Am început să „blogesc” (poate intră în dicţionarele române!?) acum apropae un an. Mă gândeam să meditez la experienţele avute în anul ce s-a scurs din cauza blogului meu (e adevarat, inceput în altă parte, nu pe wordpress). Din când în când mă întreb de ce o fac. Soţia vine câteodată seara în biroul meu şi mă întreabă dacă… blogesc! Şi-i zic că, da! Desigur! În ultima vreme am încercat să postez zilnic. Nu e uşor. Dar, o să continui să o fac, pentru următoarele motive:

1. Pe calea aceasta am întâlnit câţiva oameni tare faini! Nu amintesc nume aici, deoarece toţi cei ce au comentat, sau mi-au scris, s-au au intrat în vreun fel sau altul în contact cu mine sunt oameni frumoşi ai lui Christos! Am întâlnit pe această cale păstori pe care nu cred să-i fi întâlnit altfel în viaţa aceasta. Pentru ei mă rog din când în când, ca Domnul să le dea putere şi lumină în vestirea Evangheliei, înţelepciune în păstorirea turmei lui Christos, sănătate şi binecuvântare. Unii dintre ei mi-au scris în particular, alţii au comentat lucruri scrise de mine, alţii au ei înşişi bloguri. Această formă informală de a scrie m-a pus în contact cu gândurile, frământările şi pasiunile lor.

2. Legat de punctul anterior, viaţa mea de rugăciune a câştigat o nouă dimensiune. Nu doar pentru păstori mă rog, ci am primit atâtea mesaje de la oameni care au probleme spirituale, alţii cu probleme fizice sau materiale, care au cu toţii nevoie de ajutor. Au intrat pe listele mele de rugăciune. Aşa cum ziceam, cu unii ne vom cunoaşte doar în veşnicie, dar pentru că mi-au permis ca pe calea unor destăinuiri să pătrund în viaţa lor, am impresia că acolo nu-mi vor fi străini. Şi pentru cei nemântuiţi ce mi-au scris, sper ca rugăciunile şi sfaturile mele să facă posibilă mântuirea lor.

3. Am descoperit minţi strălucite şi unele dintre ele tinere, care mă încurajează cu privire la gândirea creştină românească din anii viitori.

4. Am descoperit resurse (articole, cărţi, alte lecturi, video şi audio clipuri) care nu le-aş fi descoperit altfel. Unii au prezentat recenzii de cărţi sau materiale care m-au salvat de la o cheltuială de timp şi bani inutile; nu am mai cumpărat materialele pe care ei le-au găsit inutile. Alţii m-au îndrumat spre o chltuire avantajoasă a resurselor de mai sus.

4. Scrierea zilnică mi-a ascuţit gândirea. M-a făcut să mă uit cu alţi ochi la evenimente, oameni, întâmplări, sau chiar şi lucruri care la prima vedere par fără nici o importanţă. M-a disciplinat şi în alte domenii.

5. Am început să folosesc din nou româna şi să fiu atent la ce şi cum scriu. Aici pe meleaguri departe deţară, e atât de uşor să te alegi cu o română „de lemn” sau cu una extrem de limitată.

Astea sunt experienţele pozitive ce-mi vin în gând acum. Negative, mă va întreba cineva? Nu am nici una! Aşa că urez tuturor celor ce participă la blogosferă în vreun fel (atât scriitori cât şi cititori) sănătate şi la cât mai multe bloguri reuşite!

The Am Aproape un An! by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.