magazinului… şi Domnul ne pregătea un loc unde-l doream noi! Mergeam la grupa de rugăciune săptămânală şi povesteam tuturor ce minujnat ne călăuzeşte Domnul. Cum ne ascultă rugăciunile cele mai simple şi ce fericiţi suntem cu Domnul nostru.

Apoi cu trecerea timpului, nu neaparat că noi ne răcim părtăşia cu Domnul, dar poate că ne maturizăm. Şi ne trezim că practica ascultării rugăciunilor de odinioară, nu ne mai însoţeşte chiar la fel. Adică, nu mai găsim locul de parcare de la intrare, şi trebuie să parcăm la ½ de km, şi să mergem la magazin prin o ploaie torenţială, fără umbrelă. Ne trezim în mijlocul unor împrejurări, şi-L întrebăm pe Domnul ce se întâmplă, şi El tace! Ba ni se mai şi întâmplă lucruri la care nu le găsim nici o explicaţie. Alergăm la Dumnezeu cu întrebările noatre, şi nu primim răspuns la „de ce-ul” nostru. De ce ni se întâmplă ceea ce ni se întâmplă? De ce nu suntem izbăviţi? De ce pare că întârzie Domnul în împlinirea făgăduinţelor Sale?

Ucenicii nu au fost scutiţi de firea întrebătoare, şi când l-au văzut pe orbul din Ioan 9, au început să pună întrebări. Când eşti prea preocupat de întrebările tale, ajungi chiar să pui întrebări copilăreşti, ca de exemplu: cine a păcătuit de s-a născut orbul orb… el însuşi? Cum să păcătuiască el însuşi, ca apoi să se nască orb ca rezultat al păcatului său?

Domnul este motivat în purtarea Sa faţă de noi de dragostea Sa, de interesele Sale şi de ritmul Său. Noi nu trebuie să ne îndoim niciodată de iubirea Sa faţă de noi. El nu va permite nimic împotriva noastră, care să ne dăuneze destinul nostru veşnic, viaţa primită prin har şi credinţă de la Dumnezeu. Trupul s-ar putea să sufere uneori… dar oricum suferinţa se datorează faptului că firea e supusă putrezirii, că trăim într-un univers corupt de păcat şi că în cele din urmă vom muri. Apoi noi trebuie să fim conştienţi că Dumnezeu are interese în lume şi noi, copiii Lui suntem în mijlocul acestora. Domnul vrea ca să se extindă Împărăţia Sa. Lucruri ce vin contra noastră şi care poate că nu le înţelegem şi cu privire la care nu am primit răspuns de la Domnul sunt cu siguranţă menite să extindă împărăţia lui Dumnezeu pe pământ în timp ce noi suntem mijloacele prin care împărăţia se extinde. Cu alte cuvinte, lucrările lui Dumnezeu se înfăptuiesc cu noi şi prin noi. În ultimă instanţă, ceea ce ni se întâmplă va aduce slavă lui Dumnezeu.

Al treilea lucru pe care-l menţionam, vorbea despre faptul că Dumnezeu are un ritm al Său. Întotdeauna m-a mirat că Isus şi-a întins mâna şi l-a salvat pe Petru în clipa în care era gata-gata să se scufunde. Şi că Daniel nu a fost salvat DE groapa cu lei, ci ÎN groapa cu lei! Nu demult, am terminat cu biserica pe care o păstoresc studiul cărţii Apocalipsei. Dacă Apostolul Ioan s-ar fi împotrivit trimiterii sale în Patmos, am mai fi avut noi cartea Apocalipsei? Întrebarea este ipotetică, deoarece nu se putea întâmpla altfel, decât s-a întâmplat. Ioan nu era omul care să se împotrivescă planurilor lui Dumnezeu!

Aş dori să găsim linişte şi pace în faptul că tot ceea ce ni se întâmplă este în planul lui Dumnezeu şi că în noi se arată lucrările lui Dumnezeu!

Viewed 18 times by 12 viewers

Atenţie! Unele lucruri scrise aici nu sunt potrivite pentru copii şi adolescenţi!

După întâmplarea nefericită care a cutremurat lumea creştină din America şi de pretutindeni cu pastorul Ted Haggard, am stat şi m-am gândit nu atât la pericolele ce ne pândesc prin hoteluri, pe trotuarele străzilor rău famate mişunând de proxeneţi şi prostituate, ci prin casele noastre, pericole pe care noi nu le depistăm atât de uşor.

Cunosc îndeaproape din mărturiile unor membri ai bisericilor pe care le-am păstorit despre pericolul chat room-urilor. Locuri comune, unde la umbra anonimatului bărbaţi şi femei, tineri şi tinere se „pescuiesc” unii pe alţii pentru a se atrage în cele din urmă în discuţii nepotrivite care nu rareori sfârşesc în „cyber-sex” sau sex imaginar, provocat de o conversaţie obscenă.

Nu departe de acest pericol, este cel al pronografiei care acum se năpusteşte asupra ta chiar şi de pe site-uri inofensive. Multe dintre ele te atrag fără să-ţi ceară nici un ban. Doar să te uiţi! Apoi, după ce te-au prins, trebuie să te înregistrezi şi să scoţi cartea de credit ca să plăteşti clipele (care devin ore nesfârşite) de „plăcere” şi pofte. Acolo se scurg banii familiei care ar trebui să plătească mâncarea, sau să pună o haină pe spatele copiilor sau care ar trebui să plătească rata la casă. Acolo se scurge inocenţa, acolo se mânjeşte memoria cu imagini care vor urmări luni şi ani la rând. Am auzit de nenumărate ori mărturia unora care, credincioşi fiind, încercau să se roage, şi la multe luni după ce au privit la pornografie, închideau ochii la rugăciune şi imaginile văzute îi urmăreau insistent, tulburându-le memorie şi viaţa de rugăciune.

Alături de aceste pericole, avem apoi casetele video, DVD-urile sau chiar programele plătite de televiziune porno. Cunosc un bărbat care după ce a început să vizioneze astfel de filme, a început să fie din ce în ce mai nesatisfăcut de felul în care arăta soţia sa sau făcea dragoste cu el. A început să-i ceară să folosească şi ea „procedurile” actriţelor din filmele porno. Când soţia sa a refuzat, el a invitat-o să privescă împreună porcăriile acelea, ca să „se educe”. Căsnicia a sfârşit în divorţ, după peste 20 de ani!

Cum te poţi apăra? Desigur că mai întâi, să-ţi păstrezi mintea ocupată de Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul este viu şi lucrător şi te va ajuta să te menţii curat.

Apoi, fii deschis cu soţia/soţul dspre ispite şi tentaţii. Dacă ceva în comportarea lui sau a ei îţi este neplăcut, fii deschis! Şi partea care primeşte „plângerea” trebuie să se schimbe! Am vorbit cu un soţ căruia nu-i plăcea că soţia lui sta în pijama, fără să-şi facă toaleta până pe la amiază! Aşa cobora la micul dejun şi petrecea dimineaţa până la amiază. Soţul era nemulţumit. S-a plâns soţiei şi ea l-a repezit, spunându-i că dacă nu-i place, să scrie la mamă-sa! O astfel de atitudine din partea unuia dintre soţi combinată cu nemulţumirea celuilalt, devine sămânţa din care cel nemulţumit poate recurge la a privi la femei (sau bărbaţi!) întotdeauna strălucind şi frumoase ca nişte portrete.

Fii deschis cu un prieten/prietenă sau cu un alt creştin matur din biserică. Nu te lupta singur cu problemele şi ispitele cu care te confrunţi. Dacă vei cere ajutorul, veţi fi doi care veţi cere de la Domnul o biruinţă asupra unui păcat, şi Domnul spune că dacă doi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru, acela le va fi dat. Cu cât mai mult le va fi dat, când este o cerere de scăpare de păcat!

Să veghem unii asupra altora, şi să ne rugăm unii pentru alţii şi să ne sfătuim mereu unii pentru alţii. Este treaba noastră de a fi păzitorii fraţilor noştri şi să-i păzim de pericolele din casele lor!

Viewed 20 times by 13 viewers