Numeri 12:1-9 Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiane pe care o luase el de nevastă; căci luase o femeie etiopiană. 2 Şi au zis: “Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi?” Şi Domnul a auzit-o. 3 Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului. 4 Deodată Domnul i-a zis lui Moise, lui Aaron şi Mariei: “Duceţi-vă, câteşi trei la Cortul Întâlnirii.” Şi s-au dus câteşi trei. 5 Domnul S-a pogorât în stâlpul de nor, şi a stat la uşa cortului. A chemat pe Aaron şi pe Maria, şi ei s-au apropiat amândoi. 6 Şi a zis: “Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. 7 Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. 8 Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-aţi temut, deci, să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?” 9 Domnul S-a aprins de mânie împotriva lor. Şi a plecat.

Nu ştiu dacă ai avut de-a face recent cu problema invidiei. Invidia este crudă şi groaznică. Este trist să-i vezi pe copii lui Dumnezeu privindu-se cu ochi invidioşi şi plini de gelozie pentru lucruri care nu sunt ale lor oricum, ci le-au primit toate de la Domnul. Este un mare câştig să fii mulţumit cu ceea ce ai, şi dacă doreşti mai mult, să nu-ţi rezolvi problemele prin a doborî pe altul ci să-ţi aduce cererea înaintea lui Dumnezeu.

Pasajul de mai sus ne va servi la un foarte scurt studiu al subiectului invidiei.

1. Originea invidiei (motivul ei). V 1, Moise s-a căsătorit cu o femeie etiopiană. Două gânduri sunt inspirate aici: invidia a fost cauzată de ridicarea unei femei oarecare la un loc (poziţie) de mare onoare. De reamarcat aici că numele MARIEI este amintit primul în legătură cu gelozia aceasta. Ne umplem noi de invidie când un frate sau o soră de ‘grad inferior’ sunt ridicaţi de Domnul la un loc proeminent din cauza lui Cristos? Suntem noi invidioşi când ar trebui să lăudăm pe Dumnezeu care a găsit cu cale să ridice pe oameni care nu meritau (ca şi noi de altfel) la loc înalt? Să nu uităm că şi noi am fost înviaţi împreună cu Isus şi aşezaţi cu El în locurile cereşti (Efes 2:1-7).

Al doilea gând: invidia sau gelozia cauzată de aparenta greşeală a lui Moise, de a se fi căsătorit cu etiopianca. Suntem tentaţi să ne ridicăm împotriva oamenilor lui Dumnezeu când aceştia dovedesc ’slăbiciuni’ omeneşti? Ce facem noi când ‘idolii’ omeneşti la care ne-am închinat şi despre care am crezut că sunt deasupra oricărei patimi sau păcat dintr-o dată dovedesc că nu sunt făcuţi din alt material decât tot din carne ca şi noi? Ne ridicăm împotriva lor şi-i abandonăm sau suntem înclinaţi să ne rugăm pentru ei şi să-i înţelegem?

2. Forma invidiei. V. 2 -O întrebare cu privire la manifestarea harului lui Dumnezeu şi la abilitatea de a deveni lider în ceea ce priveşte primirea şi predarea Cuvântului lui Dumnezeu. Când în inimă se găseşte mândrie şi nemulţumire, acestea vor izbucni curând şi se vor manifesta prin căutarea (şi găsirea) greşelilor altora. ‘Nu sunt şi eu un slujitor al lui Dumnezeu întocmai ca şi el/ea?‘

O vrabie este sub protecţia aceluiaşi Dumnezeu ca şi un înger; dar scopul vieţii unei vrăbii este deosebit de scopul vieţii unui înger. Distanţa dintre scopuri este distanţa infinitului. Un geolog cunoaşte diferenţa dintre un granit şi nisip, precum o poate cunoaşte şi un elev de clasa primară; dar această cunoaştere nu-l face pe elev geolog!

În lucrarea lui Dumnezeu CHEMAREA este aceea care face în primul rând diferenţa. Apoi, cum răspunde la chemare cel chemat. Şi în al treilea rând, credincioşia. Cel credincios în ceea ce i sa- încredinţat, chiar dacă acestea au fost “puţine lucruri”, va avea aceeaşi laudă din partea lui Dumnezeu ca şi cel credincios în “multe lucruri.”

3. Subiectul invidie. V. 3 - Moise este remarcabil; aşa ar trebui să fie orice om al lui Dumnezeu. Moise nu a încercat să se apere singur deşi ar fi putut-o face. Eu cred că blândeţea este calitatea celui tare de a se lăsa în mâna lui Dumnezeu în vederea apărării şi facerii dreptăţii. Dacă lucrarea ce am primit-o este de la Dumnezeu şi dacă eu mai sunt al Domnului, atunci este treaba Domnului să-şi apere lucrarea şi lucrătorul.

Gelozia este atât de crudă; ea poate transforma în animal şi pe omul cel mai blând de pe pământ! Aceasta atât în cel invidios cât şi în cel invidiat; că dacă cel invidiat se lasă purtat de impulsul de a se apăra, curând se va găsi şi el mânat de aceleaşi raţiuni egoiste ca şi cel invidios.

4. Tratamentul invidiei. V 4-8 - Domnul apare brusc ca să-şi apere slujitorul. Si ce mai spune El despre Moise! Moise nu-i un prooroc obişnuit (cum era Maria şi Aron); lui Moise Domnul nu-i vorbea prin vise, nu-i inspira gânduri, nu-i inspira mesaje. Nu. Lui Moise Domnul îi vorbea gură către gură, cum ar vorbi doi prieteni. Moise nu-i un mesager al Domnului ci un confident al Lui, un prieten. Relaţia între cei doi s-a dezvoltat în timp. Aici a contat zdrobirea celor 40 de ani din pustie; aici a contat sacrificiul lui Moise care într-o împrejurare oarecare a dorit mai bine să fie el lepădat decât poporul… Aici a contat zile de stat pe munte cu Domnul…

Ciudat că noi ne uităm numai la lucrări nu şi la în ce fel a ajuns lucrătorul la acele lucrări! Ce sacrificii a făcut el? Aminteşte-ţi de fii lui Zebedei care ar fi vrut locurile de la stânga şi dreapta lui Isus… dar vor plăti ei preţul acestor locuri (paharul, botezul lui Isus)?

Ne lăsăm noi apăraţi de Domnul? Pot spune cu precizie că acesta este un test al omului lui Dumnezeu: el se va lăsa întotdeauna apărat de Domnul. Calea către o recompensă deschisă, evidentă, este printr-o uşă închisă (Matei 6:6).

5. Vinovăţia invidiei. V. 9 - Domnul pleacă la fel de brusc cum a şi venit. Pe neaşteptate. El este un Dumnezeu gelos la rândul Lui (Neemia 1:2), dar gelozia Sa este în folosul celor ce stau la umbra aripilor Sale. Si dacă Domnul vine pe neaşteptate, asta este cel puţin o surpriză plăcută. Dar dacă pleacă pe neaşteptate şi ne lasă ‘baltă’ când ne este lumea mai dragă, sau când avem mai mare nevoie de El?!

6. Rezultatul invidiei:

a. produce necurăţie. V. 10 - Păcatul inimii va ieşi în curând la suprafaţă prin comportamentul, atitudinea sau vorbirea noastră. Cei ce caută greşelile altora se vor găsi în curând în afara lucrării lui Dumnezeu.

b. întrerupe părtăşia. V. 14 - Invidia este o stare care este nepotrivită cu părtăşia ce trebuie să existe între oamenii lui Dumnezeu şi între ei şi Dumnezeu. Aparenţa invidiei supără pe Duhul Sfânt, duhul rugăciunii dispare, dragostea se veştejeşte şi sufletul invidios nu-şi mai găseşte curând plăcerea nici între fraţi nici în lucrurile lui Dumnezeu.

c. împiedică progresul. V. 15 - oamenii nu au putut pleca la drum timp de 7 zile până când Maria a fost curăţată de lepra ei. Un păcat al invidiei opreşte înaintarea unei mulţimi de milioane de oameni! Mai ales când invidia se găseşte la un tovarăş de lucrare!

Câte muşte trebuie să cadă în cirobă ca aceasta să fie murdărită? Una. Câţi Acani trebuie să păcătuiască pentru ca o întreagă oştire să fie bătută în luptă? Unul.

Eşti robit de invidie? Pocăieşte-te. Eşti obiectul invidiei? Smereşte-te sub mâna tare a lui Dumnezeu, ca la vremea potrivită să te ridice El!

Viewed 11 times by 5 viewers

The Invidie intre oamenii Domnului by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.