Cu păcatul ne luptăm întreaga viaţă de credinţă. Păcatul (hai să-i conferim calităţi antropomorfice) “ştie” când să apară: în clipa cea mai nepotrivită, când scutul nostru este lăsat în jos, când suntem cel mai puţin pregătiţi. El se furişează şi ne ia prin surprindere. Este ca o săgeată care zboară tăcută, fără zgomot, şi pe care nu o simţi decât DUPĂ ce s-a înfipt în tine. Experienţele acestea traumatice (ca de exemplu tăierea accidentală a unui deget) nu le simţi în clipa când se produc, decât la un timp, după acea. Săgeţi… (Efeseni 6:16 Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.)

În toiul unei discuţii, zicem ceva care poate fi orice de la o simplă exagerare până la o minciună gata-dezvoltată cu corp, mâini şi picioare. Sau, lansăm o bârfă, un cinism, o răutate. Ne trezim că păcatul ne mânjeşte imaginaţia, sau gândirea, pătrunzând printr-o simplă imagine privită chiar şi fără să vrem. Păcatul se foloseşte de simţuri, de înclinaţii, de preferinţe, de vicii mai vechi, de neatenţie, de circumstanţe, de oboseală, de firea pământească care chiar dacă e pe moarte, răbufneşte cum se spune, când ţi-e lumea mai dragă.

Read the rest of this entry »

Viewed 7 times by 3 viewers

Jerry Falwell a plecat acasă. Păstorul, politicianul, moralistul şi tele-evanghelistul în vârstă de 73 de ani a fost găsit în dimineaţa zilei de marţi 15 Mai 2007 fără viaţă în biroul său de la Universitatea Liberty, şcoală întemeiată şi condusă de el până pe culmile uneia dintre cele mai bune şcoli din categoria ei. Falwell suferise cu sănătatea în ultimii ani. Asta nu l-a determinat însă să reducă viteza… ci doar să-şi “pună casa în rânduială”. Un fiul al său îl va urma la cârma Universităţii, celălalt fiu la cârma mega-bisericii sale, Thomas Road Baptist Church, o biserică cu peste 24 mii de membri din Lynchburg, Virginia.

Mă gândeam să scriu în câteva rânduri despre moştenirea lăsată pentru America de acest bărbat al lui Dumnezeu. Ştiu că rândurile acestea nu-i vor face dreptate, că ce altceva face un blog, decât să reprezinte gândurile adesea sumare ale autorului dintr-un moment dat cu privire la un anume subiect. În cazul meu, ce scriu în CLIPA aceasta asta nu înseamnă că îmi voi schimba părerea cu privire la ceea ce gândesc despre Falwell, ci doar că este atît de inadecvat în comparaţie cu personalitatea puternică, impactul covârşitor şi domeniile multiple în care Falwel a lăsat amprente vizibile pentru încă multă vreme de acum înainte. Şi încă ceva: ceea ce scriu este din ceea ce m-a impresionat la el în ultimii 20 de ani de când îl urmăresc fie în interviuri, fie în predici fie în alte apariţii publice. Şi aici trebuie să admit că raportul dintre ceea ce se vede şi ceea ce nu se vede probabil că este proporţional cu cele două părţi ale icebergului: partea mică ce pluteşte la vedere şi partea mare de sub apă. Read the rest of this entry »

Viewed 11 times by 4 viewers