Miza era foarte mare: dacă pierdea procesul, acuzatul urma să plătească pârâşului 11 milioane de dolari.
- Dacă pierd, voi fi ruinat! se plânse el avocatului său, în aşteptarea verdictului judecătorului, care se retrase pentru deliberare în apartamentul său. Oare nu ar fi bine să îl influenţăm pe judecător, trimiţându-i un pachet de trabucuri de Cuba? continuă acuzatul să vorbească parcă de unul singur…
-Nici prin cap să nu-ţi treacă una ca asta! sări ca ars avocatul. Judecătorul acesta este unul dintre cei mai înverşunaţi duşmani ai mitei! O să pierzi garantat dacă faci asta!

Trecură vreo două trei ore de aşteptare, când funcţionarul tribunalului ieşi din apartamentul judecătorului şi adună pe totă lumea în sala de judecată, spunând că judecătorul a ajuns la o concluzie şi va da verdictul.

Acuzatul fu declarat nevinovat. Îmbrăţişându-şi avocatul, îi şopti în ureche: Mulţumesc pentru pontul cu mita… A funcţionat perfect!
- Doar nu ai făcut nebunia de a-i trimite trabucuri judecătorului?!
- Ba da! Şi încă le-am dat personal funcţionarului tribunalului să i le dea! Şi am pus lângă pachetul de trabucuri cartea de vizită a pârâşului meu….

Nici nu au ajuns de mult majoritari în cele două camere ale Congresului American, că democraţii au şi început să-şi arate colţii şi adevăratele culori. Mă refer în special la iniţiativa lui Nacy Pelosi de a propune legislaţie care chipurile este menită să reformeze metodele de solicitare în vederea influenţării politicienilor (lobbying). Reforma ar afecta biserici, persoane particulare, organizaţii non-profit, asociaţii creştie, pastori, etc, şi cu un cuvânt pe oricine ar plăti radioul, televiziunea sau presa scrisă pentru transmiterea unui mesaj politic care ar putea influenţa în vreun fel publicul. Astfel, biserici sau organizaţii care au staţii de radio, televiziune sau publicaţii de masă vor trebui să se înregistreze ca firme de lobying. Ne-înregistrarea ar duce la pedepse materiale sau intentarea de procese criminale împotriva călcătorilor legii.

Citind asta în presă, m-am gândit la o mulţime de lucruri. M-am gândit că numai creştinilor li se cere să fie mai moderaţi în transmiterea mesajului lor. Creştinilor li se cere să renunţe la unele lucruri la care ţin prea tare, cum ar fi exclusivitatea deţinerii adevărului cu privire la mântuire, la Isus Christos, la Dumnezeu şi la viaţa veşnică, şi asta de dragul unei păci cu celelalte religii. Domnul Lee Camp de la Lipscomb University este unul dintre cei mai aprigi susţinători ai acestei propuneri. El susţine că noi, creştinii mai bine ne-am aminti de sângele vărsat în timpul cruciadelor de odinioară, de istoria noastră anti-semită, de imperialismul creştin şi nu am arăta cu degetul atât de acuzator la păcatele altor religii, că şi noi, creştinii avem mâinile pline de sângele vărsat.

Noi nu avem de ce să promovăm creştinismul nostru în lumea întreagă, căci suntem vinovaţi de trecutul nostru. Idea este că musulmanii care omoară pe păgâni (adică pe cei ce nu cred ca ei), nu-s mai vinovaţi decât creştinii.

Alţii susţin că şi creştinii, şi evreii şi musulmanii se închină la acelaşi Dumnezeu. Adică, Iehova al evreilor cu Dumnezeul creştinilor şi cu Alah sunt unul şi acelaşi dumnezeu. Alţii susţin că şi coranul conţine istoria lui Maria şi a lui Isus! Da, numai că musulmanii nu-l recunosc pe Domnul Isus ca Mântuitor şi Domn! Nici evreii de fapt, numai că creştinii şi evreii se închină aceluiaş Dumnezeu, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, dătătorul Legii. Evreii şi creştinii nu se închină lui Alah.

Eu ca şi creştin nu pot împăca credinţa mea că Isus Christos este Domnul nici cu credinţa evreilor, nici cu a musulmanilor. Însăşi faptul că-L recunosc pe Isus ca fiind Domnul mă obligă să merg în toată lumea să duc vestea despre El la toţi oamenii! Este porunca Lui: „mergeţi în toată lumea…”! Doar că liberalii şi ateii zilelor noastre vrea să ne bage pumnul în gură, să strângă laţul în jurul gâtului nostru, să ne reducă la tăcere.

Oricine, de orice culoare şi orice religie, mai ales musulmană, poate să-şi practice religia cu oricâtă fervoare, până chiar la a omorâ pe cei ce nu îmbrăţişează religia lor! Numai creştinii trebuie să fie mai moderaţi! Ei nu au voie să se roage la jocurile sportive, la activităţi festive ale şcolilor lor. Crucile trebuiesc date jos de pe munţi şi clădiri, scenele de crăciun din faţa caselor trebuie demontate, nici nu-i mai voie să ne salutăm cu „un crăciun fericit”, orice semn care aminteşte de creştini, de Christos şi de Dumnezeul Scripturilor trebuie îndepărtat. Crăciunul a devenit „sărbătoare de iarnă”, paştele este „sărbătoarea iepuraşului” şi Ziua Mulţumirii a devenit „ziua curcanului”. De pe banii americanilor trebuie îndepărtată incripţia „ne încredem în Dumnezeu” (in God we trust), din constituţia americană îndepărtată fraza „un popor sub Dumnezeu” (one nation under God), ş.a.m.d.

Ce-i de făcut? Păi, oricum nu trebuie să ascultăm de oameni mai mult decât ascultăm de Dumnezeu! Era argumentul apostolilor de odinioară (Fapte 4:19) şi trebuie să fie şi argumentul meu şi al tău! Noi avem o veste bună de transmis, şi este mandatul nostru, primit direct de la Domnul Isus Christos de ni-l împlini! Chiar cu preţul vieţii! Aşa să ne ajute Dumnezeu! Laţul se strânge… dar biserica a dus-o cel mai bine în timpul persecuţiilor! Din sângele martirilor s-a hrănit şi a crescut Trupul lui Christos, şi aşa va fi şi cu noi şi-n vremurile noastre, dacă va trebui!

Şi oricum, libertatea de exprimare şi libertatea cuvântului este garantată încă, şi eu trebuie să folosesc la maxim libertăţile garantate. La lucru fraţi, pentru Christos!

Congresul american a dat de curând „peste mână” instituţiei The Smithsonian din cauză că a impus teste de religie savanţilor care lucrează acolo. Unul dintre ei, Dr. Richard Sternberg a fost de curând mustrat, apoi avertizat şi în sfârşit, concediat, pentru că deţine altfel de vederi decât cele darwiniste cu privire la originea oamenilor. Mai precis, Dr. Sternberg crede în ceea ce de curând, a primit numele de „design inteligent”. Adică, omul nu a evoluat dintr-o supă cosmică ci este creiat de un Creiator Inteligent, care i-a dăruit un scop. Atitudinea de astupare a gurii celor ce cred altfel este discriminare şi îngrădirea libertăţii de exprimare şi de conştiinţă.

Discriminarea împotriva savanţilor care nu susţin teoria evoluţiei după Darwin este mult mai răspândită decât se crede. 18 oameni de ştiinţă care susţin şi ei „designul inteligent” au fost de curând intervievaţi de postul naţional de radio NPR dar ei au refuzat să vorbească public despre credinţa lor, de teama repercursiunilor la instituţiile la care lucrează.

În Universităţi, şi de fapt în toate şcolile americane este interzisă orice altă învăţătură decât cea despre teoria lui Darwin. Asta cu atât mai ciudat cu cât ceea ce a propus Darwin ca posibilitate a originii speciilor este doar o teorie, şi nimic mai mult. Nu este „ştiinţă” ci este pe nedrept numită astfel, cum zicea şi apostolul Pavel (1 Timotei 6:20 Timotee, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel). Orice abatere de la teoria lui Darwin este calificată ca fiind… erezie! Şi când stai să te gândeşti, unii oameni de ştiinţă recunosc că „designul inteligent” explică mai bine decât darwinismul originea materialului genetic din noile forme de viaţă.

Faptele de mai sus, puse alături de alte lucruri asemănătoare, dovedesc că a fi „creştin” în zilele noastre devine din ce în ce mai nepopular în Statele Unite ale Americii. Coroborată cu dispariţia treptată a creştinismului autentic, cu necunoaşterea Scripturii şi cu dihotomia dintre valori (ceea ce crezi în particular, credinţe religioase, morală) şi actual (ceea ce practici în societate, cum te comporţi, ce este acceptabil), morala societăţii americane se îndepărtează tot mai mult de la principiile pe care a fost stabilită de părinţii naţiunii şi se avântă tot mai adânc în secularism. Lucrul acesta ar trebui să ne dea de gândit creştinilor care trăim în America şi să ne determine la acţiune. Ce fel de acţiune? De două feluuri:

1. pe genunchi, la rugăciune. Rugăciunea încă este ascultată de Dumnezeu şi Dumnezeu are puterea să facă minuni. Trebuie să mijlocim zilnic fierbinte înaintea Domnului ca să pună piedici în calea secularizării Americii.
2. cu trăirea noastră. Să ne aliniem tot mai mult trăirea la Cuvântul lui Dumnezeu. Ştiu, sună a lozincă şi slogan, dar nu cunosc nici o necesitate mai mare şi nici un fel mai bun de exprimare a ei, decât aceasta!

Femeia fusese chemată la tribunal pentru o încălcare a legii circulaţiei: trecuse pe roşu la semafor.
- Domnule judecător spuse ea, vă rog să-mi daţi pedeapsa repede, deoarece sunt profesoară şi am ore la şcoală.
- De când aştept să-mi pice o profesoară în mână! spuse judecătorul. Treci acolo la tabla aceea şi scrie ded 500 de ori pe ea ‘am trecut pe roşu’.

MOSHE CITEŞTE UN ZIAR PALESTINIAN

Un evreu, Moshe, călătorea cu tramvaiul, citind un ziar palestinian. Un prieten de-al lui, care din întâmplare călătorea cu acelşi tramvai, văzându-l ce citeşte, exclamă surptins:
- Moshe, ţi-ai pierdut minţile? De ce citeşti un ziar palestinian?

Moshe a răspuns:
- Obişnuiam să citesc un ziar evreiesc, dar ce găseam în el? „Evreii sunt persecutaţi!” „Israelul din nou sub atac!” „Rasa evreiască dispare din cauza căsătoriilor cu păgânii şi din cauza asimilării!” „Evreii trăiesc în sărăcie!”

Aşa că am început să citesc ziarul acesta palestinian. Ce scrie în el? „Evreii sunt proprietarii tuturor băncilor!” „Evreii îşi extind controlul asupra radioului, televiziunii şi ziarelor!” „Evreii sunt bogaţi şi puternici!” „Evreii domină lumea!” Prietene, veştile din ziarul palestinian sunt mult mai bune!

Ioan 1:21 Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?” Şi el a zis: „Nu Sunt!” „Eşti proorocul?” Şi el a răspuns: „Nu!”

Avem tendinţa de a gândi că ceea ce facem noi, adică ceea ce muncim ne defineşte. Ziarele şi paginile de web şi discuţiile din metrou, şi tot ce aud şi văd în jurul meu, este: „dacă ai mai bună educaţie, vei avea mai mulţi bani”! „Cine vrea să fie un milionar”!?

Am văzut de nenumărate ori doi străini, discutând unul cu altul; după ce s-au prezentat unul celuilalt, s-au întrebat reciproc: „ce faci”? Cu ce te ocupi este sinonim cu cine eşti, câţi bani faci, ce valoare ai, ce reprezinţi în societate. Dacă nu ajungi la standardele la care trăiesc vecinii tăi, începi să trăieşti cu impresia că eşti un nereuşit. Te uiţi la ce au ei, la ceea ce etalează: maşini, case frumoase, toalete, excursii, petreceri… Şi tu nu ai luat un concediu adevărat de 10 ani! Lucrezi la fabrică ca un rob, abia primind câte o ridicare de salar ici-colo! Halal viaţă! – te gândeşti, şi eşti gata să-ţi plângi de milă.

Cine eşti tu? Un tâmplar, funcţionar, inginer, medic, păstor sufletesc, soră medicală, contabilă, casnică? Nu, tu nu eşti asta! Asta este ceea ce faci, cu asta te ocupi, în meseria asta îţi câştigi existenţa. Ceea ce eşti e mai mult, mai sus, mai important decât ceea ce faci!

Amos spunea împăratului Amaţia: Amos 7:14-15 Amos a răspuns lui Amaţia: „Eu nu Sunt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci Sunt păstor, şi strângător de smochine de Egipt.
Dar Domnul m-a luat de la oi, şi Domnul mi-a zis: „Du-te şi prooroceşte poporului Meu Israel!” Un împărat şi un cioban! Ce-l face pe împărat să nu-l strivească pe cioban? De ce nu porunceşte să fie prins şi decapitat pe loc, pentru îndrăzneala de a fi vorbit împotriva casei împăratului la Betel?

Ceea ce-l face deosebit pe Amos sunt două cuvinte: DAR DOMNUL! Când te priveşti prin prisma a ceea ce te vede Dumnezeu, atunci ai o privire clară şi adevărată a ceea ce eşti.

Eşti UN OM. Dumnezeu te-a creiat după chipul şi asemănarea Sa. Dumnezeu te iubeşte: pentru ca să te aducă înapoi din starea de alenare în care eşti, şi-n care este întreaga lume, fără absolut nici o deosebire, Dumnezeu a dat pe singurul Său Fiu, Domnul Isus Christos să moară pentru tine, în locul tău. Dumnezeu „îţi face curte” dacă vrei, te atrage şi-ţi iese înainte, aleargă după tine şi te ajunge din urmă, şi vrea cu orice chip să crezi în dragostea Sa pentru tine şi-n sacrificiul Fiului Său. De ce? Deoarece, dacă faci asta, atunci nu eşti doar UN OM, ci eşti UN OM MÂNTUIT, UN FIUL AL LUI DUMNEZEU!

Vezi cum schimbă intervenţia Domnului în viaţa oricui ceea ce este el? Cel care l-a lăsat pe Domnul să lucreze în viaţa sa, nu se mai priveşte prin prisma a ceea ce face, a ceea ce are, a educaţiei, a standardelor lumii. El nu se mai simte forţat, obligat să urce pe scara prosperităţii, a reuşitei, pentru a îşi trage de acolo valoarea, aprecierea. El ştie că are parte de aprecierea lui Dumnezeu. El are un ospăţ necurmat în viaţa sa (Proverbe 15:15 Toate zilele celui nenorocit Sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat). El are permanent în casa sa Sfânta Treime (Ioan 14:23 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el). Dumnezeu însuşi îngrijeşte de toate necesităţile vieţii sale (Filipeni 4:19 Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos).

Când ai aceste convingeri despre tine, nu eşti încrezut, îngâmfat, inabordabil! Dimpotrivă, te simţi umil pentru că ţi s-a făcut un aşa mare har (Luca 1:28 Îngerul a intrat la ea şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”; Luca 1:46-48 Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul, şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale).

Când ai aceste convingeri, scopul tău nu este să alergi după meseria cea mai bine plătită, după bani, după distracţii. Nu te uiţi cu jind la cei răi, cărora poate le merge bine, deoarece tu ai alte obiective în viaţă. Ştii de acum că viaţa este scurtă şi trecătoare: dorinţa ta este să găseşti scopul, planul lui Dumnezeu pentru tine şi să împlineşti astfel voia Lui. Satisfacţia ta vine din ceea ce venea şi a psalmistului: Psalmi 73:23-24 Însă eu Sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă; mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

Cine eşti tu? Ce poţi răspunde cu certitudine la această întrebare? Să dea Domnul să poţi spune ca psalmistul, în citatul de mai sus!

Filipeni 1:6 Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.

A început un nou an… Viaţa noastră se desfăşoară aproape fără să ne dăm seama între sfârşituri şi începuturi. Până vom ajunge la Marele Sfârşit, moartea. Ei bine: moartea e doar un sfârşit al unei etape, de partea aceasta a veşniciei; dincolo de moarte, de uşa aceasta dacă vreţi, începe adevărata viaţă! Sau, poate până va reveni Christos mai înainte de moarte, (desigur, pentru cei ce-L aşteaptă pe El! Că zic unii că El a revenit în anul 70, când cu căderea Ierusalimului), atunci El va fi cauza şi mijlocul ”mutării” noastre de partea cealaltă a veşniciei.

Sfârşitul unui an mă duce întotdeauna cu gândul la un bilanţ a ceea ce a fost în perioada precedentă de timp; începutul anului, mă duce cu gândul la cum a început această extraordinară aventură cu Isus, care este mântuirea, viaţa creştină! La început, am fost plin de avânt! Credeam că totul e posibil (cu Isus desigur, şi asta mai cred şi astăzi!). Apoi am descoperit în mine însumi cel mai aprig duşman al meu. Neînfricat de felul meu, netemându-mă de nimic, a început să-mi fie frică doar de mine! Că pot face ceva, că pot spune ceva, că pot… care să dea cu piciorul în tot ce s-a construit până atunci cu ajutorul Domnului.

Dar cu toate deficienţele mele, Domnul a fost credincios. Nu m-a lăsat, nici măcar atunci când m-am făcut de ruşine, atrâgând şi Numele Lui preasfânt după mine… Mi-a vorbit întotdeauna potrivit cu starea mea, ca să mă aducă înapoi la Sine. Câteodată era duios, când mă durea tare lăuntrul meu şi mi se frământa în mine. Altă dată, când eram mai încăpăţânat, mi-a vorbit mai aspru ca să zdrobească cerbicia mea. Şi din nou altă dată, m-a lăsat în nebunia mea, până m-am săturat de mine însumi şi mi s-a făcut scârbă de ce sunt şi ce pot! Toate acestea, pentru că ceea ce a început în mine, nu eu am început, ci EL A ÎNCEPUT!

Lucrarea de mântuire în care eşti astăzi, este lucrarea Lui! Colaborarea ta, este doar cea a lutului muiat în apă şi aflat pe roata olarului: să te laşi prelucrat de Mâna Maestrului Divin. Lucrarea este BUNĂ nu pentru că iată, acum suntem buni! Ce mare scofală! Lucrarea este bună, deoarece El a început-o, El o continuă, El o duce la îndeplinire.

Lumea din jurul tău, nu dă bani mulţi pe tine. Tu nu prea contezi în economia lumii acesteia. Dar nu te lăsa descurajat de lume. Nu te lăsa descurajat de scăderile şi neajunsurile tale! Cel ce a început această BUNĂ lucrare în tine, o va sfârşi! poate nu astăzi, nici mâine… dar, până în ziua lui Christos!

Concentrează-ţi privirea asupra Lui în anul 2007. Uită-te cu atenţie şi vezi ce va face El în viaţa ta în anul acesta, ca să de aducă mai apropae de clipa în care se poate uita la tine, şi poate exclama: Bine, rob bun şi credincios! … intră în bucuria Stăpânului tău!

Vă doresc tuturor celor ce vizitaţi blogul meu un din inimă LA MULŢI ANI! Domnul să vă binecuvinteze cu toate darurile Sale de sus şi de jos din belşug! Să aveţi parte de o mai mare apropiere de Domnul, prin Cuvântul Său, prin rugăciune şi printr-o viaţă care să reflecte tot mai mult sfinţenia caracterului modelat de Christos.

După o scurtă întrerupere (de sărbători ), o să încep din nou să postez mai frecvent săptămâna viitoare.

Între timp, nu uitaţi să vizitaţi noul meu blog de Întrebări şi Răspunsuri (www.raspunsuri.blogspot.com) .

Cu bine, pe data viitoare.

Un ginere cumpără ca şi cadou de Crăciun pentru soacra sa un loc de mormânt într-un cimitir select al oraşului. Se întâmplă însă că anul următor el veni la petrecerea de Crăciun a soacrei cu mâinile goale, fără nici un cadou.
- Adică, anul acesta nu mi-ai cumpărat chiar nici un cadou? reproşă soacra!
- Păi, nu! Încă nu l-ai folosit pe cel de anul trecut! răspunse ginerele!