Câţiva tineri din adunarea pastorită de mine (Agape) au participat la o conferinţă pentru tineri întitulată „History Maker”. Conferinţa s-a ţinut în Chilliwack, nu departe de Vancouver, BC. Duminică seara am văzut fotografii de la conferinţă, am fost conduşi în închinare de trupa de laudă a tinerilor şi a fost fain. După adunare însă, unul dintre tineri (cred că are 15-16 ani) a venit la mine şi după ce a dat mâna cu mine, mi-a zis: You´re the coolest pastor in the whole world!, adică, tu eşti păstorul cel mai grozav din întreaga lume!

Acum, în cariera mea pastorală am avut parte de o mulţime de critici. Am primit scrisori anonime sau semnate care făceau din mine… troacă de porci! Alţii mi-au spus verde-n faţă ceea ce au gândit despre mine. Odată a sunat telefonul, am ridicat şi după ce am zis „alo” nu am mai zis nimic preţ de câteva minute. Soţia caare era în living-room, mă privea întrebător cine este. Eu nu am zis nimic, doar am ascultat. Apoi după vreo cinci minute, convorbirea s-a încheiat brusc de la capătul celălalt şi am pus receptorul jos. Soţia m-a întrebat din nou cine a fost. I-am spus că un membru al adunării ce o păstoream, dar nu-i pot spune numele. Noi avem o înţelegere în familie: dacă nu-i spun deschis ceva, soţia mea înţelege că este o problemă de biserică pe care nu i-o pot destăinui datorită secretului confesiunii sau unor alte motive. Cel ce m-a sunat a fost nemulţumit cu recentele alegeri de duminica trecută, în care el a a vut un „catindat” care nu a ieşit (eram acuzat că din cauza mea, că nu l-am susţinut eu de-ajuns…) şi m-a făcut la telefon cu ou şi cu oţet. Mi-amintesc unul dintre epitetele folosite: porcule gras era preferatul său. L-a folosit de vreo 10 ori în cinci minute…

Nu am timp aici şi acum de chestii de-astea! Aş putea scrie, la fel ca alţi păstori, un volum de astfel de experienţe. Am avut şi altfel de convorbiri. Am fost şi lăudat, mi s-a şi mulţumit adesea pentru ceva ce am spus sau fcăut. Dar ceea ce mi-a spus tânărul acela duminică seara mi-a căzut bine de tot! Stii de ce? Deoarece am peste 50 de ani şi nu am avut copii. De aceea am o continuă teamă că nu sunt destul de relevant în lucrarea pastorală pentru cei tineri. Că nu fac destul pentru ei, că nu le acord suficientă importanţă.

Am urmărit nu de mult un interviu al unui politician american care a votat pentru Legea amnistierii imigranţilor ilegali din America. Reporterul îl întrebă de ce a votat în favoarea legii iar politicianul a răspuns candid, deoarece era în avantajul său politic! Hmm. De câte ori adoptăm şi prin biserici ceea ce este în avantajul nostru, al generaţiei noastre!

Cântările, serviciile divine, activităţile, sunt toate îndreptate către generaţia care „are bani”! Generaţia tânără? Aşteptăm să devină şi ei bătrâni că poate-poate atunci vor ajunge la „mintea noastră” de a gusta ceea ce ne place nouă astăzi! Trebuie ca ei să se perimeze, să li se curme avântul, să degenereze ei pentru ca să se potrivească cu croiala adunărilor noastre! Şi din nefericire, pe majoritatea dintre ei îi vom pierde până atunci!

Eu am încercat din răsputeri să am servicii echilibrate, care să răspundă şi nevoilor tinerilor. Şi astfel de laude, ca aceea a tânărului de duminică seara îmi spun că poate am reuşit! Că poate-s pe drumul cel bun! În definitiv, noi cei mai în vârstă făurim istoria pe de o parte şi-i transformăm pe ei, generaţiile viitoare în făuritori de istorie!

Aşa că mă iertaţi dacă am fost satisfăcut de o laudă! Era de la un viitor făuritor de istorie creştină!

Viewed 12 times by 6 viewers

The Satisfacut de o lauda! by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.