Un studiu de acum câţiva ani, finanţat de Fundaţia Templeton http://www.templeton.org/milestones/milestones_2004-02.asp a descoperit o legătură semnificativă între credinţa cuiva şi sănătatea mintală.

Şi când te gândeşti că ani la rând, cercetătorii în stiinţele sociale credeau că religia este dominată de teoriile lui Freud, (care credea că religia este o nevroză universală; Freud nu folosea termenul de „nevroză” într-un sens peiorativ, ci ca pe o descriere prescurtată a condiţiei umane) şi Shopenhauer (care reduce religia la o împlinire a unei dorinţe).

Acum, sociologii doresc să-şi vadă teoriile suportate de cercetarea empirică. Ce vor face ei acum, când cercetarea dovedeşte că spiritualitatea este asociată nu cu o nevroză sau cu o iluzie, ci cu sănătatea mintală? Vor influenţa oare constatările acestea felul în care e privită religia în departementele de psihologie şi sociologie a facultăţilor? Mă îndoiesc! Dar, vorba lui Schopenhauer, acolo unde există multă ambiţie (şi eu am o puternică ambiţie de a vedea recunoscute beneficiile creştinismului) există şi o puternică dorinţă de răzbunare (ce altceva este studiul acesta, decât o dulce răzbunare!?).

Sper ca şcolile să acorde o mai mare atenţie recomandărilor raportului amintit, de a se acorda mai mult suport credinţelor religioase. Şi când mă gândesc la credinţe, eu mă gândesc la creştinism! Că celelalte „credinţe” sunt destul de suportate! Adică, musulmanului i se permite să ia 5 pauze zilnice de la studiile sale, pentru a se întoarce cu faţă spre Mecca şi a îngenunchia pe covoraşul său… în timp ce dacă un creştin s-ar ruga vizibil, ar fi dat afară din şcoală fără drept de apel!

Şi prin anii ´80, când emigram în America, credeam că vin într-o ţară creştină….

Viewed 7 times by 4 viewers

The O dulce răzbunare: Spiritualitatea şi Scoala by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.