Jerry Falwell a plecat acasă. Păstorul, politicianul, moralistul şi tele-evanghelistul în vârstă de 73 de ani a fost găsit în dimineaţa zilei de marţi 15 Mai 2007 fără viaţă în biroul său de la Universitatea Liberty, şcoală întemeiată şi condusă de el până pe culmile uneia dintre cele mai bune şcoli din categoria ei. Falwell suferise cu sănătatea în ultimii ani. Asta nu l-a determinat însă să reducă viteza… ci doar să-şi “pună casa în rânduială”. Un fiul al său îl va urma la cârma Universităţii, celălalt fiu la cârma mega-bisericii sale, Thomas Road Baptist Church, o biserică cu peste 24 mii de membri din Lynchburg, Virginia.

Mă gândeam să scriu în câteva rânduri despre moştenirea lăsată pentru America de acest bărbat al lui Dumnezeu. Ştiu că rândurile acestea nu-i vor face dreptate, că ce altceva face un blog, decât să reprezinte gândurile adesea sumare ale autorului dintr-un moment dat cu privire la un anume subiect. În cazul meu, ce scriu în CLIPA aceasta asta nu înseamnă că îmi voi schimba părerea cu privire la ceea ce gândesc despre Falwell, ci doar că este atît de inadecvat în comparaţie cu personalitatea puternică, impactul covârşitor şi domeniile multiple în care Falwel a lăsat amprente vizibile pentru încă multă vreme de acum înainte. Şi încă ceva: ceea ce scriu este din ceea ce m-a impresionat la el în ultimii 20 de ani de când îl urmăresc fie în interviuri, fie în predici fie în alte apariţii publice. Şi aici trebuie să admit că raportul dintre ceea ce se vede şi ceea ce nu se vede probabil că este proporţional cu cele două părţi ale icebergului: partea mică ce pluteşte la vedere şi partea mare de sub apă.

Deşi iniţial Falwell era împotriva amestecării politicii în predică, legiferarea avortului în SUA din anul 1973 l-a făcut să se arunce în politică, şi să fie atât de pasionat de posibilitatea unei schimbări în America prin determinarea creştinilor de a participa la fenomenul politic încât a ajuns să abordeze mereu şi mereu subiecte politice în mesajele sale. Cele întâmplate în 1973 şi preşdinţia slabă a unui compadre de credinţă baptistă, Jimmy Carter, l-a determinat pe Falwell să înceapă la 1979 o organizaţie numită Moral Majority. Printre rezultatele obţinute de organizaţia aceasta la cârma căreia a fost până la 1989 când “Moral Majority” s-a dizolvat într-o altă organizaţie numită “The Christian Coalition” condusă de un alt tele-evanghelist şi fost candidat la preşedinţia SUA, Pat Robertson. Numele de “Moral Majority” a fost transformat de către Falwel în “Moral Majority Coalition”, o nouă organizaţie începută de Falwel la 2004.

Printre obiectivele ce şi le-a propus Falwel prin organizaţiile sale au fost: scoaterea avortului în afară legii, opoziţia la legalizarea homosexualităţii (mai ales a căsătoriei dintre homosexuali, deoarece în ultimii ani Falwel a înţeles că va câştiga mult mai mult dacă va păstra căi deschise de dialog cu homosexualii decât dacă va rămâne inflexibil în poziţia sa anterioară) combinată cu întărirea familiei tradiţionale, şi controlul asupra politicii guvernanţilor de la Washington D.C.

Succesul său cel mai mare pe plan politic l-a avut odată cu convingerea persoanelor de orientare conservatoare să se înscrie şi să participe la vot. Falwell şi organizaţia sa a avut un rol enorm în reuşita alegerii lui Ronald Reagan la Casa Albă şi în câştigarea controlului asupra Congresului american de către republicani. În pofida greşelilor sale de mai târziu în arena publică, Falwel a înţeles că presupunerea celor mai mulţi creştini că ei nu trebuie să participe la procesul politic este greşită. Fără participarea lor într-un bloc voluminos (majoritar) şi unit, cel puţin prin manifestarea opţiunii politice prin vot, nimeni nu va garanta supravieţuirea libertăţilor religioase obţinute în SUA în decadele trecute.

Noi cunoaştem tarele cu care ne-am ales în anii ceauşismului românesc: politica era o “curva” la care mergeau doar cei “stricaţi”, aşa că noi, “sfinţii” nu participam deloc. Ne manifestam opoziţia discutând în şoaptă cu altcineva demn încredere care nu ne va “turna” la securitate, sau ascultând în surdină “Radio Europa Liberă”. Bombăneam pe sub mustaţă aşteptând la coada pentru lapte de la 3 dimineaţa până la 8 când venea laptele şi se termian chiar în faţa noastră! Ne manifestam împotrivirea furând cum se putea sistemul şi călcând astfel o poruncă dumnezeească de a nu fura… Dar nu “făceam” politică şi pentru că asta era rezervată doar membrilor de partid, şi pentru că că am fost “spălaţi pe creier” de Romani 13:1 oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte… Ah, şi câţi IUDA erau prin biserici care motivau ceea ce făceau prin versetul acesta!

În sfârşit, Falwell a înţeles aspectul necesităţii participării, cel puţin prin votare. Şi a reuşit să încurajeze creştinii să îşi exercite opţiunile şi să trimită astfel ca reprezentanţi ai lor în diferite nivele de guvernare acei oameni care reflectau cel mai aproape moralitatea creştină.

Apoi Falwel a fost printre predicatorii care au înţeles puterea mass-mediei. Adunarea sa, începută cu aproximativ 30 de membri la 1959 a ajuns aşa cum spuneam mai sus la peste 24 de mii de membri. Falwel a folosit pentru scopul creşterii adunării sale televiziunea. A avut ani de zile un program săptămânal la televiziune, preluat de multe staţii locale, The Old Time Gospel Hour. Deşi programul a fost redus la unul local, în zona oraşului Lynchburg, mai poţi vedea şi în alte părţi preluari a acestuia într-un alt format, Live from Liberty care aparţine Universităţii. Oricum, impactul personal a lui Falwell în viaţa membrilor bisericii păstorite de el a fost mare. Falwell nu a fost niciodată rezervat sau ruşinos în faţa camerelor de filmare. El a răspuns la apropae tote invitaţiile de a apare la interviuri sau chiar dezbateri incomode. A ştiut în ce crede, a crezut cu fermitate şi a spus tuturor ce crede!

Nu în ultimul rând trebuie să amintim Universitatea Liberty. O şcoală care a pornit ca un colegiu biblic şi care prin viziunea lui Falwell a ajuns la prestigiul care îl are astăzi, pregătind actual peste 20 de mii de studenţi. Falwell ar fi dorit să pună Liberty pe picior de egalitate cu ceea ce este Notre Dame pentru catolici şi Brigham Young pentru mormoni. Dumnezeu a vrut altfel… Poate altcineva va face asta! Eu consider că Liberty este moştenirea cea mai de valoare lăsată de Falwell.

Falwell a fost privit de către mulţi ca fiind un fel de “om al sângelui” (2 Samuel 16:7 Şimei vorbea astfel când blestema: “Du-te, du-te, om al sângelui, om rău!). Criticii săi au considerat că Dumnezeul în care crede Falwell nu este al iubirii ci al răzbunării. Astfel, SIDA era o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru homosexualitate, atacul de la 11 Sept. 2001 a fost o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru stricăciunea americanilor. Chiar şi creştinii au fost împărţiţi puternic în opiniile lor cu privire la Falwell. Moderaţii şi comozii l-au criticat pentru fervoarea sa, cei din dreapta creştină l-au adulat. Din punctul acesta de vedere, Falwell a fost o personalitate polarizantă. El nu a ajuns la statura lui Billy Graham nici nu a scris cărţi care să se vândă ca ale altora, cu zecile de milioane. Este aproape ciudat să afirmi că una dintre contribuţiile sale cele mai valoroase au fost pe plan politic! În timp ce Billy Graham predica Evanghelia şi aducea oameni la mântuire, Falwell i-a adus pe cei mântuiţi în prim plan social. Astăzi politicienii caută să atragă pe creştini de partea lor prin diverse mijloace, recunoscând că ei ar putea fi o maşină de vot de peste 70 milioane de indivizi. Ceea ce nu-i de loc de lepădat!

Lui Falwell nu i-a fost ruşine să spună în gura mare ceea ce a crezut. Sigur că de câteva ori gura l-a făcut de ruşine, dar de fiecare dată şi-a cerut scuze. Oricum, a fost urât mereu de o mulţime de democraţi liberali care nu au putu înghiţi faptul că Falwell nu era “corect din punct de vedere politic”, în special în ceea ce privea atitudinea faţă de pornografie, divorţ, avort, homosexualism, etc. Eu cred că el a stat puternic pentru ceea ce a crezut şi a vorbit cu curaj despre problemele pe lângă care cei mai mulţi dintre noi trecem ridicând din umeri. Influenţa sa va rămâne de văzut în anii următori. Personal cred că dacă creştinii se vor retrage din arena publică, peste 20 de ani ne vom uita la Falwell cu multe regrete şi vom căuta încă unul ca el.

Jerry Falwel a fost “mare” şi la propriu şi la figurat. Tot ce a făcut el a trebuit să fie mare, să fie zgomotos, să atragă atenţia şi să fie rapid. Şi, aşa a şi fost! Indiferent cât de controversat a fost, el va rămâne ca un nume vizibil al baptiştilor din America. A stat ferm şi a vorbit despre păcat într-o societate în care cei ce fac asta devin ţinta unor atacuri murdare. Vom vedea dacă el va rămâne doar ca o amintire sau va călca cineva în pantofii săi. Oricum Falwell a unit cât a putut el mai bine dragostea de Dumnezeu cu dragostea de patria sa, America. Asta este.

Viewed 10 times by 4 viewers

The Gânduri la moartea lui Falwell by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.