Eu aş fi foarte atent la ce se va întâmpla în această denominaţie în următoarele 14 luni cu privire la homosexualism deoarece asta ar putea stabili un precedent pentru alte denominaţii. Frământările de acum vor determina dacă anglicanii vor rămâne uniţi de dragul unităţii, trecând peste ceea ce spune Biblia cu privire la acest păcat, sau dacă alte grupuri de biserici se vor despărţi şi se vor lipi de exemplu de Biserica Nigeriană, care este conservatoare. Aici găsiţi mai multe amănunte în limba engleză. Eu cred că Biserica Metodistă din America (care în anii trecuţi a admis şi ea clerici homosexuali) şi Biserica United Church of Christ (care a început să recunoască şi să practice căsătorii între indivizi de acelaşi sex) au ochii aţintiţi asupra a ceea ce se întâmplă cu Anglicanii. O schismă serioasă a anglicanilor va da de gândit altor denominaţiuni. Continuarea pe un drum al unităţii în pofida divergenţelor majore cu privire la homosexualism, va da curaj şi altora.
Să nu uităm de asemenea că şi banul joacă aici un rol important: pierderea de membri înseamnă implicit şi pierdere de capital… Din nefericire, Mamona e mai slujit decât Dumnezeu în multe biserici!
Mă gândeam astăzi că aici în America există două-trei probleme care sunt mereu amintite de unii dintre creştini ca fiind problemele ce trebuie rezolvate cu precădere. Una dintre problemele mereu amintite este cea a avortului. Ascultam azi la radio la un talk-show în care unul dintre participanţi a început aproape să strige de indignare când s-a amintit de un alt participant problema avorturilor. Aşa cum ştiţi, anul viitor vor fi alegeri la preşedinţia Americii şi unul dintre republicanii care candidează este pro-choice, adică în favoarea lăsării la discreţia mamei să aleagă ce vrea să facă cu sarcina ei.
Mă întrebam dacă atâta indignare din partea unui creştin este scuzabilă. Dacă nu ar trebui să fim mai moderaţi şi mai sensibili la ceea ce simte “cealaltă partidă” cu privire la problema aceasta. Ştiu că aici în SUA, din 1973 încoace avortul este legal, deci problema ilegalităţii cade. Din 1973 până astăzi, peste 52 de milioane de femei au avortat cel puţin o dată. Rămâne problema păcatului.
Psalmul 139 aminteşte adesea despre felul în care fiecare dintre noi a fost creiat de către Dumnezeu în pântecele mamei noastre: Psalmi 139:13-16 13 Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: 14 Te laud că Sunt o făptură aşa de minunată. Minunate Sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! 15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. 16 Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Oamenii pot prelua materia şi face din ea o mulţime de lucruri. Chiar materia de care a fost “agăţată” viaţa, ca în cazul clonării din meterie care conţine DNA. Dar nimeni nu poate produce “VIAŢA” în laborator, din materie amorfă. Originea vieţii nu poate fi explicată decât prin Dumnezeu.
Dacă-L scoţi pe Dumnezeu din ecuaţia vieţii, nimic nu mai este “rău”, deoarece nimic nu mai este “bine”. Aşa se explică de ce promotoarea avortului, Norma McCorvey (Jane Roe din celebrul proces american Roe vs. Wade, care a adus legalizarea avorturilor) după ce a pledat pentru avortu, acum, dacă L-a recunoscut pe Dumnezeu în viaţa ei, doreşte ca rezultatul procesului ei să fie reversat şi încă o dată avortul să fie ilegal. Dumnezeu schimbă întreaga perspectivă asupra faptelor!
Dar, nu o să mă întind prea mult asupra acestui subiect la ora aceasta a dimineţii! O să postez mai jos doar o poză, care vorbeşte de la sine! Este o fotografie făcută în 1999 la un spital din Tennessee (Vanderbilt) unde un făt de 24 de săptămâni (o fetiţă pe care părinţii au numit-o Sarah Marie Switzer) a fost scoasă din pântecele mamei, lichidul amniotic a fost scurs din uter, şi timp de o oră, doi medici au operat fătul pentru o malformaţie la şira spinării (spina bifida); fătul a fost plasat înapoi în uter, la loc cu lichidul amniotic, apoi uterul suturat la loc şi plasat de unde a fost scos, pentru ca sarcina să continue normal. Poza arată mânuţa fătului apucând degetul medicului! Cum poţi termina o astfel de viaţă?
Iar aici, aveţi un link la un web site cu alte zeci de imagini în 3D şi 4D a unor feţi! Minunat!