Am ajuns să o aud şi pe asta! Ştiam eu că pe vremea lui Ceauşescu, stăinii care veneau în România descopereau că Biblia este pusă alături de armele de foc şi alături de droguri. Tinând cont de natura “explozivă” a Cuvântului lui Dumnezeu, înţeleg de ce alături de armament, şi dacă ţin cont de faptul că religia era considerată un “opiu” pentru popor, înţeleg şi asocierea cu drogurile.

În Hong Kong însă, Biblia a ajuns să fie pusă în aceeaşi categorie cu revistele Playboy şi Hustler. Aici găsiţi relatarea ştirii în limba engleză. Sute de protestatori s-au plâns că Biblia conţine relatări despre sex, violenţă, incest şi viol şi că astfel, este ofensivă pentru ei. De aceea, ei au propus ca Biblia să fie categorisită ca alte publicaţii care nu vor putea fi vândute decât celor ce au împlinit deja vârsta de 18 ani. Cartea Sfântă va urma să fie pusă astfel într-o secţiune aparte a magazinelor şi va purta un simbol destinat publicaţiilor obscene.

Viewed 9 times by 5 viewers

Din când în când urmăresc ştirile.  1/2 de oră pe zi nu e prea mult.  Oricum, majoritatea „ştirilor” sunt ştiri rele: încă o crimă, încă o împuşcătură, încă o înşelare, încă un jaf.   Apoi, o mulţime de soldaţi ucişi în Irak. 

Nu o dată aud pe comentator afirmând,  „purtăm în rugăciunile noastre familia defunctului/defunctei”.  Chestia asta mi-a atras atenţia: oare chiar se roagă comentatorul pentru familia respectivă?  Se roagă cineva din echipa postului respective de televiziune?  Se roagă cel ce a aprobat fraza pe teleprompter?  Cel ce a aprobat ştirea?  Crede careva dintre cei implicaţi în chestia asta în Dumnezeu?  În vreun dumnezeu?  Crede careva în puterea rugăciunii?  Se roagă vreunul dintre cei ce urmăresc ştirea?  Mai ales că trăim într-o societate în care rugăciunea nu e prea populară!  Şi pentru noi nu ne rugăm decât când a ajuns cuţitul la os!

O să-mi spui că ce mă interesează pe mine astea?  Expresia „o să ne rugăm” sună frumos şi mângăietor!  Familiile respective au nevoie să audă cuvinte mângăietoare!   Şi aşa ar fi, dacă nu ar exista deosebirea dintre promisiuni fără acoperire şi realitate.  Rugăciunea dă rezultate!  Mângăierea adevărată ar proveni dintr-o rugăciune ascultată, nu dintr-o promisiune găunoasă!

Dar, să mergem puţin mai departe.  „Ce mai faci frate”?  ”Nu prea bine; am o durere aici sub inimă şi sunt puţin cam îngrijorat că ce-o fi?!”  ”Oh, îmi pare rău să aud asta! (oare…?)  O SA MA ROG PENTRU TINE!”  Şi plecaăm să dăm mâna cu următoarea persoană, având cu noi tolba plină vârf cu sentimentalisme care „sună frumos” şi cu promisiuni pe care nu avem de gând să le împlinim.  Iar săracul om, îngrijorat de junghiul de sub inimă, se duce în drumul lui, cu speranţa că eu mă voi ruga pentru el!  Poate va merge la raze… şi sub aparat, se va gândi fratele se roagă pentru mine!  Va sta sub stetoscopul medicului şi va fi încrezător fratele se roagă pentru mine!  Ajunge sub bisturiul chirurgului şi adoarme sub anestezie… fratele meu se roagă pentru mine!   Şi promisiunea ta a fost pentru fratele acela ca o trestie frântă (Isaia 36:6), o proptea nefolositoare (Ezechiel 29:6). 

Ce vrem să creiem cu promisiunile noastre?  O lume de speranţe ce nu se vor împlini niciodată?   Aşteptări înşelătoare?  Mi-ar place să fiu eu cel ce are nevoie de rugăciune… şi să ştiu că cineva îmi promite că se va ruga pentru mine… dar nu o va face?   Nu vreau să arăt aici acuzator către nimeni… ci în primul rând către mine!

Vezi, când Isus a fost pe pământ, s-a rugat pentru ucenici.  Nopţile trăite în rugăciune conţinea şi petiţii aduse Tatălui în favoarea ucenicilor.  Apoi, Biblia ne spune că Isus „mijloceşte” acum pentru noi (în ceruri): Romani 8:34  … Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!  Isus a promis o mulţime de lucruri ucenicilor Săi: că nu-i va lăsa orfani, că este cu ei în toate zilele, etc.  Au fost acestea doar nişte promisiuni gratuite?  Aveau menirea să-i încurajeze numai, în timp ce Isus nu avea de gând să se ţină de cuvânt?  Nicidecum!

A atât de uşor să te ia gura pe dinainte şi să te-apuci să promiţi!  Acum că s-au consumat alegerile în cultul Baptist din România, m-am dus la site-ul lui Marius Cruceru şi am recitit „viziunea” pastorului Bunaciu (care a fost ales ca nou preşedinte al Uniunii Bisericilor Baptiste din România, şi-l felicităm pentru aceasta!  Poate chiar ar trebui să ne rugăm pentru el… nu doar să promitem că o vom face!) şi „strategia” lui Onisim Maldin.   Am descoperit în ele o mulţime de „promisiuni”.  Probabil că oamenii au preferat să aleagă un program cu promisiuni mai vagi, cu mai mult loc de manevră instantanee şi creativitate ad-hoc.  Programul stufos în promisiuni şi strategie a fost respins.  Cred că nu ar fi fost rău ca viitorul preşedinte să promită un singur lucru, pe care-l va face el personal, pentru schimbarea stării din bisericile baptiste.  E nevoie de o trezire spirituală în toate bisericile evanghelice din România!  Care va fi acel singur lucru la care se dedică preşedintele Uniunii Baptiste?  Sau poate două?  Postul şi Rugăciunea? 

Sunt convins că sunt şi alte cauze care au dus la votarea lui Bunaciu, cum ar fi probabil dorinţa unora de a se îndepărta de Oradea şi de a încerca altceva, nou.  Nu ştiu.  Oricum, când promiţi multe, este mai uşor să te scuzi dacă nu merg bine lucrurile… dar când promiţi un singur lucru, atunci poţi fi tras la răspundere!   Sper ca viziunea Pastorului Bunaciu să nu fie o promisiune gratuită!  Doamne ajută!  Că altfel, mi-e teamă că va mai trece un madat de 4 ani al unui nou preşedinte a cărui program va fi rupt între păstorirea unei biserici, decanatul unei facultăţi, predarea la un institut, necesitatea de a participa la conferinţe în ţară şi străinătate, familie, şi… Uniune!  Şi sunt convins că unele îndatoriri mi-au scăpat din vedere…  Încă o dată, că acum chiar m-am speriat, Doamne ajută!

Viewed 6 times by 3 viewers