„Dacă nu ar fi fost ultimul moment, am fi terminat la timp o mulţime de lucruri!” 
cip-cirip-cirip
on Rugăciuni neascultate… într-o notă personală on Rugăciuni neascultate… într-o notă personală
on Rugăciuni neascultate… într-o notă personală
on Despre un pom… on Despre un pom… on Despre un pom… on Despre un pom… on Despre un pom…
Un englez, un francez şi un rus priveau o pictură reprezentând pe Adam şi pe Eva. Uitându-se cei trei schimbară impresii despre opera de artă.
- Considerând calmul şi cât de rezervaţi sunt cei doi, eu cred că prima pereche au fost englezi.
- Nicidecum! răspunse francezul. Trebuie că au fost francezi pentru că sunt în pielea goală şi sunt atât de frumoşi!
- Au fost ruşi! replică şi rusul. Nu au haine, nu au adăpost, nu au de mâncare decât un singur măr… trebuie că au fost ruşi!
Vorbeam azi cu un tânăr. Îmi povestea că el “pierde” în fiecare zi mergând la serviciu și mergând acasă cam 3 ore stând pe autostrăzi în trafic foarte aglomerat. L-am întrebat printre altele, ce face. Mi-a spus că are radioul pornit (sau muzică pe iPod-ul său) la o stație de muzică religioasă, și cântă împreună cu artiștii respectivi. L-am întrebat dacă nu consideră timpul acesta pierdut, și mi-a spus că nu, din mai multe motive:
- a învățat astfel peste 300 de cântece de worsip pe de rost.
- învățarea cântecelor îl ajută să conducă mai bine lauda în adunarea în care este membru
- privește timpul acesta ca pe un timp de închinare personală; închinarea nu este niciodată o pierdere de timp. Mi-a spus cum a scăpat adesea de îngrijorări, doar lăudându-L pe Dumnezeu. Cum lăudarea a deschis adesea acces lui Dumnezeu pentru a interveni în viața sa chiar și în probleme în care el nu a cerut neaparat intervenția lui Dumnezeu, dar erau lucruri care-l îngrijorau și Dumnezeu i-a rezolvat problemele. Read more »
