Menno Simmons (1496-1561) a fost un Anabaptist din Olanda. El este părintele menoniților de astăzi. Printre altele, a spus:
“True evangelical faith cannot lie dormant. It clothes the naked, it feeds the hungry, it comforts the sorrowful, it shelters the destitute, it serves those that harm it, it binds up that which is wounded, it has become all things to all people”.
Adică, “adevărata credință evanghelică nu pote zace adormită. Ea îl îmbracă pe cel gol, îl hrănește pe cel flămând, îl mângăie pe cel întristat, îl adăpostește pe cel sărac, leagă rana celui rănit , a devenit totul pentru toți oamenii”
Așa da! Fain de tot.
Te-ai întrebat vreodată de ce între ‘poza’ noastră prezentată în Biblie şi cum arătăm noi în realitate există adesea aşa o mare discrepanţă? De exemplu, în Romani 8:37 Biblia spune că noi suntem mai mult decât biruitori; asta este o afirmaţie despre un fapt împlinit, nu o promisiune. Atunci de ce există atâta înfrângere în vieţile noastre personale? Noi credem că vom birui, dar lucrul acesta se va produce probabil în ultimele trei secunde, când printr-un miracol suprem, echipa în care jucăm noi va marca golul victoriei; o victorie dulce-amară, care aproape că ar fi fost o înfrângere…
Si totuşi, Biblia spune în textul amintit că noi suntem mai mult decât biruitori; adică, suntem supra-învingători. Biruinţa nu este la un gol diferenţă ci echipa adversă este net inferioară echipei noastre. Noi ne zdrobim adversarul!
In Ioan 4:14 Isus spune femeii de la fântâna Samariei că cine bea din apa pe care o dă El în veac nu-i va fi sete; dar dacă este aşa, atunci de ce sunt aşa de mulţi creştini goi şi nesatisfăcuţi? De ce aşa de multă sete între noi?
In 1 Ioan 5:4 ni se spune că credinţa noastră câştigă biruinţa asupra lumii. Atunci de ce aşa de mulţi dintre noi umblă înfrânţi? Mai ales că acolo Biblia nu vorbeşte de câtă credinţă are cineva (deci nu cantitatea de credinţă) ci calitatea (ce fel de credinţă) are cineva; adică, cine crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu acela biruieşte lumea.
Deci, să revenim la întrebarea iniţială: de ce nu arătăm noi ca în poză? Să fie pentru că noi suntem ignoranţi cu privire la cum trebuie să arătăm? Să fie pentru că noi în mod voit ne ferim să arătăm astfel? Să fie pentru că nu ni s-a prezentat niciodată imaginea reală a ceea ce suntem? Poate ne gândim împreună şi răspundem la întrebările acestea ca să corectăm aparenţa după realitate!