După întâmplarea nefericită care a cutremurat lumea creştină din America şi de pretutindeni cu pastorul Ted Haggard, am stat şi m-am gândit nu atât la pericolele ce ne pândesc prin hoteluri, pe trotuarele străzilor rău famate mişunând de proxeneţi şi prostituate, ci prin casele noastre, pericole pe care noi nu le depistăm atât de uşor.
Cunosc îndeaproape din mărturiile unor membri ai bisericilor pe care le-am păstorit despre pericolul chat room-urilor. Locuri comune, unde la umbra anonimatului bărbaţi şi femei, tineri şi tinere se „pescuiesc” unii pe alţii pentru a se atrage în cele din urmă în discuţii nepotrivite care nu rareori sfârşesc în „cyber-sex” sau sex imaginar, provocat de o conversaţie obscenă.
Nu departe de acest pericol, este cel al pronografiei care acum se năpusteşte asupra ta chiar şi de pe site-uri inofensive. Multe dintre ele te atrag fără să-ţi ceară nici un ban. Doar să te uiţi! Apoi, după ce te-au prins, trebuie să te înregistrezi şi să scoţi cartea de credit ca să plăteşti clipele (care devin ore nesfârşite) de „plăcere” şi pofte. Acolo se scurg banii familiei care ar trebui să plătească mâncarea, sau să pună o haină pe spatele copiilor sau care ar trebui să plătească rata la casă. Acolo se scurge inocenţa, acolo se mânjeşte memoria cu imagini care vor urmări luni şi ani la rând. Am auzit de nenumărate ori mărturia unora care, credincioşi fiind, încercau să se roage, şi la multe luni după ce au privit la pornografie, închideau ochii la rugăciune şi imaginile văzute îi urmăreau insistent, tulburându-le memorie şi viaţa de rugăciune.
Alături de aceste pericole, avem apoi casetele video, DVD-urile sau chiar programele plătite de televiziune porno. Cunosc un bărbat care după ce a început să vizioneze astfel de filme, a început să fie din ce în ce mai nesatisfăcut de felul în care arăta soţia sa sau făcea dragoste cu el. A început să-i ceară să folosească şi ea „procedurile” actriţelor din filmele porno. Când soţia sa a refuzat, el a invitat-o să privescă împreună porcăriile acelea, ca să „se educe”. Căsnicia a sfârşit în divorţ, după peste 20 de ani!
Cum te poţi apăra? Desigur că mai întâi, să-ţi păstrezi mintea ocupată de Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul este viu şi lucrător şi te va ajuta să te menţii curat.
Apoi, fii deschis cu soţia/soţul dspre ispite şi tentaţii. Dacă ceva în comportarea lui sau a ei îţi este neplăcut, fii deschis! Şi partea care primeşte „plângerea” trebuie să se schimbe! Am vorbit cu un soţ căruia nu-i plăcea că soţia lui sta în pijama, fără să-şi facă toaleta până pe la amiază! Aşa cobora la micul dejun şi petrecea dimineaţa până la amiază. Soţul era nemulţumit. S-a plâns soţiei şi ea l-a repezit, spunându-i că dacă nu-i place, să scrie la mamă-sa! O astfel de atitudine din partea unuia dintre soţi combinată cu nemulţumirea celuilalt, devine sămânţa din care cel nemulţumit poate recurge la a privi la femei (sau bărbaţi!) întotdeauna strălucind şi frumoase ca nişte portrete.
Fii deschis cu un prieten/prietenă sau cu un alt creştin matur din biserică. Nu te lupta singur cu problemele şi ispitele cu care te confrunţi. Dacă vei cere ajutorul, veţi fi doi care veţi cere de la Domnul o biruinţă asupra unui păcat, şi Domnul spune că dacă doi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru, acela le va fi dat. Cu cât mai mult le va fi dat, când este o cerere de scăpare de păcat!
Să veghem unii asupra altora, şi să ne rugăm unii pentru alţii şi să ne sfătuim mereu unii pentru alţii. Este treaba noastră de a fi păzitorii fraţilor noştri şi să-i păzim de pericolele din casele lor!
