O, printre noi se întâmplă o mulţime de lucruri. Avem din ce în ce mai multe atracţii pentru oameni: muzică specială, coruri şi solişti, aducem între noi tot felul de instrumente, folosim pantomima şi teatrul, folosim prezentări multimedia, efecte sonore, iluminare specială, care să inducă anumite stări, care să calmeze, să îndemne la meditatţie, etc. Sunt pentru toate acestea! Cred că dacă ar fi fost disponibile pe vremea lui Isus, Domnul şi apostolii Săi le-ar fi întrebuinţat.

Ceea ce mă interesează dicnolo de aceste lucruri ajutătoare, este însă ESENŢA: Cuvântul lui Dumnezeu. Repet, cum am putea face ca de câte ori ne ridicăm să spunem exact ceea ce ar spune Domnul dacă ar fi de faţă (sau, ceea ce spune El, prezent prin Duhul Sfânt din şi dintre noi).

Înseamnă oare a predica Cuvântul a nu mai spune povestiri şi ilustraţii? A nu mai folosi umorul, analogia, pilda, sarcasmul, asemănarea? Nu cred. Domnul Isus a folosit din belşug aceste metode de comunicare. Un adevăr legat de o pildă sau ilustraţie rămâne mai ataşat de noi decât un enunţ sec, oricât de autentic ar fi acesta. Adică, unele lucruri trebuie enunţate. Domnul Isus a spus: Eu sunt pâinea vieţii. Apoi, a explicat şi explicaţia ne-a făcut să înţelegem în ce fel este El pâinea vieţii. La fel cu Samariteanca: Domnul i-a spus că cine va bea din apa pe care o furnizează El nu va mai înseta niciodată. Apoi Domnul a exemplificat ce înseamnă aceasta.

Eu cred că trebuie ca viaţa predicatorului să fei atât de îmbibată de Cuvântul lui Dumnezeu, să-l ştie atât de bine încât mintea sa, memoria sa, gândirea sa să fie subjugată de Cuvânt, călăuzită de Cuvânt, cuprinsă de Cuvânt. Apoi trăirea predicatorului trebuie să fie aşa de în lumină, atât de mult pe urmele Domnului Isus încât experimentarea Cuvântului în viaţa sa personală să-l facă să poată aduce aplicaţii practice ale Cuvântului şi în vieţile altora. Apoi, predicatorul trebuie să fie atât de deschis la „pildele pe care i le insuflă Domnul” (Psalmi 49:4 Eu îmi plec urechea la pildele care îmi Sunt însuflate, îmi încep cântarea în sunetul arfei), adică la ilustraţii, asemănări, experienţe, gânduri, meditaţii, încât el să poată avea răspuns pentru situaţiile întâlnite. Apoi, să fie atât de plin de Duhul Sfânt încât Duhul să-l inspire ce şi cum trebuie să vorbească într-o situaţie dată, şi saă-l facă ca vorbirea lui să fie plină de putere.

Eu pot vorbi din Cuvânt, şi o pot face fără putere, sec şi insipid. O să-mi spui că nu există! Că în Cuvânt este putere oricum, şi parţial îţi dau dreptate că este o anume putere în Cuvânt. El lucrează când nu te aştepţi, în situaţii când nu credeai că se mai poate. Dar se poate vorbi din Cuvânt şi fără putere. Aprozii au făcut clar asta când au comparat vorbirea lui Isus şi a fariseilor, practic din aceeaşi Lege (Matei 7:29 căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor). Am stat şi eu prin adunări şi am ascultat predicatori care nu au predicat nonsensuri… dar lipsea predicării lor acea ”convingere” pe care o aduce Duhul Sfânt şi despre care vorbea Domnul Isus: Ioan 16:8 Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.

Şi nu în ultimul rând, să fie deschis manifestării supranaturale a lucrării lui Dumnezeu. De acord că cea mai mare minune este cea a naşterii din nou; dar, noi ne-am acuns după măreţia minunii naşterii din nou, pentru că am început să explicăm că vremea manifestărilor supranaturale a trecut. Apoi, când oamenii ne întrebau despre minuni, noi le explicam despre cea mai mare minune, ca nu cumva să rămânem de ruşine în credinţa noastră!

Apostolul Pavel, de partea lui, când predica Evanghelia, o făcea astfel: 1 Cor 2:4-5 Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. 2 Cor 12:12 Semnele unui apostol le-aţi avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri şi minuni care au fost făcute între voi.

Nu te închide faţă de manifestarea supranaturală în prezenţa Cuvântului lui Dumnezeu. Aşteaptă producerea naşterii din nou, dar aşteaptă ca Domnul să vindece, să elibereze, să lucreze minunat!
Aceste lucruri sunt necesare după părerea mea, pentru vestirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Viewed 21 times by 13 viewers

The Vestirea Cuvântului, Partea a 2-a by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.