PERSPECTIVE CRESTINE

În urma tragediei de la Universitatea Virginia Tech, se caută în continuare explicații.  Unii dau vina pe păcat (actul criminal este rezultatul păcatului unui tânăr), alții pe boală (tânărul a fost deprimat sau a suferit de altă boală mintală).  Taberele sunt împărțite.  Unii îl aduc pe Dumnezeu în discuție, alții îl scot afară din conversație, afirmând cu vehemență că Dumnezeu nu trebuie băgat în toate chestiile.  

Deci, ce a fost de vină: păcatul sau boala mintală?  Ferindu-mă de tendinţa de a simplifica faptele (pentru că nu sunt simple) şi fără a pretinde că ştiu răspunsul, am doar câteva gânduri de-alungul acestei întrebări.

Păcatul ESTE sursa şi cauza a tot ce este rău în lume, atât în domeniul material cât şi în cel spiritual.  Trupurile noastre se trec şi îmbătrânesc, pentru ca în cele din urmă să murim.  Însăşi îmbătrânirea este „o boală” a trupului.  Păcatul a afectat atât întregul cât şi părţile: unele organe nu funcţionează corect, şi avem astfel boli ca diabetul, tensiunea arterială, boli de inimă.  Lipsa echilibrului chimic al organismului induce şi ea boli; dacă dezechilibrul chimic apare în creier, bolile pot fi de natură mintală.  Apoi, unele boli mintale au alte cauze decât dezechilibrul chimic: sunt cauzate de probleme spirituale.  De exemplu, deprimarea este o afecţiune spirituală, care netratată poate afecta mintea.  Pavel spune că noi suntem o făptură trinitară, având trup, suflet şi duh (1 Tes 5:23).  Cele trei părţi componente interacţionează împreună.  Sentimentul de respingere poate cauza reacţii care nu sunt nici fiziologice (ale trupului) nici spirituale ci sufleteşti (psihologice).

Apoi, la nivelul spiritului avem influenţe demonice.  Evangheliile redau multe cazuri de demonizaţi vindecaţi de Isus.  Demonii produc surzenie, muţenie, şi o gamă largă de afecţinui psiho-somatice.  În cazul demonizării, depistarea  prezenţei unui demon nu se face pe cale medicală (ci prin descoperirea lui Dumnezeu) şi demonul nu se scoate cu tratament medical (ci prin exorcizare, prin Duhul lui Dumnezeu, cu ajutorul postului şi rugăciunii).

Iată că deja am complicat lucrurile prea mult!  Ce bine ar fi să fie simple, nu-i aşa?  Să fie doar alb şi negru, fără să trebuiască să definim zonele gri!  Le lăsăm deocamdată aşa, şi ne întoarcem la oile noastre, a căror turmă am precizat-o în titlu.

Nouă ne-ar place să ne putem ascunde în spatele unei boli.  De fapt, cu câţiva ani în urmă, un poliţist american care a furat de la locul de muncă $2,000 şi i-a pierdut la jocuri de noroc, a fost concediat.  Apoi, a căutat un ţap ispăşitor, pe care l-a găsit!  El a dat poliţia în judecată pentru nedreptatea ce i s-a făcut când a fost dat afară, pe considerentul că el, prin pasiunea nestăpânită pe care o are pentru jocurile de noroc (viciu) suferă de un handicap, iar în America, handicapaţii sunt apăraţi de o lege!  Şi poliţia a trebuit să-l reangajeze şi să-i plătească despăgubiri.  Astfel, societatea noastră este alcătuită din sute de mii de victime, care caută ţapii ispăşitori.  Soţii se omoară între ei şi se apără în faţa legii în spatele unei pretinse clipe de nebunii pe care ar fi avut-o.

Dacă justifici crima aceasta cu o boală, te poţi uita satisfăcut la imaginea ta reflectată în oglinda în care te aranjezi, şi-ţi spui: „eu nu sufer de boala asta!  Eu sunt normal!”  Şi probabil că ai dreptate: în ceea ce priveşte boala în spatele căreia îl ascund unii pe ucigaşul de la VTech, mulţi sunt „normali”.  Adică, vor trece prin viaţă fără să omoare pe nimeni şi fără să comită nici o crimă majoră.  În categoria aceasta mai intră şi unii care-s morali de-a binele.  Ăştia, pe lângă categoria din propoziţia precedentă, pot fi catalogaţi ca sfinţi!

Dar, dacă crima comisă o punem pe seama păcatului, se schimbă situaţia!  Nu ne mai putem uita în oglindă la fel de satisfăcuţi cu noi înşine!  Îţi aminteşti de femeia prinsă în preacurvie şi adusă la Isus?  „Cine nu are păcat să dea cel dintâi cu piatra” a spus Domnul.  Şi nu a dat nimeni.  Când vorbim de păcat, avem şi noi petele noastre!  Ne simţim bine doar pentru că nu se văd (încă).  Suntem mulţumiţi de noi pentru că nu am fost încă confruntaţi cu Isus. 

Aşa că, la întrebarea de mai sus, ce este de vină, boala mintală sau păcatul, eu trebuie să răspund fără echivoc: păcatul.  Şi parcă pentru a confirma „diagnosticul” acesta, astăzi a sosit la postul TV al NBC-ului un pachet cu poze, video-clipuri şi scrieri ale criminalului.  Îşi planifica atacul de luni de zile: cumpărarea armelor, pregătirea clipurilor, găsirea şi sistematizarea motivelor, etc. dovedesc că ura care-l copleşise era datorată păcatului.

Ştiu că ceea ce am spus adineaori poate ofensa pe unii creştini.  M-aş bucura dacă supărarea produsă de mine ar rezulta în ridicarea fundului de pe scaunul comfortabil şi nepăsător pe care s-a aşezat de-o vreme, şi creştinii să-L imite pe Dumnezeu, care chiar şi în tragedii ca acestea, se strecoară pe scena evenimentelor, şi chiar ia locul principal, fie şi măcar pentru câteva zile!  Dacă creştinii ar continua să reprezinte prezenţa celui ce trăieşte în ei dincolo de zilele tragediei…  Dacă nu facem nimic, Dumnezeu va continua să fie împins afară dintre noi, viaţa omului va deveni fără valoare, şi păcatul ne va sufoca pe plan social.

Şi cel dintâi lucru pe care-l putem face, este să recunoaştem fiecare: „sunt un păcătos!  Dar am găsit iertarea în Christos!”.

The Căutând explicații: Păcat, sau Boală? by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.

Trackback URI | Comments RSS