Citind asta în presă, m-am gândit la o mulţime de lucruri. M-am gândit că numai creştinilor li se cere să fie mai moderaţi în transmiterea mesajului lor. Creştinilor li se cere să renunţe la unele lucruri la care ţin prea tare, cum ar fi exclusivitatea deţinerii adevărului cu privire la mântuire, la Isus Christos, la Dumnezeu şi la viaţa veşnică, şi asta de dragul unei păci cu celelalte religii. Domnul Lee Camp de la Lipscomb University este unul dintre cei mai aprigi susţinători ai acestei propuneri. El susţine că noi, creştinii mai bine ne-am aminti de sângele vărsat în timpul cruciadelor de odinioară, de istoria noastră anti-semită, de imperialismul creştin şi nu am arăta cu degetul atât de acuzator la păcatele altor religii, că şi noi, creştinii avem mâinile pline de sângele vărsat.
Noi nu avem de ce să promovăm creştinismul nostru în lumea întreagă, căci suntem vinovaţi de trecutul nostru. Idea este că musulmanii care omoară pe păgâni (adică pe cei ce nu cred ca ei), nu-s mai vinovaţi decât creştinii.
Alţii susţin că şi creştinii, şi evreii şi musulmanii se închină la acelaşi Dumnezeu. Adică, Iehova al evreilor cu Dumnezeul creştinilor şi cu Alah sunt unul şi acelaşi dumnezeu. Alţii susţin că şi coranul conţine istoria lui Maria şi a lui Isus! Da, numai că musulmanii nu-l recunosc pe Domnul Isus ca Mântuitor şi Domn! Nici evreii de fapt, numai că creştinii şi evreii se închină aceluiaş Dumnezeu, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, dătătorul Legii. Evreii şi creştinii nu se închină lui Alah.
Eu ca şi creştin nu pot împăca credinţa mea că Isus Christos este Domnul nici cu credinţa evreilor, nici cu a musulmanilor. Însăşi faptul că-L recunosc pe Isus ca fiind Domnul mă obligă să merg în toată lumea să duc vestea despre El la toţi oamenii! Este porunca Lui: „mergeţi în toată lumea…”! Doar că liberalii şi ateii zilelor noastre vrea să ne bage pumnul în gură, să strângă laţul în jurul gâtului nostru, să ne reducă la tăcere.
Oricine, de orice culoare şi orice religie, mai ales musulmană, poate să-şi practice religia cu oricâtă fervoare, până chiar la a omorâ pe cei ce nu îmbrăţişează religia lor! Numai creştinii trebuie să fie mai moderaţi! Ei nu au voie să se roage la jocurile sportive, la activităţi festive ale şcolilor lor. Crucile trebuiesc date jos de pe munţi şi clădiri, scenele de crăciun din faţa caselor trebuie demontate, nici nu-i mai voie să ne salutăm cu „un crăciun fericit”, orice semn care aminteşte de creştini, de Christos şi de Dumnezeul Scripturilor trebuie îndepărtat. Crăciunul a devenit „sărbătoare de iarnă”, paştele este „sărbătoarea iepuraşului” şi Ziua Mulţumirii a devenit „ziua curcanului”. De pe banii americanilor trebuie îndepărtată incripţia „ne încredem în Dumnezeu” (in God we trust), din constituţia americană îndepărtată fraza „un popor sub Dumnezeu” (one nation under God), ş.a.m.d.
Ce-i de făcut? Păi, oricum nu trebuie să ascultăm de oameni mai mult decât ascultăm de Dumnezeu! Era argumentul apostolilor de odinioară (Fapte 4:19) şi trebuie să fie şi argumentul meu şi al tău! Noi avem o veste bună de transmis, şi este mandatul nostru, primit direct de la Domnul Isus Christos de ni-l împlini! Chiar cu preţul vieţii! Aşa să ne ajute Dumnezeu! Laţul se strânge… dar biserica a dus-o cel mai bine în timpul persecuţiilor! Din sângele martirilor s-a hrănit şi a crescut Trupul lui Christos, şi aşa va fi şi cu noi şi-n vremurile noastre, dacă va trebui!
Şi oricum, libertatea de exprimare şi libertatea cuvântului este garantată încă, şi eu trebuie să folosesc la maxim libertăţile garantate. La lucru fraţi, pentru Christos!
