PERSPECTIVE CRESTINE

Dacă îl ţii afară pe Dumnezeu, este pentru că e ceva rău înăuntru.

Cea mai distructivă critică este indiferenţa.

Hmm! Dumnezeu e un “economist” atît de bun! El nu risipeşte nimic; nici măcar… greşelile mele!

Pentru unii, conştiinţă înseamnă frica de a fi daţi în vileag.

Roata care scîrţăie nu este unsă întotdeauna; cîteodată este schimbată.

Domnul Isus a pus Biserica Sa în lume şi de două mii de ani diavolul încearcă să bage lumea în Biserică.

Unii nu se duc la biserică, crezînd că astfel se ascund de Dumnezeu!

partea a doua

Iudaismul, Creştinismul şi Islamul împărtăşesc câteva trăsături comune, care nu se regăsesc în religiile Orientului, în Hinduism, Budism, Confucianism sau Taoism. Să încercăm să delimităm câteva dintre aceste asemănări.

A. Ele sunt religii istorice. Fiecare dintre ele are pretenţia că Dumnezeu a acţionat în mod decisiv în istoria omenirii. Desigur că felul de acţionare al lui Dumnezeu diferă la cele trei religii. In Iudaism, Dumnezeu a intervenit pe vremea când evreii erau robi în Egipt şi când prin Moise Domnul a spus lui Faraon să lase pe poporul Său să plece. In Creştinism, intervenţia majoră a lui Dumnezeu a fost cu ocazia încarnării Fiului Său, Domnul Isus Christos. In Islam, intervenţia majoră a lui Dumnezeu în istorie a fost prin profetul Mahomed, care a trăit între anii 570-632.

Islamul incorporează parţial iudaismul şi creştinismul (cel puţin teoretic). Ei consideră că Moise a fost un profet al lui Dumnezeu; prin Moise a dat Dumnezeu Legea. Isus a fost şi el un profet, un prieten al lui Dumnezeu. Când Isus a promis că va trimite un alt Mângăietor, deşi noi ne gândim la Duhul Sfânt, Isus s-a gândit la Mahomed. Continue Reading »

Ai grijă cum trăieşti!  Să nu ajungi să-ţi petreci a doua jumătate a vieţii regretând-o pe prima.

Un creştin adevărat nu se ruşinează de Evanghelie, nici nu face Evanghelia de ruşine!

Ar fi bine să ne aplaudăm copiii din cînd în cînd… dar cu o singură mînă!

Evenimentele de la 11 Septembrie 2001 au aruncat lumea întreagă, şi cu atît mai mult, poporul american într-o stare de criză. Este aproape imposibil de priceput cum de un eveniment relativ neînsemnat, în comparaţie cu măreţia acestei ţări, a aruncat pentru o clipă totul într-o stare de haos. Desigur, au murit mii de oameni şi noi am fost paralizaţi psihic în faţa televizoarelor, privind desfăşurarea ‘live’ a unui atac terorist fără precedent împotriva libertăţii, atac ce a dus nu numai la prăbuşirea celor doi zgîrie-nori ai World Trade Center ci implicit şi prăbuşirea parţială a unei economii, a unor certitudini, a unei siguranţe cu privire la lumea viitorului.

Confruntaţi cu un duşman pînă acum bănuit de unii (care au avertizat dar care au fost consideraţi ‘guri rele’ şi ‘hiper-sensibili’ şi ca atare au rămas nebăgaţi în seamă), dar necunoscut de marea majoritate a americanilor, o mare parte a intelectualităţii a purces la cercetarea motivaţiei, religiei, forţelor ce au stat în spatele celor ce au efectuat atacul. Nu puţini dintre cei menţinaţi adineaori au purces la cercetarea religiei Islamului.

Continue Reading »

Vezi ceva din caracterul unui om când îl priveşti cum participă la joc; vezi întreg caracterul lui când pierde jocul.

Cea mai bună pregătire pentru Biblie este dragostea pentru Autorul ei.

Pierzi cîte o clipă de fericire cu fiecare clipă de mînie!

Câţiva tineri din adunarea pastorită de mine (Agape) au participat la o conferinţă pentru tineri întitulată „History Maker”. Conferinţa s-a ţinut în Chilliwack, nu departe de Vancouver, BC. Duminică seara am văzut fotografii de la conferinţă, am fost conduşi în închinare de trupa de laudă a tinerilor şi a fost fain. După adunare însă, unul dintre tineri (cred că are 15-16 ani) a venit la mine şi după ce a dat mâna cu mine, mi-a zis: You´re the coolest pastor in the whole world!, adică, tu eşti păstorul cel mai grozav din întreaga lume!

Acum, în cariera mea pastorală am avut parte de o mulţime de critici. Am primit scrisori anonime sau semnate care făceau din mine… troacă de porci! Alţii mi-au spus verde-n faţă ceea ce au gândit despre mine. Odată a sunat telefonul, am ridicat şi după ce am zis „alo” nu am mai zis nimic preţ de câteva minute. Soţia caare era în living-room, mă privea întrebător cine este. Eu nu am zis nimic, doar am ascultat. Apoi după vreo cinci minute, convorbirea s-a încheiat brusc de la capătul celălalt şi am pus receptorul jos. Soţia m-a întrebat din nou cine a fost. I-am spus că un membru al adunării ce o păstoream, dar nu-i pot spune numele. Noi avem o înţelegere în familie: dacă nu-i spun deschis ceva, soţia mea înţelege că este o problemă de biserică pe care nu i-o pot destăinui datorită secretului confesiunii sau unor alte motive. Cel ce m-a sunat a fost nemulţumit cu recentele alegeri de duminica trecută, în care el a a vut un „catindat” care nu a ieşit (eram acuzat că din cauza mea, că nu l-am susţinut eu de-ajuns…) şi m-a făcut la telefon cu ou şi cu oţet. Mi-amintesc unul dintre epitetele folosite: porcule gras era preferatul său. L-a folosit de vreo 10 ori în cinci minute…

Nu am timp aici şi acum de chestii de-astea! Aş putea scrie, la fel ca alţi păstori, un volum de astfel de experienţe. Am avut şi altfel de convorbiri. Am fost şi lăudat, mi s-a şi mulţumit adesea pentru ceva ce am spus sau fcăut. Dar ceea ce mi-a spus tânărul acela duminică seara mi-a căzut bine de tot! Stii de ce? Deoarece am peste 50 de ani şi nu am avut copii. De aceea am o continuă teamă că nu sunt destul de relevant în lucrarea pastorală pentru cei tineri. Că nu fac destul pentru ei, că nu le acord suficientă importanţă.

Am urmărit nu de mult un interviu al unui politician american care a votat pentru Legea amnistierii imigranţilor ilegali din America. Reporterul îl întrebă de ce a votat în favoarea legii iar politicianul a răspuns candid, deoarece era în avantajul său politic! Hmm. De câte ori adoptăm şi prin biserici ceea ce este în avantajul nostru, al generaţiei noastre!

Cântările, serviciile divine, activităţile, sunt toate îndreptate către generaţia care „are bani”! Generaţia tânără? Aşteptăm să devină şi ei bătrâni că poate-poate atunci vor ajunge la „mintea noastră” de a gusta ceea ce ne place nouă astăzi! Trebuie ca ei să se perimeze, să li se curme avântul, să degenereze ei pentru ca să se potrivească cu croiala adunărilor noastre! Şi din nefericire, pe majoritatea dintre ei îi vom pierde până atunci!

Eu am încercat din răsputeri să am servicii echilibrate, care să răspundă şi nevoilor tinerilor. Şi astfel de laude, ca aceea a tânărului de duminică seara îmi spun că poate am reuşit! Că poate-s pe drumul cel bun! În definitiv, noi cei mai în vârstă făurim istoria pe de o parte şi-i transformăm pe ei, generaţiile viitoare în făuritori de istorie!

Aşa că mă iertaţi dacă am fost satisfăcut de o laudă! Era de la un viitor făuritor de istorie creştină!

Nu-i invidia pe cei mai deştepţi decît tine!  Nu este vina lor!

Un om mînios este rareori raţional; un om raţional este rareori mînios!

Nu voi permite nimănui să mă degradeze într-atît încît să mă facă să-l urăsc!

„Uşor” este duşmanul oricărei ambiţii.