Fapte 2:1-21
Dumnezeu a pus în noi dorinţa după mai multă putere a Duhului Sfânt. Când citim Biblia despre Faptele Apostolilor, dorim şi noi să fim plini de acelaşi tip de putere ca şi apostolii, pentru a produce un impact mai puternic asupra societăţii în care trăim. Când citim despre lucrările făcute de Domnul prin Wesley, Whitefield sau alţii asemenea lor, în inima noastră se aprinde nădejdea şi dorinţa de a putea fi şi noi fi folosiţi într-o mai mare capacitate de către Domnul. Stiu că noi ne pregătim ca să oferim ce avem noi mai bun şi mai bine; dar aceasta nu este niciodată suficient. Noi avem nevoie de focul Duhului Sfânt. Spurgeon a spus: Noi nu avem nevoie de intelect extraordinar ci de o ungere duhovnicească extraordinară.
Noi avem nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu peste credincioşia noastră. Noi nu suntem mulţumiţi că muncim din greu; noi vrem puterea Domnului peste munca noastră. Noi vrem călăuzire, putere şi sfinţenie cum numai Duhul Sfânt poate oferi. Numai plinătatea Duhului ne face întregi, asemenea lui Christos şi plini de prezenţa lui Dumnezeu.
Dacă eşti sănătos din punct de vedere spiritual, nu poţi fi mulţumit fără plinătatea Duhului Sfânt. Numai plinătatea Duhului te va face să te concentrezi asupra a ceea ce-L interesează pe Dumnezeu. Numai plinătatea Duhului Sfânt îl va face pe Isus să rostească despre tine ceea ce a afirmat despre Ioan Botezătorul: Ioan era lumina care este aprinsă şi care luminează…(Ioan 5:35). David Brainerd, misionar pentru triburile indienilor americani se ruga astfel: O, de aş putea să fiu un foc înflăcărat în slujba Domnului! Doamne, sunt aici, trimite-mă! Trimite-mă la marginile pământului… trimite-mă departe de tot ce se numeşte comfort pământesc; trimite-mă chiar şi la moarte, dacă aceasta ar fi în serviciul Tău şi ar promova Impărăţia Ta.
Read the rest of this entry »
Viewed 9 times by 3 viewers
Omul exclamă la sfârşitul rugăciunii: Dar eşti un om sensibil! Şi plin de credinţă! Să te rogi astfel pentru sufletul unui mort!
Păi, e cortegiul soţiei mele! Am fost căsătoriţi 35 de ani cu ea! răspunse prietenul, punându-şi pălăria pe cap şi pregătindu-se să continue jocul.
Viewed 11 times by 6 viewers
Am început să „blogesc” (poate intră în dicţionarele române!?) acum apropae un an. Mă gândeam să meditez la experienţele avute în anul ce s-a scurs din cauza blogului meu (e adevarat, inceput în altă parte, nu pe wordpress). Din când în când mă întreb de ce o fac. Soţia vine câteodată seara în biroul meu şi mă întreabă dacă… blogesc! Şi-i zic că, da! Desigur! În ultima vreme am încercat să postez zilnic. Nu e uşor. Dar, o să continui să o fac, pentru următoarele motive:
1. Pe calea aceasta am întâlnit câţiva oameni tare faini! Nu amintesc nume aici, deoarece toţi cei ce au comentat, sau mi-au scris, s-au au intrat în vreun fel sau altul în contact cu mine sunt oameni frumoşi ai lui Christos! Am întâlnit pe această cale păstori pe care nu cred să-i fi întâlnit altfel în viaţa aceasta. Pentru ei mă rog din când în când, ca Domnul să le dea putere şi lumină în vestirea Evangheliei, înţelepciune în păstorirea turmei lui Christos, sănătate şi binecuvântare. Unii dintre ei mi-au scris în particular, alţii au comentat lucruri scrise de mine, alţii au ei înşişi bloguri. Această formă informală de a scrie m-a pus în contact cu gândurile, frământările şi pasiunile lor.
2. Legat de punctul anterior, viaţa mea de rugăciune a câştigat o nouă dimensiune. Nu doar pentru păstori mă rog, ci am primit atâtea mesaje de la oameni care au probleme spirituale, alţii cu probleme fizice sau materiale, care au cu toţii nevoie de ajutor. Au intrat pe listele mele de rugăciune. Aşa cum ziceam, cu unii ne vom cunoaşte doar în veşnicie, dar pentru că mi-au permis ca pe calea unor destăinuiri să pătrund în viaţa lor, am impresia că acolo nu-mi vor fi străini. Şi pentru cei nemântuiţi ce mi-au scris, sper ca rugăciunile şi sfaturile mele să facă posibilă mântuirea lor.
3. Am descoperit minţi strălucite şi unele dintre ele tinere, care mă încurajează cu privire la gândirea creştină românească din anii viitori.
4. Am descoperit resurse (articole, cărţi, alte lecturi, video şi audio clipuri) care nu le-aş fi descoperit altfel. Unii au prezentat recenzii de cărţi sau materiale care m-au salvat de la o cheltuială de timp şi bani inutile; nu am mai cumpărat materialele pe care ei le-au găsit inutile. Alţii m-au îndrumat spre o chltuire avantajoasă a resurselor de mai sus.
4. Scrierea zilnică mi-a ascuţit gândirea. M-a făcut să mă uit cu alţi ochi la evenimente, oameni, întâmplări, sau chiar şi lucruri care la prima vedere par fără nici o importanţă. M-a disciplinat şi în alte domenii.
5. Am început să folosesc din nou româna şi să fiu atent la ce şi cum scriu. Aici pe meleaguri departe deţară, e atât de uşor să te alegi cu o română „de lemn” sau cu una extrem de limitată.
Astea sunt experienţele pozitive ce-mi vin în gând acum. Negative, mă va întreba cineva? Nu am nici una! Aşa că urez tuturor celor ce participă la blogosferă în vreun fel (atât scriitori cât şi cititori) sănătate şi la cât mai multe bloguri reuşite!
Viewed 10 times by 3 viewers
Aseară a fost ultimul episod al concursului de muzică „American Idol”. Cu o seară înainte, cei doi finalişti, Blake Lewis de aici din Seattle, în vârstă de 25 de ani şi Jordin Sparks din Arizon, în vârstă de 17 ani au cântat fiecare câtre trei melodii. În urma numărării a peste 74 de milioane de voturi, Jordin Sparks a câştigat competiţia muzicală.
Societatea noastră poate face foarte repede un idol! În câteva săptămâni e gata idolul! Cu ajutorul televiziunii, folosind un mijloc puternic de comunicare (cum este muzica) şi sprijinindu-te pe dorinţa oamenilor după „panem et circenses” poţi fabrica un idol naţional (şi de nu şi internaţional!) în câteva săptămâni!
Acum o săptămână „idolul” local Blake Lewis a vizitat oraşul Seattle. S-a făcut paradă pe străzi. L-a întâmpinat primarul oraşului, s-a organizat în cinstea lui întâlniri la posturile locale de televiziune. A cântat imnul naţional la un meci de baseball cred (nu le prea am cu sporturile americane J) şi toată lumea era în fierbere mare că e-aici Blake Lewis! Ştiu că pentru cei din România asta nu înseamnă nimic… dar staţi cu mine încă puţin, că despre altceva vreau să vorbesc aici. Oricum, aveţi şi voi în România „idolii” voştri (mai cu manele, acum mai recent cu rap, etc.) şi puteţi înţelege despre ce vorbesc: fenomenele sunt aceleaşi chiar dacă actorii sunt diferiţi şi scena e alta!
În aceeaşi seară, se ţinea un serviciu memorial pentru şase soldaţi tineri, căzuţi în războiul din Irak. Credeţi că a fost măcar o ştire la televizor despre acest eveniment? Nu, nici una! Cine era adevăratul erou? Nu un tânăr de 19 ani care şi-a dat viaţa la chemarea ţării sale? (lăsăm aici laoparte justeţea războiului din Iark). Dar alergarea după ceea ce e facil, după ceea ce nu cere gândire profundă, luat de curentul mulţimii, e mai iuşor să te iei după un idol modern!
Ştiu, nu e vina celor ce au concurat! Dar e vina noastră că îi pervertim prin felul în care-i tratăm! De exemplu, cineva întreba pe tânăra de 17 ani care a câştigat concursul şi un contract de un milion de dolari cu o casă de discuri, ce va face de acum înainte, dacă a ajuns deja la ţintă! La cel fel de ţintă? Încă nu şi-a terminat liceul! Mai are de mers la facultate! Poate trăi din muzică, mulţi o fac, dar ce se întâmplă cu educaţia? Viaţa nu-i făcută doar din faimă şi bani! Suntem sătui de a vedea zilnic tot felul de proşti la televiziune, care sunt pur-şi-simplu analfabeţi, care au corp frumos, voce bună, succes, bani, dar creieri de greieri!
Mă gândeam la chestiile astea, doar aşa, că luni e aici în SUA Memorial Day, ziua amintirii de cei ce şi-au dat viaţa în diverse războaie pentru această ţară. Din cei 74 de milioane ce au votat noul American Idol, câţi cunosc un erou? Probabil că nici unul! Şi e o atât de mare diferenţă între un idol şi un erou!
* Idolul e făcut de alţii, eroul se face pe sine!
* Idolul cere jertfă, eroul se jertfeşte!
* Idolul stă pe un piedestal, eroul este piedestalul pe care stă viaţa!
* Idolul cere să fie adulat, eroului îi e jenă că ceva ce el consideră normal este socotit ca fiind ieşit din comun!
* Idolul cântăreşte succesul prin ceea ce primeşte, eroul prin ceea ce dă!
* Idolul făureşte clipa, eroul făureşte istoria!
* Idolul trece odată cu viaţa sa, eroul rămâne neafectat de timp!
* Idolul e uitat în curând, eroul niciodată!
* Idolul adăugat la alţi idoli reprezintă un zero lângă alţi zero, eroul adăugat la alţi eroi sunt mereu unu şi unu!
Urmezi idoli, sau eroi? Ce emulezi? Umblând după idoli, ei bine ajungi aşa cum spune psalmistul: Psalmi 115:4-8 Idolii lor sunt argint şi aur, făcuţi de mâni omeneşti. Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd, au urechi, dar n-aud, au nas, dar nu miroase, au mâni, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot nici un sunet din gâtlejul lor. Ca ei sunt cei ce-i fac; toţi cei ce se încred în ei.
Viewed 11 times by 3 viewers
Eu aş fi foarte atent la ce se va întâmpla în această denominaţie în următoarele 14 luni cu privire la homosexualism deoarece asta ar putea stabili un precedent pentru alte denominaţii. Frământările de acum vor determina dacă anglicanii vor rămâne uniţi de dragul unităţii, trecând peste ceea ce spune Biblia cu privire la acest păcat, sau dacă alte grupuri de biserici se vor despărţi şi se vor lipi de exemplu de Biserica Nigeriană, care este conservatoare. Aici găsiţi mai multe amănunte în limba engleză. Eu cred că Biserica Metodistă din America (care în anii trecuţi a admis şi ea clerici homosexuali) şi Biserica United Church of Christ (care a început să recunoască şi să practice căsătorii între indivizi de acelaşi sex) au ochii aţintiţi asupra a ceea ce se întâmplă cu Anglicanii. O schismă serioasă a anglicanilor va da de gândit altor denominaţiuni. Continuarea pe un drum al unităţii în pofida divergenţelor majore cu privire la homosexualism, va da curaj şi altora.
Să nu uităm de asemenea că şi banul joacă aici un rol important: pierderea de membri înseamnă implicit şi pierdere de capital… Din nefericire, Mamona e mai slujit decât Dumnezeu în multe biserici!
Viewed 12 times by 6 viewers
Mă gândeam astăzi că aici în America există două-trei probleme care sunt mereu amintite de unii dintre creştini ca fiind problemele ce trebuie rezolvate cu precădere. Una dintre problemele mereu amintite este cea a avortului. Ascultam azi la radio la un talk-show în care unul dintre participanţi a început aproape să strige de indignare când s-a amintit de un alt participant problema avorturilor. Aşa cum ştiţi, anul viitor vor fi alegeri la preşedinţia Americii şi unul dintre republicanii care candidează este pro-choice, adică în favoarea lăsării la discreţia mamei să aleagă ce vrea să facă cu sarcina ei.
Mă întrebam dacă atâta indignare din partea unui creştin este scuzabilă. Dacă nu ar trebui să fim mai moderaţi şi mai sensibili la ceea ce simte “cealaltă partidă” cu privire la problema aceasta. Ştiu că aici în SUA, din 1973 încoace avortul este legal, deci problema ilegalităţii cade. Din 1973 până astăzi, peste 52 de milioane de femei au avortat cel puţin o dată. Rămâne problema păcatului.
Psalmul 139 aminteşte adesea despre felul în care fiecare dintre noi a fost creiat de către Dumnezeu în pântecele mamei noastre: Psalmi 139:13-16 13 Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: 14 Te laud că Sunt o făptură aşa de minunată. Minunate Sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! 15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. 16 Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Oamenii pot prelua materia şi face din ea o mulţime de lucruri. Chiar materia de care a fost “agăţată” viaţa, ca în cazul clonării din meterie care conţine DNA. Dar nimeni nu poate produce “VIAŢA” în laborator, din materie amorfă. Originea vieţii nu poate fi explicată decât prin Dumnezeu.
Dacă-L scoţi pe Dumnezeu din ecuaţia vieţii, nimic nu mai este “rău”, deoarece nimic nu mai este “bine”. Aşa se explică de ce promotoarea avortului, Norma McCorvey (Jane Roe din celebrul proces american Roe vs. Wade, care a adus legalizarea avorturilor) după ce a pledat pentru avortu, acum, dacă L-a recunoscut pe Dumnezeu în viaţa ei, doreşte ca rezultatul procesului ei să fie reversat şi încă o dată avortul să fie ilegal. Dumnezeu schimbă întreaga perspectivă asupra faptelor!
Dar, nu o să mă întind prea mult asupra acestui subiect la ora aceasta a dimineţii! O să postez mai jos doar o poză, care vorbeşte de la sine! Este o fotografie făcută în 1999 la un spital din Tennessee (Vanderbilt) unde un făt de 24 de săptămâni (o fetiţă pe care părinţii au numit-o Sarah Marie Switzer) a fost scoasă din pântecele mamei, lichidul amniotic a fost scurs din uter, şi timp de o oră, doi medici au operat fătul pentru o malformaţie la şira spinării (spina bifida); fătul a fost plasat înapoi în uter, la loc cu lichidul amniotic, apoi uterul suturat la loc şi plasat de unde a fost scos, pentru ca sarcina să continue normal. Poza arată mânuţa fătului apucând degetul medicului! Cum poţi termina o astfel de viaţă?
Iar aici, aveţi un link la un web site cu alte zeci de imagini în 3D şi 4D a unor feţi! Minunat!
Viewed 12 times by 6 viewers
M-am apucat să-mi fac curăţenie printre emailuri mai vechi. Desigur că nu pot arunca nimic la coşul de gunoi fără ca să văd mai întâi dacă nu este ceva ce mi-ar trebui, cândva, undeva… Ştiţi cum adunăm lucrurile ce astăzi le socotim folositoare, doar pentru ca să nu mai ajungem niciodată la ele şi pentru ca mâine să le privim cu alţi ochi, cântărindu-le mult mai “uşoare” decât le-am socotit iniţial. Aşa am dat peste nişte emailuri de pe o listă la care eram abonat cu ani în urmă. Acolo am dat peste un nume despre care am comentat acum câteva zile, şi anume Jerry Falwell. Aşa cum aţi văzut unii dintre voi, părerile despre moştenirea şi realizările lui Falwell sunt atât de variate, pe cât de diferiţi suntem noi ca oameni.
Eu am avut o părere bună despre el ca om, şi despre realizările lui. L-am considerat ca un fel de amestec între Ioan Botezătorul şi unul dintre cei mai zeloşi dintre… zeloţi! Avea Biblia într-o mână şi sabia în cealaltă. Era cam intransigent, dar oare nu aşa ar trebui să fim cu toţi vizavi de păcat? Ştii că printre laudele primite, a fost lăudat de Larry Flint, infamul proprietar al revistei Hustler, cu care Jerry s-a luptat prin tribunale? Aici găseşti ce a spus Larry Flint despre Falwell. Este ciudat că dintre toţi criticii lui Falwell, pornografistul a fost cel mai decent în comentariile sale cu privire la defunct! Ciudată viaţa, nu-i aşa?
Viewed 8 times by 3 viewers
Nu ştiu dacă ai avut de-a face recent cu problema invidiei. Invidia este crudă şi groaznică. Este trist să-i vezi pe copii lui Dumnezeu privindu-se cu ochi invidioşi şi plini de gelozie pentru lucruri care nu sunt ale lor oricum, ci le-au primit toate de la Domnul. Este un mare câştig să fii mulţumit cu ceea ce ai, şi dacă doreşti mai mult, să nu-ţi rezolvi problemele prin a doborî pe altul ci să-ţi aduce cererea înaintea lui Dumnezeu.
Pasajul de mai sus ne va servi la un foarte scurt studiu al subiectului invidiei. Read the rest of this entry »
Viewed 12 times by 5 viewers
Menno Simmons (1496-1561) a fost un Anabaptist din Olanda. El este părintele menoniților de astăzi. Printre altele, a spus:
“True evangelical faith cannot lie dormant. It clothes the naked, it feeds the hungry, it comforts the sorrowful, it shelters the destitute, it serves those that harm it, it binds up that which is wounded, it has become all things to all people”.
Adică, “adevărata credință evanghelică nu pote zace adormită. Ea îl îmbracă pe cel gol, îl hrănește pe cel flămând, îl mângăie pe cel întristat, îl adăpostește pe cel sărac, leagă rana celui rănit , a devenit totul pentru toți oamenii”
Așa da! Fain de tot.
Viewed 8 times by 3 viewers
Te-ai întrebat vreodată de ce între ‘poza’ noastră prezentată în Biblie şi cum arătăm noi în realitate există adesea aşa o mare discrepanţă? De exemplu, în Romani 8:37 Biblia spune că noi suntem mai mult decât biruitori; asta este o afirmaţie despre un fapt împlinit, nu o promisiune. Atunci de ce există atâta înfrângere în vieţile noastre personale? Noi credem că vom birui, dar lucrul acesta se va produce probabil în ultimele trei secunde, când printr-un miracol suprem, echipa în care jucăm noi va marca golul victoriei; o victorie dulce-amară, care aproape că ar fi fost o înfrângere…
Si totuşi, Biblia spune în textul amintit că noi suntem mai mult decât biruitori; adică, suntem supra-învingători. Biruinţa nu este la un gol diferenţă ci echipa adversă este net inferioară echipei noastre. Noi ne zdrobim adversarul!
In Ioan 4:14 Isus spune femeii de la fântâna Samariei că cine bea din apa pe care o dă El în veac nu-i va fi sete; dar dacă este aşa, atunci de ce sunt aşa de mulţi creştini goi şi nesatisfăcuţi? De ce aşa de multă sete între noi?
In 1 Ioan 5:4 ni se spune că credinţa noastră câştigă biruinţa asupra lumii. Atunci de ce aşa de mulţi dintre noi umblă înfrânţi? Mai ales că acolo Biblia nu vorbeşte de câtă credinţă are cineva (deci nu cantitatea de credinţă) ci calitatea (ce fel de credinţă) are cineva; adică, cine crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu acela biruieşte lumea.
Deci, să revenim la întrebarea iniţială: de ce nu arătăm noi ca în poză? Să fie pentru că noi suntem ignoranţi cu privire la cum trebuie să arătăm? Să fie pentru că noi în mod voit ne ferim să arătăm astfel? Să fie pentru că nu ni s-a prezentat niciodată imaginea reală a ceea ce suntem? Poate ne gândim împreună şi răspundem la întrebările acestea ca să corectăm aparenţa după realitate!
Viewed 7 times by 3 viewers
Preotul parohiei participa la un dineu organizat în cinstea sa cu ocazia aniversării a 25 de ani de când venise în parohia aceasta. Un politician din loc, cu mare vază, era aşteptat ca să ţină un discurs omagial. Din nefericire, politicianul întârzia aşa că Maestrul Ceremoniei întrebă pe preot dacă vrea să spună el câteva cuvinte, înainte de a se începe servitul mesei.
Preotul se ridică, merse la podium şi spuse următoarele cuvinte: Prima părere despre parohia voastră nu a fost din cele mai bune. Sper că înţelegeţi că din cauza secretului confesiunii, eu nu vă pot spune cine a fost cel dintâi suflet a cărui mărturisire a păcatelor am primit-o, dar vă pot spune că în urma mărturisirii sale, mi-am format părerea aceea rea despre comunitatea voastră. Deci acum 25 de ani mă gândeam că am fost trimis într-un loc teribil. Cel ce a venit la mărturisire, mi-a spus că a furat un televizor, cum atunci când a fost oprit de poliţie aproape că l-a omorât pe poliţist, cum a furat bani de la locul său de muncă şi cum a curvit cu o mulţime de femei, printre care şi soţia şefului său. Eram consternat! Dar, timpul a trecut şi am descoperit nu toţi oamenii de aici erau ca bărbatul acela, şi am descoperit că de fapt voi sunteţi o comunitate formată din oameni buni, oameni de treabă.
Chiar pe când sfârşea preotul micul său discurs, în sală intră politicianul aşteptat. Maestrul de Ceremonii îl invită îndată să-şi ţină şi el speechul. Politicianul începu:
Mai întâi, îmi cer scuze că am întârziat, dar pe autostradă era o aglomeraţie teribilă. Apoi, vreau să vă spun că nu voi uita niciodată ziua în care preotul a venit în parohia noastră! De fapt, eu am avut chiar cinstea de a fi cel dintâi care m-am mărturisit lui!
Viewed 13 times by 7 viewers
Ioan 5:1-9 1 După aceea era un praznic al Iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. 3 În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. 4 Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când, în scăldătoare, şi tulbura apa. Şi cel dintâi, care se pogora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. 5 Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. 6 Isus, când l-a văzut zăcând, şi, fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: “Vrei să te faci sănătos?” 7 “Doamne” I-a răspuns bolnavul “n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se turbură apa; şi, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea. 8 “Scoală-te” i-a zis Isus “ridică-ţi patul şi umblă.” 9 Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul, şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.
Există tot felul de locuri unde lumea se duce ca la minune. In special locuri în care se spune că s-au arătat anumiţi sfinţi, sau anumite vedenii, sau s-au făcut diferite vindecări. Lumea este avidă după supranatural. Bisericile Ortodoxă şi Catolică au astfel de locuri celebre prin lumea întreagă. Locuri în care sunt relicvele sau moaştele cine ştie cărui sfânt…
Scăldătoarea Betesda era un astfel de loc. Cândva, de demult, aici se făcuse o minune. Un înger al Domnului coborâse de sus şi tulburase apa. Primul care a coborât în apă după tulburarea acesteia a constatat că s-a vindecat. Sunt convins că s-au căutat explicaţiile acestui fapt până când cu ocazia celei de-a doua sau a treia tulburări urmate de o vindecare s-a stabilit că există o legătură între tulburarea apei de către îngerul Domnului şi vindecarea celui dintâi care intra în apă.
Viewed 7 times by 3 viewers
Am ajuns să o aud şi pe asta! Ştiam eu că pe vremea lui Ceauşescu, stăinii care veneau în România descopereau că Biblia este pusă alături de armele de foc şi alături de droguri. Tinând cont de natura “explozivă” a Cuvântului lui Dumnezeu, înţeleg de ce alături de armament, şi dacă ţin cont de faptul că religia era considerată un “opiu” pentru popor, înţeleg şi asocierea cu drogurile.
În Hong Kong însă, Biblia a ajuns să fie pusă în aceeaşi categorie cu revistele Playboy şi Hustler. Aici găsiţi relatarea ştirii în limba engleză. Sute de protestatori s-au plâns că Biblia conţine relatări despre sex, violenţă, incest şi viol şi că astfel, este ofensivă pentru ei. De aceea, ei au propus ca Biblia să fie categorisită ca alte publicaţii care nu vor putea fi vândute decât celor ce au împlinit deja vârsta de 18 ani. Cartea Sfântă va urma să fie pusă astfel într-o secţiune aparte a magazinelor şi va purta un simbol destinat publicaţiilor obscene.
Viewed 10 times by 5 viewers
Din când în când urmăresc ştirile. 1/2 de oră pe zi nu e prea mult. Oricum, majoritatea „ştirilor” sunt ştiri rele: încă o crimă, încă o împuşcătură, încă o înşelare, încă un jaf. Apoi, o mulţime de soldaţi ucişi în Irak.
Nu o dată aud pe comentator afirmând, „purtăm în rugăciunile noastre familia defunctului/defunctei”. Chestia asta mi-a atras atenţia: oare chiar se roagă comentatorul pentru familia respectivă? Se roagă cineva din echipa postului respective de televiziune? Se roagă cel ce a aprobat fraza pe teleprompter? Cel ce a aprobat ştirea? Crede careva dintre cei implicaţi în chestia asta în Dumnezeu? În vreun dumnezeu? Crede careva în puterea rugăciunii? Se roagă vreunul dintre cei ce urmăresc ştirea? Mai ales că trăim într-o societate în care rugăciunea nu e prea populară! Şi pentru noi nu ne rugăm decât când a ajuns cuţitul la os!
O să-mi spui că ce mă interesează pe mine astea? Expresia „o să ne rugăm” sună frumos şi mângăietor! Familiile respective au nevoie să audă cuvinte mângăietoare! Şi aşa ar fi, dacă nu ar exista deosebirea dintre promisiuni fără acoperire şi realitate. Rugăciunea dă rezultate! Mângăierea adevărată ar proveni dintr-o rugăciune ascultată, nu dintr-o promisiune găunoasă!
Dar, să mergem puţin mai departe. „Ce mai faci frate”? ”Nu prea bine; am o durere aici sub inimă şi sunt puţin cam îngrijorat că ce-o fi?!” ”Oh, îmi pare rău să aud asta! (oare…?) O SA MA ROG PENTRU TINE!” Şi plecaăm să dăm mâna cu următoarea persoană, având cu noi tolba plină vârf cu sentimentalisme care „sună frumos” şi cu promisiuni pe care nu avem de gând să le împlinim. Iar săracul om, îngrijorat de junghiul de sub inimă, se duce în drumul lui, cu speranţa că eu mă voi ruga pentru el! Poate va merge la raze… şi sub aparat, se va gândi fratele se roagă pentru mine! Va sta sub stetoscopul medicului şi va fi încrezător fratele se roagă pentru mine! Ajunge sub bisturiul chirurgului şi adoarme sub anestezie… fratele meu se roagă pentru mine! Şi promisiunea ta a fost pentru fratele acela ca o trestie frântă (Isaia 36:6), o proptea nefolositoare (Ezechiel 29:6).
Ce vrem să creiem cu promisiunile noastre? O lume de speranţe ce nu se vor împlini niciodată? Aşteptări înşelătoare? Mi-ar place să fiu eu cel ce are nevoie de rugăciune… şi să ştiu că cineva îmi promite că se va ruga pentru mine… dar nu o va face? Nu vreau să arăt aici acuzator către nimeni… ci în primul rând către mine!
Vezi, când Isus a fost pe pământ, s-a rugat pentru ucenici. Nopţile trăite în rugăciune conţinea şi petiţii aduse Tatălui în favoarea ucenicilor. Apoi, Biblia ne spune că Isus „mijloceşte” acum pentru noi (în ceruri): Romani 8:34 … Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi! Isus a promis o mulţime de lucruri ucenicilor Săi: că nu-i va lăsa orfani, că este cu ei în toate zilele, etc. Au fost acestea doar nişte promisiuni gratuite? Aveau menirea să-i încurajeze numai, în timp ce Isus nu avea de gând să se ţină de cuvânt? Nicidecum!
A atât de uşor să te ia gura pe dinainte şi să te-apuci să promiţi! Acum că s-au consumat alegerile în cultul Baptist din România, m-am dus la site-ul lui Marius Cruceru şi am recitit „viziunea” pastorului Bunaciu (care a fost ales ca nou preşedinte al Uniunii Bisericilor Baptiste din România, şi-l felicităm pentru aceasta! Poate chiar ar trebui să ne rugăm pentru el… nu doar să promitem că o vom face!) şi „strategia” lui Onisim Maldin. Am descoperit în ele o mulţime de „promisiuni”. Probabil că oamenii au preferat să aleagă un program cu promisiuni mai vagi, cu mai mult loc de manevră instantanee şi creativitate ad-hoc. Programul stufos în promisiuni şi strategie a fost respins. Cred că nu ar fi fost rău ca viitorul preşedinte să promită un singur lucru, pe care-l va face el personal, pentru schimbarea stării din bisericile baptiste. E nevoie de o trezire spirituală în toate bisericile evanghelice din România! Care va fi acel singur lucru la care se dedică preşedintele Uniunii Baptiste? Sau poate două? Postul şi Rugăciunea?
Sunt convins că sunt şi alte cauze care au dus la votarea lui Bunaciu, cum ar fi probabil dorinţa unora de a se îndepărta de Oradea şi de a încerca altceva, nou. Nu ştiu. Oricum, când promiţi multe, este mai uşor să te scuzi dacă nu merg bine lucrurile… dar când promiţi un singur lucru, atunci poţi fi tras la răspundere! Sper ca viziunea Pastorului Bunaciu să nu fie o promisiune gratuită! Doamne ajută! Că altfel, mi-e teamă că va mai trece un madat de 4 ani al unui nou preşedinte a cărui program va fi rupt între păstorirea unei biserici, decanatul unei facultăţi, predarea la un institut, necesitatea de a participa la conferinţe în ţară şi străinătate, familie, şi… Uniune! Şi sunt convins că unele îndatoriri mi-au scăpat din vedere… Încă o dată, că acum chiar m-am speriat, Doamne ajută!
Viewed 7 times by 3 viewers
Când eram foarte tânăr, de vreo 17 ani, şi mă aflam în ultima mea vacanţă de liceu, tata m-a întrebat dacă vreau să petrec două săptămâni din vacanţa de vară într-o mică bisericuţă dintr-un sat de munte, unde fraţii ar dori să aibă cor. Fraţii l-au întrebat dacă nu-l lasă pe Doru să meargă să le pornească corul. Cu vreo patru nai în urmă mă îndrăgostisem de orgă şi după ce am exersat zilnic peste 4 ore la ea, am ajuns destul de dibace: cântam partituri destul de complexe la prima vista. Apoi, atras de armonie şi de corul bisericii noastre (care avea dirijor, nu unul ci vreo trei) mai dirijam şi eu din când în când. Unii ziceau că am talent, eu nu ştiu ce să zic.
În sfârşit, am acceptat să merg la biserica de la ţară să-i ajut cu corul. Am fost găzduit la cel mai înstărit membru al adunării. De meserie era tâmplar, făcea uşi şi ferestre într-un atelier de acasă. Avea Dacia 1100 nouă, (Renault 8, fabricat în Romania între 1968-1971), casă cu 7 dormitoare (fiecare mobilat cu alt fel de mobilă şi zugrăvit în alt fel de culori), şi soţie şi o fiică de vreo 9 ani. M-a întrebat în ce dormitor vreau să dorm. Am spus că nu am preferinţe. M-a pus unde a vrut el. Casa era ca o bijuterie. Nici un fir de praf. Dacă am atins din greşeală o dantelă, gazda era imediat după mine, s-o îndrepte. Mă simţeam obligat să nu ating nimic, să nu mişc nimic. Praful se ştergea zilnic în întreaga casă de către soţie.
Sătenii (nu era colectiv acolo) erau ocupaţi de dimineaţa până seara. Corul îl făceam de la 9 seara până pe la 11. Cei dornici au venit, i-am selectat şi am ales vreo 3 la fiecare voce (S, A, T, B). Dimineţile era plictiseală mare; aşa că m-am decis să merg să-mi ajut gazda în atelierul său. Mi-a dat sarcina de a vopsi cu ceva vopsea galbenă (baiţ?) lemnăria care era gata. Am lucrat alături de gazdă şi de un ajutor al său de dimineaţa până seara. După trei zile gazda mi-a spus că soţia lui se simte slăbită şi nu mai poate face mâncare pentru patru persoane (ei trei şi cu mine) aşa că să fac bine să merg acasă. Aşa, din senin! Mi-am luat geanta cu lucrurile, şi am pornit către gară. Aceasta era cam la 7km de mers pe jos. Pe drum mi-au dat lacrimile. Nu-s plângăcios din fire, dar nu m-am putut abţine. Am încercat să aflu dacă am incomodat cu ceva (dincolo de explicaţia primită) dar nu am aflat nimic. Eram lăsat pradă imaginaţiei mele să descoper unde am greşit. Sau, poate explicaţia era corectă şi nu mai trebuia să caut! Read the rest of this entry »
Viewed 7 times by 3 viewers
partea 1-a Read the rest of this entry »
Viewed 10 times by 3 viewers
Viewed 12 times by 4 viewers
Acesta este şerpaşul Appa. Nu are nume de familie sau prenume. Cele două s-au contopit într-unul. Unii dintre noi dăm nume copiilor noştri, cât mai multe şi cât mai sonore! Căutăm prin dicţionare să descoperim nume care nu s-au mai folosit, care nu le-am mai auzit. Daca nu găsim aşa ceva, combinăm două nume şi inventăm ceva inedit! Am întâlnit o persoană cu numele Adelinda Lauralyn Smith. Am întrebat-o ce nume are, şi mi-a răspuns că primul nume e o combinaţie între Adela şi Linda, al doilea este între Laura şi Lyn; astfel un nume atât de comun cum este Smith (ca Ionescu sau Popescu la români) devine inedit… Alţii ne uităm prin Biblie şi folosim numele unui personaj cu speranţa că fiul sau fiica vor călca pe urmele iluştrilor omonimi.
Dar când nu ai nevoie de 2-3 nume pentru a te identifica, când un nume spune totul, atunci ai dobândit recunoaştere! Napoleon, Cicero, Stalin, Moody, Spurgeon, Elvis… ei nu mai au nevoie de nici o precizare. Sigur că sunt mulţi Napoleoni! Ca şi Elvis Presley sunt mulţi iarăşi; dar când rostim Stalin lumea nu se aşteaptă să vorbim despre Stalin Popescu (nici nu ştiu dacă există aşa un nume; l-am inventat şi dacă există, îmi cer scuze!). Numele marilor infami ai omenirii nu au mai fost folosite decât de oameni care şi-au numit copiii în stare de comă alcoolică sau după ce au consumat 10g de cocaină într-un şut! 
Şerpaşul Appa. Acum nu de mult a urcat pentru a 17-a oară vârful Everest, doborându-şi propriul record mondial. Ce-l face pe om să dorească să se lupte cu recordurile? Nu vorbesc de orice fel de recorduri! Pe aici avem recoduri de toate felurile: am urmărit o competiţie de mâncare, cine mănâncă mai mult! Uite o astfel de competiţie între “atletul” Kobayashi care a mâncat 52 de hotdogs, stabilind un nou record mondial: Read the rest of this entry »
Viewed 9 times by 3 viewers
Cu păcatul ne luptăm întreaga viaţă de credinţă. Păcatul (hai să-i conferim calităţi antropomorfice) “ştie” când să apară: în clipa cea mai nepotrivită, când scutul nostru este lăsat în jos, când suntem cel mai puţin pregătiţi. El se furişează şi ne ia prin surprindere. Este ca o săgeată care zboară tăcută, fără zgomot, şi pe care nu o simţi decât DUPĂ ce s-a înfipt în tine. Experienţele acestea traumatice (ca de exemplu tăierea accidentală a unui deget) nu le simţi în clipa când se produc, decât la un timp, după acea. Săgeţi… (Efeseni 6:16 Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.)
În toiul unei discuţii, zicem ceva care poate fi orice de la o simplă exagerare până la o minciună gata-dezvoltată cu corp, mâini şi picioare. Sau, lansăm o bârfă, un cinism, o răutate. Ne trezim că păcatul ne mânjeşte imaginaţia, sau gândirea, pătrunzând printr-o simplă imagine privită chiar şi fără să vrem. Păcatul se foloseşte de simţuri, de înclinaţii, de preferinţe, de vicii mai vechi, de neatenţie, de circumstanţe, de oboseală, de firea pământească care chiar dacă e pe moarte, răbufneşte cum se spune, când ţi-e lumea mai dragă.
Viewed 9 times by 3 viewers
Jerry Falwell a plecat acasă. Păstorul, politicianul, moralistul şi tele-evanghelistul în vârstă de 73 de ani a fost găsit în dimineaţa zilei de marţi 15 Mai 2007 fără viaţă în biroul său de la Universitatea Liberty, şcoală întemeiată şi condusă de el până pe culmile uneia dintre cele mai bune şcoli din categoria ei. Falwell suferise cu sănătatea în ultimii ani. Asta nu l-a determinat însă să reducă viteza… ci doar să-şi “pună casa în rânduială”. Un fiul al său îl va urma la cârma Universităţii, celălalt fiu la cârma mega-bisericii sale, Thomas Road Baptist Church, o biserică cu peste 24 mii de membri din Lynchburg, Virginia.
Mă gândeam să scriu în câteva rânduri despre moştenirea lăsată pentru America de acest bărbat al lui Dumnezeu. Ştiu că rândurile acestea nu-i vor face dreptate, că ce altceva face un blog, decât să reprezinte gândurile adesea sumare ale autorului dintr-un moment dat cu privire la un anume subiect. În cazul meu, ce scriu în CLIPA aceasta asta nu înseamnă că îmi voi schimba părerea cu privire la ceea ce gândesc despre Falwell, ci doar că este atît de inadecvat în comparaţie cu personalitatea puternică, impactul covârşitor şi domeniile multiple în care Falwel a lăsat amprente vizibile pentru încă multă vreme de acum înainte. Şi încă ceva: ceea ce scriu este din ceea ce m-a impresionat la el în ultimii 20 de ani de când îl urmăresc fie în interviuri, fie în predici fie în alte apariţii publice. Şi aici trebuie să admit că raportul dintre ceea ce se vede şi ceea ce nu se vede probabil că este proporţional cu cele două părţi ale icebergului: partea mică ce pluteşte la vedere şi partea mare de sub apă. Read the rest of this entry »
Viewed 12 times by 4 viewers
-
Motto:
„Fiecare om poartă cu el lumea în care trăieşte” TDP -
-
Sunteti vizitatorul
-
Online now:
-
-
-
-
-
Ze List