Preotul parohiei participa la un dineu organizat în cinstea sa cu ocazia aniversării a 25 de ani de când venise în parohia aceasta. Un politician din loc, cu mare vază, era aşteptat ca să ţină un discurs omagial. Din nefericire, politicianul întârzia aşa că Maestrul Ceremoniei întrebă pe preot dacă vrea să spună el câteva cuvinte, înainte de a se începe servitul mesei.
Preotul se ridică, merse la podium şi spuse următoarele cuvinte: Prima părere despre parohia voastră nu a fost din cele mai bune. Sper că înţelegeţi că din cauza secretului confesiunii, eu nu vă pot spune cine a fost cel dintâi suflet a cărui mărturisire a păcatelor am primit-o, dar vă pot spune că în urma mărturisirii sale, mi-am format părerea aceea rea despre comunitatea voastră. Deci acum 25 de ani mă gândeam că am fost trimis într-un loc teribil. Cel ce a venit la mărturisire, mi-a spus că a furat un televizor, cum atunci când a fost oprit de poliţie aproape că l-a omorât pe poliţist, cum a furat bani de la locul său de muncă şi cum a curvit cu o mulţime de femei, printre care şi soţia şefului său. Eram consternat! Dar, timpul a trecut şi am descoperit nu toţi oamenii de aici erau ca bărbatul acela, şi am descoperit că de fapt voi sunteţi o comunitate formată din oameni buni, oameni de treabă.
Chiar pe când sfârşea preotul micul său discurs, în sală intră politicianul aşteptat. Maestrul de Ceremonii îl invită îndată să-şi ţină şi el speechul. Politicianul începu:
Mai întâi, îmi cer scuze că am întârziat, dar pe autostradă era o aglomeraţie teribilă. Apoi, vreau să vă spun că nu voi uita niciodată ziua în care preotul a venit în parohia noastră! De fapt, eu am avut chiar cinstea de a fi cel dintâi care m-am mărturisit lui!
Ioan 5:1-9 1 După aceea era un praznic al Iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. 3 În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. 4 Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când, în scăldătoare, şi tulbura apa. Şi cel dintâi, care se pogora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. 5 Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. 6 Isus, când l-a văzut zăcând, şi, fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: “Vrei să te faci sănătos?” 7 “Doamne” I-a răspuns bolnavul “n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se turbură apa; şi, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea. 8 “Scoală-te” i-a zis Isus “ridică-ţi patul şi umblă.” 9 Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul, şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.
Există tot felul de locuri unde lumea se duce ca la minune. In special locuri în care se spune că s-au arătat anumiţi sfinţi, sau anumite vedenii, sau s-au făcut diferite vindecări. Lumea este avidă după supranatural. Bisericile Ortodoxă şi Catolică au astfel de locuri celebre prin lumea întreagă. Locuri în care sunt relicvele sau moaştele cine ştie cărui sfânt…
Scăldătoarea Betesda era un astfel de loc. Cândva, de demult, aici se făcuse o minune. Un înger al Domnului coborâse de sus şi tulburase apa. Primul care a coborât în apă după tulburarea acesteia a constatat că s-a vindecat. Sunt convins că s-au căutat explicaţiile acestui fapt până când cu ocazia celei de-a doua sau a treia tulburări urmate de o vindecare s-a stabilit că există o legătură între tulburarea apei de către îngerul Domnului şi vindecarea celui dintâi care intra în apă.