M-am apucat să-mi fac curăţenie printre emailuri mai vechi. Desigur că nu pot arunca nimic la coşul de gunoi fără ca să văd mai întâi dacă nu este ceva ce mi-ar trebui, cândva, undeva… Ştiţi cum adunăm lucrurile ce astăzi le socotim folositoare, doar pentru ca să nu mai ajungem niciodată la ele şi pentru ca mâine să le privim cu alţi ochi, cântărindu-le mult mai “uşoare” decât le-am socotit iniţial. Aşa am dat peste nişte emailuri de pe o listă la care eram abonat cu ani în urmă. Acolo am dat peste un nume despre care am comentat acum câteva zile, şi anume Jerry Falwell. Aşa cum aţi văzut unii dintre voi, părerile despre moştenirea şi realizările lui Falwell sunt atât de variate, pe cât de diferiţi suntem noi ca oameni.

Eu am avut o părere bună despre el ca om, şi despre realizările lui. L-am considerat ca un fel de amestec între Ioan Botezătorul şi unul dintre cei mai zeloşi dintre… zeloţi! Avea Biblia într-o mână şi sabia în cealaltă. Era cam intransigent, dar oare nu aşa ar trebui să fim cu toţi vizavi de păcat? Ştii că printre laudele primite, a fost lăudat de Larry Flint, infamul proprietar al revistei Hustler, cu care Jerry s-a luptat prin tribunale? Aici găseşti ce a spus Larry Flint despre Falwell. Este ciudat că dintre toţi criticii lui Falwell, pornografistul a fost cel mai decent în comentariile sale cu privire la defunct! Ciudată viaţa, nu-i aşa?

Ieri am urmărit la ştiri scurte secvenţe de la funeraliile lui Falwel. Mă aşteptam să aud despre el din ce în ce mai puţin, când m-a surprins aşa cum ziceam adineaori, printre emailurile vechi, unul care, datat acum vreo doi ani în urmă, spunea că Falwell pregăteşte un plan de patru ani de revoluţionare evanghelică a Americii. Am citit articolul cu atenţie şi apoi m-am gândit cum toate planurile măreţe ale acestui om s-au oprit în clipa când Domnul l-a chemat acasă.

Aşa vom pleca şi noi într-o zi. Unii vom pleca puţin câte puţin. Alţii, dintr-o dată, pe nepusă masă. Şi vom lăsa vise neterminate. Ne vom trezi în strălucita Împărăţie a Domnului nostru Isus, împărăţie care a venit peste noi şi ne-a cucerit pentru a ne face cereşti şi ne-a făcut în stare să visăm altfel de vise… deşi unele dintre ele vor fi avut în vedere transformarea lumii de aici şi acum pentru ca să nu plecăm singuri când vom pleca spre “casă”.

Ce visez eu? Ce sper? Poate mă ajutaţi în realizarea viselor mele! Nu sunt nimic pentru mine, că nu-mi doresc nimic mai mult decât harul lui Dumnezeu pe care-l am şi care îmi este de ajuns.

Dar, de vreo şase luni mă rog pentru o prietenă de-a familiei, tânără de vreo 30 şi ceva de ani, cu cancer la sâni care se luptă de peste 6 luni cu boala. Întoarsă la Domnul din lume, când era încă o copilă, împreună cu mama ei au fost “tăbăcite” în bătaie de tatăl şi respectiv soţul lor. A rămas credincioasă dar nu oricum, ci o credincioasă de nădejde. Şi, ca Dorca de odinioară, dacă cineva a vut nevoie de o mână de ajutor, în orice, ea era gata să ajute, să mângăie. Cu câţiva ani în urmă când am petrecut ceva timp în ţară, aducea la noi acasă pe toate prietenele ei, cu diverse necazuri şi probleme, ca să le dăm un sfat sau să ne rugăm pentru ele. Mă rog ca Domnul să-i dea sănătate.

De abia câteva luni am intrat în contact cu poezia lui Ionatan Piroşca. Mă rog pentru Ionatan, poetul maestru care are urechea plecată la ce şoptesc îngerii şi care a primit darul de a înfrumuseţa mesajul lor în strofe în care ia un strop de lacrimă, pentru a o transforma într-un cristal ca apoi să-l treacă prin tragedia personală pentru a scoate un diamant de poezie. Mă rog ca Domnul să-i dea sănătate şi să-l ţină în viaţă, pentru a cânta mai departe cerul şi sentimentele care noi, cei de rând, nu le putem pune nici măcar în cuvinte, darmite în versuri.

Am multe pe lista mea de rugăciune… dar dintre toate visele mele, cel mai important este ca Domnul să se atingă de soţia mea cu care la vară vom împlini 30 de ani de căsătorie… Ultimii zece din cei 30 au fost dificili de tot: Dina are maculare degenerativă (boală incurabilă de ochi) şi asta a devenit o mare povoară pentru ea. Mă doare inima s-o văd apăsată de depresie, câteodată de deznădejde, câteodată de tristeţe. Stiu că dacă Domnul vrea o poate vindeca; acesta e visul meu. Mai mă rog pentru multe altele… dar astea trei am vrut să le împărtăşesc cu tine acum la acest miez de noapte. Ele sunt pe inima mea.

Pune şi tu cererile tale lângă a mele. Eu o să le pun pe-a mele lângă a tale! Şi hai să atingem poala hainei lui Isus împreună ca să obţinem rezolvare măcar la câteva dintre ele… Cu asta vom rămâne în mâine. Cu atingerea lui Isus şi cu transmiterea prin noi a unei puteri de vindecare sau trasnformare către cel ce are acum nevoie.

Mâine ne vom uita la azi, aşa cum azi ne uităm la ieri. Ce vom vedea? Ce planuri ne vor rămâne neterminate? Ce visuri nevisate? Ce cântări necântate? Ce rugăciuni nerugate? Ce viaţă netrăită? Ce putere negustată? Ce iubire nedăruită? Ce jertfă neadusă?

O să comenteze cineva, poate nu în scris ci doar în gând, că de ce m-am apucat să vă aduc “într-o casă de jale”, o casă a meditaţiei către sfârşitul vieţii. Ce m-o fi apucat? Nimic, doar realitatea! Nu aş vrea să am nici un regret şi nu aş vrea să ai nici tu cititorule, nici un regret în mâine! Înţelegi?

Să avem cu toţii o zi (mai) bună.

Viewed 7 times by 3 viewers

The Ieri vazut dinspre Astazi by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.