Duminică 20 Aprilie, celebrul cascador Evel Knievel a depus o mărturie a credinței timp de 20 de minute în fața audienței de peste patru mii de ascultători de la serviciul bisericii Crystal Cathedral din Garden Grove, California, pastorită de Robert Schuller jr. După aceea, cascadorul în vârstă de 68 de ani, având un ficat transplantat și suferind de diabet și hepatită, printre alte afecțiuni, s-a botezat în apă.

Robert Schuller povestește că Knievel l-a sunat cu vreo două săptămâni în urmă, și l-a anunțat că și-a predat viața Domnului Isus Christos. Schuller a călătorit în Florida să se întâlnească cu cascadorul, să vadă dacă cele spuse la telefon sunt adevărate. Și erau. Așa că Knievel a fost invitat să depună în public mărturia sa și să se boteze. Ceea ce a făcut. Mărturia sa a determinat botezarea a altor câteva sute de oameni.

Cascadorul care a sărit cu moticicleta sa printre altele, peste 13 autobuze londoneze supraînălțate, peste canionul râului Snake din Idaho, peste un șir de 50 de mașini în Colisseumul din Los Angeles, și care a suferit sute de răniri și fracturi de oase, dar care s-a menținut departe de lumea drogurilor, promovând un stil activ de viață însoţit de o atitudine mentală pozitivă, a făcut acum, spre sfârșitul vieții sale, saltul cel mai de preț: în brațele lui Isus!

În brațele lui Isus orice om este în siguranță! Isus a spus că nimeni nu ne va smulge din mâna Sa (Ioan 10:28). Aici nu ți se rup oasele, nu te îmbolnăvești! Doar firea cea veche este răstignită şi suferă, dar este spre binele nostru ca ea să moară!

Întrebat dacă nu împins de teama de moarte s-a întors la Domnul, Knievel a spus răspicat că nu, și că el crede că va mai trăi mulți ani, și va avea astfel posibilitatea de a mărturisi pentru Christos. Să dea Domnul!

Pocăința acestei celebrități m-a făcut să meditez la cât de greu este pentru un astfel de om să se pocăiască. Printre piedici, amintesc:

1. Bogăția, statutul, anturajul, etc. Domnul Isus a afirmat că cei bogați vor intra cu greu în Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 19:23). Desigur că Domnul se referea la bogaţii care se încredeau în averea lor. Dar, mai este și aspectul dificultății de a renunța la ceea ce ai de dragul lui Isus, sau aspectul de a avea, ca și cum nu ai avea (1 Corinteni 7:29-31 Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentru ca cei ce au neveste, să fie ca şi cum n-ar avea; cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece).

Apoi, pe lângă avere, mai sunt prietenii, petrecerile, anturajul frecventat, mândria a ceea ce ești, o imagine pe care cei ce te adulează o pretind și pe care le-o dai de dragul păstrării fanilor, etc. Toate acestea trag greu în cumpănă. Pavel a numit toate acestea ca fiind „lumea de acum” (2 Timotei 4:10), și este greu să abandonezi „lumea de acum”! Până și noi, care aparținem lui Christos de mai mulți ani, suntem copleșiți pe ne-veste de sindromul „lumii de acum”. Adesea în loc să ne trezim imediat din această „răpire sufletescă” nocivă, nu băgăm de seamă cum trec zilele și chiar anii, până când Domnul scutură barca vieții noastre ca să ne trezească la realitatea că plutim în derivă.

2. Lipsa de mărturie. Cine le va mărturisi unor astfel de oameni? Vorbeam de anturajul lor: pe cine au ei aproape, prieteni sau cunoscuţi care ar putea să le ducă mesajul Evangheliei? Adesea câte un părinte în vârstă mai atrage atenția fiului sau fiicei sale ajunși celebri, despre Isus. Priveam deunăzi la un interviu dat unui reporter de către mama celebrului interpret de muzică „gansta rap”, Snoop Dogg. Ea este lucrător ordinat în slujba Evangheliei și spunea că se roagă zilnic pentru fiul ei și crede că el se va întoarce la Domnul și va deveni un păstor! Ba mai mult chiar, doamna Green are ca lucrare, printre altele, și atingerea mamelor unor celebrități cu mesajul Evangheliei (vezi linkul acesta: http://www.boston.com/ae/celebrity/articles/2005/12/15/snoop_doggs_mom_preaches_antigang_gospel_to_children/ )

Dar este dificil să ajungi la astfel de celebrități. Și atunci când ajungi în preajma lor, te copleșește un fel de jenă (irațională, nejustificată și care nu vine din Christos) de a le spune despre mântuire. La urma urmei, cine ești tu? Ce ai făcut tu? Ce rezultate ai? Câți bani ai? Ce avantaje ai pe care să nu le aibă celebritatea? Și suntem dezarmați, pentru că ne gândim în termenii lumii, în fel materialist! Tu deţii în tine o comoară! Şi vasul tău de lut, nu este cu nimic mai prejos decât vasul de lut al celebrităţii! Dacă nu mă crezi, aşteaptă câţiva ani, până vă vor mânca viermii şi pe tine şi pe celebritate, şi apoi, ia un interviu virmilor, dacă a fost vreo diferenţă între lut şi lut! Nici una!

Apoi, mai este și gândul că procentajul de celebrități care ascultă de Evanghelie este atât de redus, încât te gândești dacă nu cumva irosești sămânța, sau dacă nu cumva arunci la porci mărgăritarele… Şi am mai întâlnit şi replica: „dacă X se întoarce la Domnul, va rămâne oare mântuit? Că în lumea lui/a ei, e atât de greu să te menţii…” Problema mea cu scuzele acestea este că noi trebuie să aruncăm sămânţa; e adevărat că uneori sămânţa cade pe stâncă, şi alteori pe potecă. Dar, cade şi în pământ bun. Eu nu sunt judecătorul pământului inimii cuiva, ci doar un sămănător. Şi, dacă cineva se va întoarce, acelaşi Isus care va duce la desăvârşire lucrarea începută în noi o poate duce şi în ceilalţi, oricine ar fi ei.

3. Lipsa de rugăciune pentru ei. Noi le consumăm „produsele” fără să ne pese de „producător”. Ascultăm muzica lor, ne delectăm cu caracterele portretizate de ei în filme, le citim cărțile. Cumpărăm revistele cu pozele lor de la magazinul din colț, ba chiar avem posterul lor în camera copiilor… Dar nu ne trece prin minte să ne rugăm pentru ei! Am urmărit pe lista de discuții „cuvinte la schimb” articole despre filmul lui Gibson, „Patimile lui Christos”. Câți din cei ce i-au discutat filmul s-au rugat pentru Gibson? Ar fi ușor să presupun, dar n-o fac: rămâne să răspundă ei. Poate că unora ne place doar să discutăm, crezând că la asta am fost chemați! Să ne dăm cu părerea! Între timp, ei participă foarte activ în linia întâi la formarea unei culturi care în cele din urmă ne va afecta libertățile, credința, și viitorul aici în „lumea de acum”, iar noi ne grăbim să ne baricadăm după pereţii bisericilor noastre cu speranţa că vom dobândi cu chiu cu vai „lumea viitoare”.

Eu cred că e vremea ca să facem şi noi la rândul nostru, saltul cel mai de preţ de la mântuire încoace: în împlinirea marii trimiteri a lui Isus! Chiar şi pentru celebrităţi.

Viewed 24 times by 15 viewers

The Saltul cel mai de preţ. by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.