A apărut revista TIME conţinând lista celor 100 dintre cei mai influenţi oameni din lume. Cine este pe ea şi cine lipseşte? Păi, mai întâi cine este pe ea: printre alţii, Raul Castro (fratele lui Fidel) Osama bin Laden, Leonardo di Caprio, chitaristul John Meyer, Regina Elisabeta, fotbalistul Thierry Henry, bloggerul Zeng Jinyan, „omul de ştiinţă” Al Gore, si alţii.

Am căutat o persoană pe care am considerat-o cu influenţă, dar George W. Bush lipseşte de pe listă! Sic transit gloria mundi! Ce agonie! Apoi, am exultat de eztaz! Pe listă, ca unul dintre cei mai influenţi 100 de oameni din lume, era şi un român! Da, un român: Borat! Cel ce se anunţa ca fiind din Kazakhstan, dar care pe peliculă şi-a prezentat mama, sora şi familia din România, face parte din lista revistei Time! M-am mai liniştit: nu-i bai dacă lipseşte Bush; cu Osama şi cu Borat, suntem inflenţaţi întro bună direcţie!

Într-o notă tristă acum, nu văd pe listă decât două feţe bisericeşti: Papa Benedict al XVI-lea şi Arhiepiscopul nigerian Peter Akinola. Măcar atât!

Viewed 7 times by 4 viewers

Aceasta este „opera de artă” cea mai iubită a artistului francez Marcel Duchamp și se numește „Fântâna”. Desigur, e un alt fel de fântână, nu una care alimentează cu apă proaspătă pe cel însetat, din secrete izvoare și filtrate surse subterane, ci una care se alimentează de sus în jos (nu de foarte de sus) culegând deșeurile (tot filtrate) a unor rinichi sănătoși.

Duchamp a cumpărat pisoarul în 1917, a scris pe el cu negru „R. Mott 1917” și l-a trimis la o expoziție de artă. „Perla” inițial respinsă ca obiect de artă, a ajuns să fie considerată de către 500 de experți britanici într-ale artei ca fiind cea mai influentă operă de artă modernă a tuturor timpurilor http://news.bbc.co.uk/1/hi/entertainment/arts/4059997.stm. „Perla” stă astăzi expusă într-un muzeu de artă din Paris și valorează cam 4 milioane de dolari. Mai amintesc că cu vreo 2-3 ani în urmă, un alt francez și-a adus contribuția la „opera de artă” reprezentativă a școlii de artă Dada (al cărei lider a fost Duchamp) urinând în pisoar.

Duchamp a trăit aproape toată viața la New York, unde și-a petrecut vremea jucând șah și cumpărând din când în când câte un obiect de uz casnic pe care l-a rebotezat „artă”. Școala de artă Dada este verișoara dulce a expresionismului abstract și este de fapt o anti-artă.

Mă gândesc să mă recalific și să mă fac artist… sunt atâtea obiecte noi pe piață care abia așteaptă să fie rebotezate!

Apropo, asta ați auzit-o?

Un luteran s-a mutat într-un cartier catolic. Era în postul paștelor când luteranul, fără să-i pese de sentimentele vecinilor săi, și mai ales de foamea lor și de poftele trezite în ei de mirosurile din aer, se apucă să-și frigă în fiecare zi câte un grătar din carne de porc.

Catolicii au decis că teroarea asta nu poate să mai continue astfel, așa că au trimis o comisie la luteran, să-i explice în ce cartier locuiește el, că acum este postul paștelui și nu se poate mânca altfel de carne decât de pește, și să se abțină de la grătarele sale. Ba, potrivit ar fi ca să se lepede de foasta sa credință, și să se alinieze credinței comune a cartierului. Convins, luteranul a fost botezat într-o zi. Preotul, stropindu-l cu apă, a zis: Te-ai născut luteran, ai crescut luteran, dar astăzi te botez catolic și de acum înainte catolic vei fi.

Toată lumea a plecat acasă mulțumită, când a doua zi, mirosul de gratar umplu din nou cartierul. Vecinii veniți în grabă în curtea fostului luteran pentru a reclama fapta sa, rămaseră cu gura căscată, când îl văzură pe acesta frigând un ditamai grătar de porc, stropindu-l cu apă, și zicând: Te-ai născut porc, ai crescut porc, dar astăzi te botez pește și de acum înainte, pește vei fi.

Viewed 11 times by 7 viewers

Perla Văii Arco, una dintre cele mai mari perle descoperite vreodată (cea mai mare este „Perla lui Allah”, are dimensiunea de 9.45 inches - 24cm - şi se află într-un muzeu din Filipine), în lungime de 3.1 inches (7.87cm) a fost pusă la licitaţie. După ce a aparţinut mai multor proprietari (printre care împăraţi chinezi, persieni, hani mongoli, Marco Polo şi alţii) perla este gata să afle un nou stăpân, pentru o sumă potrivită, care se estimează că va fi în vecinătatea a 8 milioane de dolari.

Întrebarea mea cu privire la perlă (deoarece m-am gândit să nu licitez pentru ea J) este pusă în titlu: ce suferinţă, ce jenă, ce durerea a unei scoici a produs măreţia şi frumuseţea aceasta? Se ştie că perla se formează ca o reacţie a unei moluşte (scoică de apă dulce sau sărată) la un iritant care ajunge în cochilia ei (câteodată, un fir de nisip, alteori un parazit, sau chiar o rană a „cărnii” scoicii). Scoica începe să depună carbonat de calciu şi alte materii în jurul iritantului, şi astfel se formează perla.

Nu demult am terminat de citit o biografie a lui CS Lewis, apoi cu câteva zile în urmă am stat de vorbă cu o doamnă care i-a îngrijit pe Richard şi Sabina Wurmbrant în ultimii ani ai vieţii lor şi m-am gândit la suferinţele care au marcat vieţile acestor oameni. Citeste poeziile lui Traian Dorz şi ascultă cântările lui Niculiţă Moldoveanu, ca să amintesc aici doar români! Sau, poate cunoşti tu pe cineva, care a suferit mult şi care astfel a ajuns la o strălucire, la o maturitate spirituală şi morală, la o tărie de caracter care au produs o perlă de mare preţ pentru Dumnezeu. Împărăţia lui Dumnezeu e plină de astfel de frumuseţi! După Iosif, Moise, David şi alţii ai Vechiului Testament, am văzut exemplul lui Isus, Pavel şi alţii în Noul Testament şi ni s-a lăsat porunce de a ne înarma cu o mentalitate care să nu fie luată prin surprindere când va veni suferinţa, ci care să „apuce” suferinţa şi să o folosească ca pe o unealtă de creaţie a cevă măreţ pentru Dumnezeu şi pentru omenire.

Voi încheia cu cuvintele lui Pavel: Romani 5:3-5 Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat, şi a scriitorului evreilor: Evrei 11:36-40 Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, ei, de care lumea nu era vrednică-au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului. Toţi aceştia, măcarcă au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit; pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.

Viewed 8 times by 4 viewers

Aurel Mateescu a semnalat în blogul său o intevenţie a unor înalte feţe bisericeşti în procesul politic din România, după care a lansat întrebarea dacă Slujitorii bisericii trebuie sau nu să… facă politică http://aurelmateescu.wordpress.com/2007/05/03/biserica-si-politica/.

O să încerc să răspund pe scurt la întrebarea lui Aurel astfel: noi nu putem compartimenta viaţa în mai multe secţiuni ca apoi să decidem care din ele ne privesc şi care nu ne privesc. Destul de mult prejudiciu a a dus creştinismului dualismul „biserică şi… restul lumii”. Preocupându-se doar de salvarea indivizilor, creştinii au uitat că ei au o menire şi în lume, aceea de a fi un element răscumpărător al culturii. Privatizarea credinţei a ţinut-o departe de locul de muncă, de locul de joacă, şi de politică. Nancy Pearcy aminteşte în cartea ei recentă „Total Truth” un citat al lui Spurgeon, care zicea: Evanghelia este ca un leu ţinut într-o cuşcă; nu trebuie apărată, ci doar trebuie să se dea drumul din cuşcă”. În adunările noastre suntem tari şi mari, ne simţim în largul nostru. Sprijiniţi de oameni care cred ca noi, care probabil ne admiră discursurile, cu care cântăm aceleaşi cântări, cu care purtăm uniforma clubului, apăraţi de patru pereţi… ce fain îi să fii creştin! Să îţi trăieşti creştinismul la clubul de duminică! Read the rest of this entry »

Viewed 8 times by 5 viewers