1 Corinteni 12:18 Acum, deci, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.

Soţia a fost la plimbarea ei zilnică (aici - şi nu numai aici - mă face de ruşine, deoarece eu sunt destul de sedentar) şi a adus flori de liliac mov. Nu am mai văzut flori de liliac de pe vremea când eram în Romania. Atunci găseai liliac şi mov şi alb peste tot. Puteai rupe în voie de pe marginea drumului şi duce acasă şi pune într-o vază. Mirosul era extraordinar! M-am bucurat aşa de mult că a găsit undeva liliac. Mi-a spus că este un crâng de copăcei lângă poteca din parc pe unde se plimbă ea de obicei.

Am pus liliacul într-o vază. Era acum la concurenţă cu trandafirii ce îi cumpărasem eu soţiei, în anticiparea zilei de 13 Mai, aici în SUA ziua mamelor. Noi nu avem copiii decât spirituali! Dar, soţia mea ar fi fost o bună mamă şi merită flori şi de ziua mamei şi în orice altă zi!

Florile mele nu aveau miros… dar liliacul a umplut casa de miros. Asta a durat vreo două zile. După aceea, am observat că liliacul a început să se uşte şi să-i cadă florile. A trebuit vreo alte două zile să dăm cu aspiratorul pentru a aduna florile căzute… În cele din urmă, liliacul a ajuns la gunoi. Între timp, trandafirii mei continuau să arate tot proaspăt şi frumoşi. Mi-am dat seama care era diferenţa dintre liliac şi trandafiri: unul a fost creiat să stea ataşat de ramura pe care a crescut, să parfumeze şi să înfrumuseţeze natura de afară. Celălalt, a fost creiat pentru a putea fi adus în casă, sau pus într-un buchet dat fiinţei iubite sau apreciate. De aici cred eu şi reziestenţa diferită la mediul în care am făcut comparaţia.

Aşa este şi cu trupul lui Christos. Unul a fost creiat pentru o lucrare, altul pentru alta. Cu ani în urmă am ascultat un amic de-al meu cum discuta cu un necredincios. Eram la o înmormântare undeva la ţară, şi eu mergeam în faţa cu un alt pastor, amicul meu venea în rândul din spatele nostru cu o rudenie a decedatului. Aşa de frumos l-a luat de la un capăt şi l-a adus la altul în ceea ce priveşte necesitatea mântuirii! Era o plăcere să asculţi! Ne-am dat coate cu pastorul cu care eram în frunte şi am asculat cu multă satisfacţie. După câteva zile, mi-am întâlnit amicul, şi l-am felicitat. I-am spus că, în loc să se străduiască să predice la amvon, dacă ar folosi timpul şi talentul de a predica de la om la om, ar face minuni mari! Ar aduce cu siguranţă la mântuire sute de persoane.

Amicul meu s-a uitat la mine cumva neîncrezător; apoi mi-a reproşat că de aceea l-am lăudat şi deturnat spre evanghelizare de la om la om, pentru a-mi rămâne mie amvonul… Nu a înţeles nimic. De aceea a şi rămas şi azi, după 30 de ani un predicator sub-mediocru. Putea fi un mare pescar, pescuind cu o undiţă, nu cu năvodul. Dumnezeu l-a înzestrat şi echipat pentru asta; era (şi probabil că mai este âncă) chemarea lui, locul lui. Căci Dumnezeu l-a pus pe fiecare la locul lui!

Viewed 8 times by 3 viewers

The Fiecare La Locul Lui by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.