PERSPECTIVE CRESTINE

1 Tesaloniceni 5:16 Bucuraţi-vă întotdeauna.

Iată o poruncă interesantă şi greu de îndeplinit, din punct de vedere omenesc, firesc! Pavel privea din perspectiva vremurilor sale spre vremurile mele şi afirma că în vremurile în care voi trăi eu, vor fi vremuri grele: 2 Timotei 3:1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Nu ştiu ce a văzut Pavel în Duhul, sau ce fel de inspiraţie a avut el, şi dacă a avut el dimensiunea totală a răului din vremurile acestea.

Citeam azi că mai nou, homosexuali din Mexic se refugiază în SUA şi cer azil politic pentru că la ei în ţară ar fi persecutaţi pentru orientarea lor sexuală şi păcatul lor. Dacă se dă câştig cauzei unora ca ei, mâine-poimâine America va deveni un refugiu căutat al homosexualilor din lumea întreagă. Ca şi când nu am avea destui printre noi şi nu ne-ar fi destulă scârbă de păcatul acesta! Acesta este doar un aspect al răului. El reflectă vremurile grele produse de existenţa şi multiplicarea păcatului în lumea noastră. Destrăbălarea este la culme şi este propagată pe toate canalele de telviziune şi-n mai toate publicaţiile. Lumea aleargă la cei răi şi păcatul este consumat ca apa, ca ceva necesar. Absolutul moral a fost dat laoparte şi acum ceea ce devine acceptat de cei mai mulţi devine norma de comportament.

Apoi avem de-a face cu boala şi moartea. Pe de o parte, omul trăieşte mai mult decât acum 50 de ani. Văzând tot mai mulţi octagenari şi peste, uităm că pe de altă parte, mor mulţi tineri. Accidentele auto, consumul de alcool, de droguri şi violenţa îşi pretind victimele. Apoi, boli necruţătoare pe toate continentele seceră vieţile multora. În clipa aceasta, în fiecare 24 de ore, în Africa mor din cauza AIDS (SIDA) 6,600 de oameni, alte 8 mii sunt infectate cu virusul şi se nasc 1,400 copii cu virusul HIV. 38.8% din populaţia Botswanei este infectată de AIDS. 33,7% din populaţia Zimbabwe-ului de asemenea! Nu intru în amănunte că sunt înspăimântătoare. Apoi, cancerul şi alte boli incurabile îşi seceră victimele. Ca să nu mai amintesc boli de inimă, diabetul, colesterolul şi altele.

Apoi, avem dezastrele naturale: furtuni, uragane, tsunami, cutrenmure de pământ şi explozii ale vulcanilor. Lângă ele, ploi torenţiale şi în ultimele 3-4 săptămâni, chiar aici în America, zăpezi şi friguri care au luat zeci de vieţi. Toate aceste lucruri le vedem cu ochii fie lângă noi, fie prin imaginile transmise pe canalele televiziunilor.

Dacă viaţa altora este afectată astfel de durere, păcat, moarte şi nenorocire, nici noi nu suntem feriţi de porţia noastră câteodată zilnică de probleme: îngrijorări, angoasă, suferinţă, neînţelegeri, moarte, boală, păcat. Mai ales păcatul… când ne ia prin surprindere, şi îi cădem victime. Plânsul lui Petru după lepădarea de Domnul ne năpădeşte inimile şi sufletul!

Şi atunci, cum să te mai bucuri? Adică, înţeleg bucurie când ai parte de o zi senină, sau de câte o zi în care problemele te-au ocolit şi au lovit pe altcineva, departe de tine! Dar, ÎNTOTDEAUNA? Espe posibil asta, sau este o exagerare scăpată de Pavel printre alte lucruri bune spuse de el?
Să nu uităm că scopul nostru nu este de a deveni fiinţe care trăim prin vedere, ci prin credinţă (2 Corinteni 5:7 pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere). Lucrurile care se văd, sunt trecătoare (2 Corinteni 4:18 Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice): trece şi plăcerea, şi tinereţea, cum trece şi suferinţa şi necazul. Dar există plantată în noi o viaţă nouă, care nu trece niciodată! Există în noi o nădejde care nu va dispare! Este viaţa Domnului Isus Christos şi nădejdea veşniciei!
Noi trebuie să privim toate lucrurile ca o oportunitate de a ne îndrăgosti mai tare de Dumnezeu; noi avem un Tată iubitor, care face ca toate lucrurile să lucreze în folosul nostru (Romani 8:28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său). Noi trebuie să privim mereu DE CEALALTĂ PARTE! Partea din care priveşte lumea, nu este destul de bună pentru noi! Noi nu suntem din lume, ci din Dumnezeu!
Vezi, ce prieten bun a fost Isus cu Lazăr şi surorile sale, Maria şi Marta! Când Lazăr s-a îmbolnăvit, Isus putea să-l vindece de la distanţă. Surorile şi-au privit fratele stingându-se puţin câte puţin. Sunt convins că au trimis vorbă lui Isus, dar acesta nu a venit la timp… şi Lazăr a murit! Ce durere şi tristeţe! Însăşi Isus varsă lacrimi la mormântul lui Lazăr! Dar clipe mai târziu, Lazăr este înviat, surorile îşi primesc fratele înapoi viu, numele lu Dumnezeu este slăvit, şi toate lucrurile au lucrat împreună spre binele lor şi spre slava lui Dumnezeu.
Pavel şi Sila erau apostoli şi iubiţii lui Dumnezeu. În Filipi, au predicat Evanghelia cu putere şi au vindecat bolnavii. Apoi, se părea că cu o anumită ocazie, Dumnezeu i-a lăsat pe cei doi apostoli în mâna unor necredincioşi mânioşi. Chiar au fost bătuţi şi apoi închişi în închisoarea locală. Acolo Pavel şi Sila au continuat sp facă ceea ce ştiau ei mai bine: să cânte lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu i-a scos din temniţă printr-o minune, ca apoi să se pocăiască o întreagă familie şi numele lui Dumnezeu să se slăvească. Pavel ştia despre ce vorbeşte când ne cerea să ne bucurăm întotdeauna!
Lucrurile care vin în viaţa noastră nu sunt scăpate de sub controlul lui Dumnezeu. El nu a scăpat controlul asupra lumii. Totul se desfăşoară după planul lui Dumnezeu. Şi totul are ca sfârşit binele nostru şi slava lui Dumnezeu. Aşa că, haideţi să ne bucurăm! ÎNTOTDEAUNA!

Este “Valentine’s Day” şi vă urez tuturor să aveţi “Happy Valentine’s Day”! Ziua aceasta este după înţelegerea mea, ziua persoanelor iubite! Şi ce multe sunt acestea, dacă stăm să ne gândim adânc la fenomenul acesta al dragostei!

Dumnezeu ne-a dat capacitatea de a iubi, dar nu de a iubi cum iubeşte lumea, ci cum iubeşte El. Dumnezeu este dragoste şi El ne-a ales înainte de a ne iubi. Deci dragostea Sa este voluntară şi aşa trebuie să fie şi dragostea noastră. Noi trebuie SĂ VREM să iubim şi SĂ ALEGEM pe cine vrem să iubim. Iubirea nu trebuie lăsată la discreţia sentimentelor sau preferinţelor noastre, deoarece acestea sunt capricioase şi astăzi îţi place de cineva, deci poţi iubi persoana respectivă, iar mâine nu-ţi mai place şi abandonezi iubirea.

Dragostea de tipul celei cu care ne iubeşte Dumnezeu este un lucru bun care uşurează poverile grele, care face dulci lucrurile amare. Ea te determină să faci lucruri măreţe, să doreşti mereu perfecţiunea şi să creşti mereu în bunătate şi în har faţă de alţii. Dragostea aceasta oferă mai mult decât doreşte; ea nu vede imposibilul, nu cade de oboseală, nu are restricţii şi de aceea se oferă liber, fără rezerve şi fără margini.

Dar unde să încep să exercit forţa aceasta uriaşă tunată în inima mea prin Duhul Sfânt care mi-a fost dat?

Vă propun să începem să iubim mai mult ACASĂ pe cei apropiaţi nouă. Am descoperit în viaţă că adesea este mult mai uşor să iubeşti pe cei din Africa decât pe ai tăi. Este mai uşor să dai din dragoste o bucată de pâine ca să saturi foamea cuiva decât să saturi foamea după apartenenţă, apreciere şi părtăşie a cuiva din casa ta. Dar haideţi ca măcar începând cu această zi specială să ne rotim privirile în jurul nostru: la soţul nostru, la soţie, la copii, părinţi, fraţi, surori, nepoţi, veri, cumnaţi şi cumnate… şi să alegem ca să îi iubim. Apoi după ce vom determina lista celor iubiţi în cercul restrâns al familiei, haideţi să trecem în biserică, apoi în societate, şi să nu ne oprim aici ci să revărsăm dragostea din inima noastră către toţi oamenii.

Sună imposibil? Chiar dacă ţi se pare imposibil, nu este, deoarece dragostea are aceasta capacitate de a te umple cu atât mai mult cu cât mai mult o oferi altora. Dacă vrem, vom putea!

În încheiere vreau să vă spun tuturor că mă bucur de dragostea pe care mi-o arătaţi mie şi familiei mele şi vă iubesc şi eu la rândul meu din inimă!

Încă o dată, HAPPY VALENTINE’S DAY TUTUROR!