PERSPECTIVE CRESTINE

Lui Guillermo Gonzalez, Ph.D., profesor asistent de astronomie şi fizică la Universitatea Statului Iowa i-a fost refuzat postul pe catedră din cauza credinţei sale că Universul ar fi creiat de un Creiator şi că faptul acesta se poate dovedi prin designul inteligent (ID) care există în întreaga creaţie. Emigrant cubanez venit aici în copilărie, Gonzalez este acuzat că ar avea legături cu talibanii, că vrea să stabilească în SUA o republică… teocratică şi că de altfel, în pofida multiplelor publicaţii şi articole ştiinţifice, el nu este un om de ştiinţă în toată puterea cuvântului, ci unul care îşi trage concluziile din credinţa sa religioasă.

Deşi Universitatea Statului Iowa cere ca un profesor pe catedră să aibă cel puţin 15 lucrări ştiinţifice evaluate de alţi profesori, profesorul Gonzalez are peste 65 de astfel de lucrări. Problema însă este publicarea unei cărţi (The Privileged Planet - Planeta Privilegiată) în care, fără a face apel la religie sau Biblie, Gonzalez demonstrează că Dumnezeu trebuie să fi creiat Pământul şi că a făcut-o avându-ne pe noi, oamenii, în vedere. O altă problemă este faptul că Gonzalez este membru al Discovery Institute din Seattle, o organizaţie care studiază multiplele faţete ale vieţii după o viziune asupra lumii în conformitate cu creaţionismul. Aveţi aici linkul la răspunsul profesorului Gonzalez cu privire la respingerea sa ca profesor pe catedră. Continue Reading »

Un englez, un francez şi un rus priveau o pictură reprezentând pe Adam şi pe Eva. Uitându-se cei trei schimbară impresii despre opera de artă.

- Considerând calmul şi cât de rezervaţi sunt cei doi, eu cred că prima pereche au fost englezi.

- Nicidecum! răspunse francezul. Trebuie că au fost francezi pentru că sunt în pielea goală şi sunt atât de frumoşi!

- Au fost ruşi! replică şi rusul. Nu au haine, nu au adăpost, nu au de mâncare decât un singur măr… trebuie că au fost ruşi!

Technorati : glume

Vorbeam azi cu un tânăr. Îmi povestea că el “pierde” în fiecare zi mergând la serviciu și mergând acasă cam 3 ore stând pe autostrăzi în trafic foarte aglomerat. L-am întrebat printre altele, ce face. Mi-a spus că are radioul pornit (sau muzică pe iPod-ul său) la o stație de muzică religioasă, și cântă împreună cu artiștii respectivi. L-am întrebat dacă nu consideră timpul acesta pierdut, și mi-a spus că nu, din mai multe motive:

- a învățat astfel peste 300 de cântece de worsip pe de rost.

- învățarea cântecelor îl ajută să conducă mai bine lauda în adunarea în care este membru

- privește timpul acesta ca pe un timp de închinare personală; închinarea nu este niciodată o pierdere de timp. Mi-a spus cum a scăpat adesea de îngrijorări, doar lăudându-L pe Dumnezeu. Cum lăudarea a deschis adesea acces lui Dumnezeu pentru a interveni în viața sa chiar și în probleme în care el nu a cerut neaparat intervenția lui Dumnezeu, dar erau lucruri care-l îngrijorau și Dumnezeu i-a rezolvat problemele. Continue Reading »

1 Corinteni 12:18 Acum, deci, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.

Soţia a fost la plimbarea ei zilnică (aici - şi nu numai aici - mă face de ruşine, deoarece eu sunt destul de sedentar) şi a adus flori de liliac mov. Nu am mai văzut flori de liliac de pe vremea când eram în Romania. Atunci găseai liliac şi mov şi alb peste tot. Puteai rupe în voie de pe marginea drumului şi duce acasă şi pune într-o vază. Mirosul era extraordinar! M-am bucurat aşa de mult că a găsit undeva liliac. Mi-a spus că este un crâng de copăcei lângă poteca din parc pe unde se plimbă ea de obicei.

Am pus liliacul într-o vază. Era acum la concurenţă cu trandafirii ce îi cumpărasem eu soţiei, în anticiparea zilei de 13 Mai, aici în SUA ziua mamelor. Noi nu avem copiii decât spirituali! Dar, soţia mea ar fi fost o bună mamă şi merită flori şi de ziua mamei şi în orice altă zi!

Florile mele nu aveau miros… Continue Reading »

În cartea sa despre marketing O Vacă Purpurie autorul Seth Godin vorbeşte despre necesitatea firmelor producătoare nu numai de a produce ceva de o calitate deosebită şi ceva inedit, ci şi de a promova produsele printr-o reclamă care să-ţi “sară în ochi”. El vorbeşte că poţi trece pe lângă ciurde de mii de vaci (şi nu de mult am trecut pe şoseaua I-5 care duce pe lângă ferma celebrului Demos Shakharian din California, care într-o vreme era ca mărime a treia ciurdă de vaci din lume; nu ştiu a cui este acum ferma, dar încă treci pe autostradă pe lângă peste 7km de vaci… de toate culorile şi mărimile!) şi nici una dintre ele nu-ţi atrage privirea în mod deosebit. Sunt toate… vaci: bălţate, negre, albe, maro, roşii, de toate culorile tradiţionale. Dar, dacă între miile de vaci ai vedea o vacă purpurie… atunci ai remarca-o imediat! Continue Reading »

Pe-aici prin America, avem un sezon al furtunilor şi acestea este pe coasta Atlanticului. El începe la 1 Iunie a fiecărui an şi ţine de obicei până la 30 Noiembrie a aceluiaş an. Furtunile care apar înainte de sezon, sunt considerate a fi pre-seson. Lumea evanghelică a fost cutremurată anul trecut de o furtună puternică, în “sezonul uraganelor”. Ted Haggard a produs un puternic cutremur moral. Luna Mai a.c. cu apoape o lună înainte de “sezon”, o altă furtună bântuie lumea evanghelică (din America şi nu numai!). Este o furtună ideologică şi teologică.

Profesorul Francis J. Beckwithde la Universitatea Baylor şi până acum 2-3 zile preşedintele E.T.S. (Evangelical Theological Society) a părăsit lumea evanghelică a principiului Sola Scriptura pentru lumea mai complexă a principiilor Scriptura + tradiţia + istoricitatea + etc. a catolicismului. Ca formare şi predilecţie filozof, Frank Beckwith a studiat cu precădere relaţiile dintre stat şi biserică, cu corolariile politică, religie, etică aplicată şi jurisprudenţă.

Crescut în religia catolică şi participând la prima sa comuniune la vârsta de 14 ani, Beckwith a devenit evanghelic în adolescenţă. El însă mărturiseşte că nu doar în ultimii ani a fost bântuit de gândul de a se reîntoarce. Cei ce citesc engleza, găsiţi aiciarticolul în care Beckwith explică procesul şi motivele întoarcerii sale la catolicism. Continue Reading »

Băieţelul ridică Biblia mare a familiei de pe noptieră, şi începu să o răsfoiască cu grijă. Pe când întorcea pagină cu pagină şi se uita cu fascinaţie la paginile groase, lucioase şi îngălbenite, din Biblie căzură nişte frunze mari, de copac, presate şi uscate între paginile cărţii de cine ştie când.

Mamă, uite ce am găsit în cartea asta! strigă copilul pe mamă-sa.

Ce ai găsit dragă? întrebă mama venind către copil.

Uite! Cred am găsit frunzele cu care s-au acoperit Adam şi Eva! spuse copilul cu uimire.

Oare ar câştiga Isus alegerile dacă ar candida la preşedinţia vreunui stat? Prin programul Său de “veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi apăsaţi” ar fi desigur un populist. Dar, prin atâtea alte convingeri şi spuse ale Sale şi-a face atâţia duşmani! Prin scoaterea afară a schimbătorilor de bani şi-ar ridica în cap toţi bancherii. Prin “fericirile” Sale şi-ar ridica în cap pe rând:

- pe cei ce se cred inteligenţi şi atot-puternici, care nu au nevoie de nimeni şi nimic,

- pe cei cărora le place să râdă cu şi fără noimă,

- pe cei care cred că trebuie să fii dur şi incisiv pentru a reuşi,

- pe cei cărora le place să halească până fac “poc” şi să bea nelegiuirea ca… vinu´

- pe cei a căror inimă e înegrită de gânduri şi imaginaţii rele

- pe cei a căror singură raţiune de a trăi este să bage zâzanie între oameni

- pe cei cărora le place să fie lăsaţi în pace şi să nu fie criticaţi cu nimic.

Marii prelaţi religioşi s-ar supăra pe El că le-a făcut religiozitatea lor cel mai mic numitor comun, care trebuie depăşit de către omul de rând ce vrea să fie neprihănit. Şi-auzi, să-i facă pe ei, respectabilii preacuvioşi nişte “făţarnici!? Cei cărora le place să înjure şi să împartă jigniri de “prostule” şi “nebunule” în stânga şi dreapta, soţii care-şi fac soţiile “vacă” şi soţiile care-şi fac soţii “boule” ar fi cu toţii contra. Cei cărora le place să răsfoiască lingându-se pe… minte reviste sexy sau butonează şi ziua şi noapte la calculator căutând site-uri porno ar fi contrariaţi mai abitir decât atunci când ar afla părinţii sau soţii lor cu ce se ocupă.

Partida ologilor şi a ciungilor în schimb L-ar vota din inimă, deoarece numărul membrilor lor ar creşte cu miile în fiecare zi; ba chiar ar fi speranţe ca într-o zi să nu mai fie decât un singur partid: al lor. Cei duşi la judecătorie ar vota de asemenea cu dragă inimă, deoarece acum dacă nu mai e voie să juri pe nimica, poţi spune ce vrei că nu te mai trage nimeni la răspundere.

Ar fi mare împotrivire din partea celor care spun răului bine şi binelui rău, care zic “da” şi înţeleg “nu”, care zic “nu” şi înţeleg “da”. De asemenea, împotrivă ar vota şi cei cu dor de răzbunare. Care, dacă au primit o palmă, ţi-o dau înapoi după care se mai gândesc dacă să-ţi dea şi un picior.

Împotrivă ar fi de asemenea:

- cei cărora le place să fie sfinţi de ochii lumii, dar în realitate sunt stricaţi

- cei care repetă aceleaşi rugăciuni la nesfârşit, între o spălare pe faţă, un bărbierit, două depăşiri cu maşina, trei înghiţituri de cafea, o fardare, o smulgere de sprâncene şi o scărpinare după ceafă.

- cei care au adunat bani la saltea, sau la Elveţia, sau la Ţiriac, sau oriunde altundeva; i-auzi dom´le să-i ameninţe că le mănâncă moliile şi rugina averile… ce obrăznicie!

- cei care şi-au făcut din îngrijorare o profesie, care-şi rod unghiile între o nerăbdare, o emoţie şi o grijă

- cei care se scuză că nu au făcut bine pentru că nu au avut ochelarii la ei, ca după aceea să-ţi vadă scama de pe haină fără să aibă nevoie de ochelari

- cei care caută unde nu se găseşte, cei ce sună la sonerie ca apoi s-o ia la goană, cei ce cer doar pentru a se afla în treabă sau pentru a lua şi ei cuvântul

- părinţii care şi-au dezmoştenit copii şi le-ar mai da un şarpe de-ar putea, sau cei ce au cheltuit averea de le-a mai rămas copiilor ca moştenire doar un peşte… împuţit şi acela!

- cei graşi pentru că ei nu ar încape pe poarta strâmtă

- cei cu platfus, pentru că ei nu pot merge pe-o cale îngustă

- proorocii mincinoşi

- cei ce construiesc case claie peste grămadă, cu materiale proaste, după planuri de nimica, într-un timp record în care calitatea este imposibilă, pentru a le vinde la un profit maxim, pentru că la prima ploia, casa lor să se ducă pe apa sâmbetei

- părinţii cărora Isus le-a eliberat fiul îndrăcit…

În sfârşit, m-am jucat destul cu ideea asta! Isus nu ar fi ales dacă ar candida preşedintele nici unei ţări.

Ba cred că nici păstorul multor biserici nu ar fi calificat! Cine ar alege un păstor care petrece ziua prin baruri cu păcătoşii şi prostituatele, care mănâncă cu mâinile nespălate, care crede că curvele vor merge înaintea membrilor din comitet în cer, care zice că nu poţi sluji la doi stăpâni, adică şi banilor şi lui Dumnezeu, care vindecă soacrele membrilor bisericii, care alege în anturajul său, un pescar, doi pescari, trei pescari, mai mulţi pescari şi-apoi un vameş şi colac peste pupăză îi numeşte apostoli, mai ales acum când suntem siguri că apostolii s-or terminat înainte de terminarea primului secol.

Cine ar alege un păstor ca El, când păstorul anterior n-o mâncat, n-o băut şi n-o fost vesel, şi comitetul tot l-a dat afară, iar acest păstor mănâncă, bea vin şi-i place să petreacă? Ce crede El că dacă stă nopţile în rugăciune, ajunge atâta rugăciune să spele atâta petrecere şi contaminare cu păcătoşii dintr-o zi? Cine ar alege un păstor care susţine că cine nu-i cu el, este împotrivă? Adică, nu ar fi evident că cine nu-i cu el este împotrivă? Şi cine ar alege un păstor împotriva căruia nu ai dreptul să fii împotrivă? Măcar de dragul de a fi împotrivă, dacă nu pe bune?

Cine ar alege un păstor care este atât de confuz încât la un moment dat nu-şi mai recunoaşte mama şi fraţii şi crede că orice amărât din adunare este frate şi soră cu el? Cine ar alege un păstor ale cărui predici ar fi 80% istorisiri, 19% ameninţări şi doar 1% încurajări pozitive şi nici o ţâră de teologhie sau două-trei expresii în greacă şi-o explicare de latină vulgară (sau vulgată, no că nu mai ştiu cum se zice!)?

Cine ar alege un păstor ale cărui mesaje ar fi despre sămânţă, viţă de vie, boabe de muştar, sare şi lumină, petece de haine, burdufuri de vin (ce-or mai fi şi alea?), grâu şi neghină (de ce nu şi despre ovăz şi cucuruz, dacă tot ia agricultura la rând?), aluat şi plămădeală, pietre de moară, oi şi capre, vulturi, şerpi şi porumbei, vulpi, peşti şi poveşti pescăreşti cu pescuiri de câte un peşte ia atât de mare!?

Un păstor care vorbeşte despre lepădare de sine, despre cruce zilnică, despre a alege între câştigarea întregii lumi sau câştigarea vieţii (da ce, cele două nu-s sinonime? Şi de ce să pui în balanţă două entităţi atât de inegale: una care se vede, care se poate pipăi şi despre care ai certitudine, c-o vezi contul bancar, că stai cu fundu pe scaunele de piele şi are şi aer condiţionat, adică câştigarea lumii, iar alta care e atât de elusivă, pe care n-o poţi prinde în mână şi defini exact… viaţa!). Un păstor care nu are unde să-şi plece capul (oare cât va trebui să-l plătim pe ăsta? mai bine să alegem un păstor care are sponsorizare din America şi pe care-l plăteşte Southern Baptist..), care are o singură cămaşă şi aia dintr-o bucată, adică cum nu mai e demult la modă, unul care cere să ierţi pe fratele tău de 490 de ori pe zi şi nu te lasă să-i dai nici măcar un ghiont aşa, frăţesc?

Cine ar vrea un păstor care nu admite divorţul acum când este din ce în ce mai la modă, care probabil este şi împotriva adulterului şi al avorturilor? Doar nu a zis el să lăsăm copiii să meargă le el? E clar că iubeşte copiii! Şi probabil că vrea cât mai mulţi copiii, acum când nu mai e la modă să ai decât unul sau cel mult doi, ca să nu ne înmulţim prea mult şi să nu mai fie de mâncare pe terra! Un păstor care atunci când vrea să se dea mare vine la adunre călare pe un măgar şi nu cu un mercedes S55, atunci când vrea să facă pe grozavul spală picioarele anturajului său, care crede şi susţine că adunarea e numai şi numai pentru rugăciune, că aici nu ne putem întâlni să mai facem şi-o mică afacere, un târg-două, să scuipăm în palme şi să batem palma la un contract ca să mai facem un ban-doi? Adică ce, numai Dumnezeu să aibă profit din biserică? Noi nu? Un păstor care este tratat cu atâta indiferenţă de cei mai de soi încât atunci când vrea să facă nuntă la fiu-so nu vine nici un invitat la nuntă, aşa că, pentru a nu rămâne cu mâncarea nemâncată şi ficioru´ ne-nsurat, face nunta cu copii străzii, cu cei fără case, cu ţiganii de la oszer, cu cerştorii de la Scala?

Dar, la urma urmei, la ce ar fi bun Isus? Atâta vreme cât vrem ca lucrurile să rămână aşa cum ne plac nou, la nimic! Doar când îl lăsăm să le aşeze El aşa cum îi place lui Dumnezeu, atunci Isus e bun la toate. Just a thought! Doar e vineri!

Una este să știi unde te duci, și este cu totul altceva să știi cum ajungi acolo! Îmi amintesc de o întâplare povestită de tatăl meu: într-o adunare, la o predică frumoasă despre cer, participă și un tânăr necredincios. După încheierea predicii, tânărul fu văzut plângând. Întrebat de predicator dacă l-a mișcat predica și dacă are ceva de spus vizavi de ea, tânărul răspunse: ați vorbit excelent despre cer, dar ceva parcă a lipsit din ea: nu ne-ați spus cum să ajungem acolo!

În lumea de azi, cu avansul tehnologic avem peste două duzini de sateliți plasați pe orbite la peste 25 mii de km deasupra pământului. Ei fac parte din ceea ce se numește prescurtat (aici la noi) GPS, sau Global Positioning System. În tandem cu un receptor instalat de obicei în automobile, sateliții determină poziția exactă a mașinii în orice moment. Fiecare receptor primește semnale de la trei sateliți aflați de obicei cel mai aproape de el. Pe baza datelor primite, receptorul identifică sateliții şi calculează cât de departe se află de fiecare satelit. Calculele acestea duc la poziționarea exactă a receptorului în funcție de latitudine și longitudine. Poziția este apoi comparată cu hărțile stocate în memoria receptorului și pe ecranul acestuia apare locația exactă a mașinii pe hartă. Continue Reading »

Ce ar trebui să se întâmple ca să asistăm la o trezire a bisericilor ortodoxe? Zilele acestea mi-a revenit în minte, trezite de recentele discuţii pricinuite de aşa-zisa trecere la ortodoxie a lui Wurmbrand, o perioadă de câteva luni în care am fost invitat să „predic” în Catedrala Catolică din Tg. Mureş. Cred că a fost de prin septembrie 1980 până prin primăvara lui 1981. Vremurile acelea erau tulburi şi nu am păstrat nimic scris despre ele. Ba chiar şi lucrurile înscrise în memorie încercam să le şterg, ca să-mi amintesc cât mai puţin în caz de întrebări indiscrete… Acum însă, ele mi-au revenit parcă aievea!

O tânără de vreo 20 de ani, cunoştinţă de-a mea, a deschis subiectul participării la serviciile bisericii: am invitat-o la biserica noastră (deşi la noi se vorbea româneşte şi ea era unguroaică) dar mi-a spus că merge şi ea la biserică. În zeflemea, i-am răspuns că o cred că merge: la paşti şi la crăciun. Continue Reading »

Se spune că regele păsărilor a descoperit într-o zi că, bătrân fiind, i s-a dus strălucirea penelor. Așa că s-a decis să adune toate păsările, și să aleagă un nou rege, dintre păsările cu penele cele mai frumoase, după care să abdice de la tron.

De cum s-a auzit zvonul despre planul regelui păsărilor, corbul, însuflețit de ambiții mari și pasăre virtuoasă de altfel, care aducea folos societății păsărești vestind ploaia din când în când, sau trezind prin croncănitul lui din reveria zilnică pe câte o pasăre adormită, sau punând câte o pată de culoare (fie ea și neagră) pe albul de altfel fără contur al zăpezii, sau mă rog, curățind străzile prin consumarea resturilor de veverițe călcate de mașinile din cartier, s-a gândit cum să ajungă el rege al păsărilor.

I-a venit o idee: Continue Reading »

Jocurile video au devenit atât de populare! Se estimează că peste 120 milioane de oameni folosesc zilnic jocurile video „online” şi peste 100 milioane jocuri video pe computerul de acasa sau de la serviciu. Alţii 20 milioane joacă pe play-station sau alte platforme de joc. O adevărată epidemie de jocuri.

Unii joacă împotriva computerului, alţii joacă cu un partener necunoscut. Pentru categoria din urmă, s-au creiat comunităţi virtuale în care jucătorii devin membri şi apoi joacă unii cu alţii, schimbă opinii, tehnici de joc, împărtăşesc găselniţe, schimbă între ei jocuri sau pur-şi-simplu, discută unii cu alţii. Partenerii sau tovarăşii acestor comunităţi sunt adesea necunoscuţi: ascunşi după un pseudonim şi un avatar inofensiv, se ascund adesea adevăraţi monştri.

Am consiliat familii care se destrămau din cauza acestei epidemii: într-un dintre ele, soţul se lăsase de serviciu şi petrecea cam 18 ore pe zi la computer, jucându-se. Copiii lui erau total neglijaţi, la fel soţia, casa lăsată în paragină, banii lipseau, dragostea şi atenţia faţă de soţie lipsea şi ea. Lucrurile au mers din rău în mai rău; acum discutau despre divorţ. Un alt caz cunoscut recent, soţia a rămas fără serviciu. A început să caute locuri de muncă pe computer. A dat peste nişte jocuri. A început „să se relaxeze” câteva minute ici-colo… Apoi a fost prinsă din ce în ce mai mult de ele. Şi-a găsit un partener de joc într-o comunitate virtuală. S-a închegat o „prietenie” care a degenerat în discuţii neprincipiale despre sex. Căsătoria nu a mai putut fi salvată: soţia a plecat să se întâlnească cu „prietenul” de pe internet, care era mult mai interesant şi versat în tehnici erotice decât soţul; mai ales că acesta, cu cei patru copiii pe care îi avea familia, muncea 16 ore pe zi ca să facă faţă cerinţelor financiare. Doamna a plecat lăsând în urmaă soţ şi copii. Continue Reading »

1. E rândul meu să stau în prima bancă!

2. Predica ta a fost atât de bună încât nici nu mi-am dat seama că ai depăşit timpul de plecare acasă cu 25 de minute!

3. Personal, îmi place mult mai mult să mărturisesc despre Domnul decât să mâ uit la televizor.

4. M-am hotărât să donez de acum bisericii cei $500 pe lună care-i donam diferiţilor evanghelişti de la TV.

5. Hai să ne plătim păstorul ca şi el să trăiască la fel de bine ca şi noi!

LESĂ: o curea ce ţi se leagă de gât, cu ajutorul căreia poţi duce persoana care o ţine de celălalt capăt acolo unde doreşti.

PAT: orice material curat, moale şi de preferinţă de culoare deschisă, cum ar fi cearşaful de pe patul din dormitor sau canapeaua nouă din hol.

BALE: materialul care trebuie să-ţi curgă din gură atunci când persoanele din casă mănâncă şi ţie nu-ţi dau de loc. Pentru ca efectul să fie maxim, priveşte trist în ochii omului, şi lasă să-ţi curgă balele pe jos lângă el, sau şi mai bine pe hainele lui.

MIROSIRE: un obicei social care se întrebuinţează când întâlneşti alţi câini. Plasează-ţi nasul la celălalt capăt al câinelui pe care-l miroşi şi aspiră adânc de câteva ori.

LADA DE GUNOI: containerul plasat pe trotuar de vecinii voştri cam o dată pe săptămână, pentru a-ţi încerca ingenuitatea. Pentru a te dovedi isteţ, stai pe picioarele dinapoi în timp ce te sprijineşti de container cu cele dinainte, şi încearcă să împingi laoparte capacul cu nasul. Dacă vei reuşi, vei fi răsplătit cu coji de pâine uscate şi mucegăite, oase provenind de la fripturi şi hârtii sau pungi unse cu unt şi unsoare.

BICICLETA: un aparat cu două roţi inventat pentru exerciţiul câinilor. Pentru maxim randament, trebuie să te ascunzi după un copac sau un tufiş, şi atunci când apare o bicicletă, să sari din ascunzătoare lătrând vehement de câte ori; apoi alergi câţiva metri după bicicletă. Persoana care merge pe bicicletă se va speria, va cade peste un tufiş după care tu te poţi duce să-ţi vezi mai departe de treabă.

SURZENIE: maladie care afecteză pe câini atunci când persoana îi cheamă înăuntru iar ei vor să stea afară. Simptomele bolii include întinsul pe jos sau chiar fuga în cealaltă direcţie.

BAIE: un proces prin intermediul căruia umanoizii udă podelele, pereţii şi pe ei înşişi. Tu poţi ajuta prin a-ţi scutura blana în mod viguros.

DRAGOSTE: un sentiment de afecţiune intensă faţă de umanoizi. Ti-l areţi prin a te gudura pe lângă persoană, prin darea din coadă, lingerea feţei omului. Dacă ai noroc, omul te va iubi şi el.

LESĂ: o curea ce ţi se leagă de gât, cu ajutorul căreia poţi duce persoana care o ţine de celălalt capăt acolo unde doreşti.

PAT: orice material curat, moale şi de preferinţă de culoare deschisă, cum ar fi cearşaful de pe patul din dormitor sau canapeaua nouă din hol.

BALE: materialul care trebuie să-ţi curgă din gură atunci când persoanele din casă mănâncă şi ţie nu-ţi dau de loc. Pentru ca efectul să fie maxim, priveşte trist în ochii omului, şi lasă să-ţi curgă balele pe jos lângă el, sau şi mai bine pe hainele lui.

MIROSIRE: un obicei social care se întrebuinţează când întâlneşti alţi câini. Plasează-ţi nasul la celălalt capăt al câinelui pe care-l miroşi şi aspiră adânc de câteva ori.

LADA DE GUNOI: containerul plasat pe trotuar de vecinii voştri cam o dată pe săptămână, pentru a-ţi încerca ingenuitatea. Pentru a te dovedi isteţ, stai pe picioarele dinapoi în timp ce te sprijineşti de container cu cele dinainte, şi încearcă să împingi laoparte capacul cu nasul. Dacă vei reuşi, vei fi răsplătit cu coji de pâine uscate şi mucegăite, oase provenind de la fripturi şi hârtii sau pungi unse cu unt şi unsoare.

BICICLETA: un aparat cu două roţi inventat pentru exerciţiul câinilor. Pentru maxim randament, trebuie să te ascunzi după un copac sau un tufiş, şi atunci când apare o bicicletă, să sari din ascunzătoare lătrând vehement de câte ori; apoi alergi câţiva metri după bicicletă. Persoana care merge pe bicicletă se va speria, va cade peste un tufiş după care tu te poţi duce să-ţi vezi mai departe de treabă.

SURZENIE: maladie care afecteză pe câini atunci când persoana îi cheamă înăuntru iar ei vor să stea afară. Simptomele bolii include întinsul pe jos sau chiar fuga în cealaltă direcţie.

BAIE: un proces prin intermediul căruia umanoizii udă podelele, pereţii şi pe ei înşişi. Tu poţi ajuta prin a-ţi scutura blana în mod viguros.

DRAGOSTE: un sentiment de afecţiune intensă faţă de umanoizi. Ti-l areţi prin a te gudura pe lângă persoană, prin darea din coadă, lingerea feţei omului. Dacă ai noroc, omul te va iubi şi el.

Le-am găsit într-o arhivă. Poate folosesc cuiva.

1. Ferice de creştinii care-s prea obosiţi, prea ocupaţi şi prea preocupaţi pentru a petrece timp cu alţi creştini - ei sunt cei mai potriviţi candidaţi la alunecare spirituală.

2. Ferice de creştinii care vor să fie rugaţi şi aşteaptă mereu mulţumiri - ei vor încetini mult înaintarea altora.

3. Ferice de creştinii care se supără repede şi se lasă de adunare - ei sunt misionarii mei şi-i vor determina şi pe alţii să se lase.

4. Ferice de creştinii care-s foarte religioşi şi care calcă pe nervii celorlalţi - ei sunt cele mai efective pietre de poticnire pe care le am la dispoziţie.

5. Ferice de creştinii care aduc tulburare - ei sunt echipa mea de produs stricăciune.

6. Ferice de creştinii care nu se roagă - ei sunt o pradă uşoară pentru atacurile mele.

7. Ferice de creştinii care se plâng tot timpul de una şi alta - ei sunt descurajatorii mei preferaţi.

8. Ferice de tine care citeşti asta şi crezi că mă refer la alţi creştini - te-am prins!

America a fost vizitată de regina Angliei, Elisabeta a II-a. Menirea vizitei ei a fost să comemoreze 400 de ani de la venirea primilor colonişti englezi în America. Ei s-au stabilit în Virginia şi au pus bazele oraşului Jamestown, oraş vizitat ieri de regină.

Am auzit discuţii pro şi contra monarhiei; ba că este o formă preferabilă de conducere, ba că este anacronică şi că democraţia este preferabilă monarhiei. Nu voi intra aici şi acum în aceste detalii. Doar voi face remarca că America nu este o democraţie: este o republică prezidenţială. O democraţie este condusă de voinţa majorităţii. Republica este condusă de lege. Fondatorii naţiunii americane s-au luptat mult cu întrebarea: ce fel de formă de guvernământ vom avea? Cei mai mulţi dintre ei au subliniat deficienţele democraţiilor. La rândul lor, James Madison, John Adams, John Quincy Adams, Benjamin Rush, Noah Webster şi alţii au vorbit pe larg despre problemele democraţiilor: acestea nu trăiesc mult şi termină în violenţă, dreptul proprietăţii private nu este respectat, democraţiile sunt instabile, democraţiile sunt cele mai tiranice forme de guvernământ, etc.

Într-o republică dacă legea spune că omuciderea este o crimă, ea va fi întotdeauna o crimă. Într-o democraţie, dacă cei mai mulţi decid că omuciderea nu mai este o crimă, nu mai este o crimă! Părerea majorităţii determină ce este bine sau rău. Noah Webster a spus: cetăţenii noştri vor trebui să înţeleagă curând că sursa curată a principiilor republicane corecte este Biblia, în special Noul Testament, sau religia creştină (Noah Webster, History of the United States (New Haven: Durrie & Peck, 1832), p. 6.). Republica este deci preferabilă democraţiei. Continue Reading »

Am dat peste clipul acesta, pe care-l împărtăşesc cu voi. Este fantastic! Pe e-Bay s-a vândut acest aparat, care te ajută să primeşti răspuns imediat de la Domnul! Funcţionează ca un semafor: roşu înseamnă că Domnul spune „nu”, verde înseamnă „da”, şi galben înseamnă „mai aşteaptă”.

Ce uşor ar fi să fie atât de uşor!

Delectaţi-vă!

Citeam nu demult din Faptele Apostolilor. Întoarcerea lui Saul din Tars este o istorie fascinantă. Persecutorul e întâmpinat de Persecutat, care nu este altul decât Isus ce Viu! Şi Saul din Tars, ales şi pus deoaprte înainte de naştere (Gal 1:15) de către Dumnezeu, va fi trimis de către Domnul să predice Evanghelia, dar nu oricum, ci fiind persecutat el însuşi pentru ea.

Apoi am dat peste eliberarea lui Petru din închisoare. Petru doarme în noaptea cea mai teribilă a vieţii sale. Păzit de 4 soldaţi, dimineaţă va fi executat, ca şi Iacov, mai înainte. Dumnezeu îl trezeşte, Petru crede că e un vis, îşi dă seama de realitate abia când este dincolo de porţile cetăţii, se îndreaptă spre casa în care creştinii se roagă pentru el. Acolo este întâmpinat cu necredinţă…

Apoi, este episodul cu Pavel şi Sila în închisoare. Ei cântă, Dumnezeu cutremură locul şi mântuieşte pe… paznicul închisorii. Omul care cu o zi înainte îi bătea pe Pavel şi Sila, acum le pansa rănile şi se boteza.

Mai spre sfârşit, întemniţatul Pavel devine salvatorul naufragiaţilor. El, de mâinile căruia s-a prins o năpârcă, trăieşte mai departe, şi mâinile sale sunt puse peste tatăl lui Publius, care va fi vindecat. Toate astea mi-au venit în minte ieri.

Ieri, 3 Mai a fost Ziua Naţională de Rugăciune în SUA. Printre cei ce s-au rugat, a fost şi un pastor din Texas, pe nume Bill Murray. Bill Murray este fiul infamei Madelyn Murray O´Hare care a iniţiat procesul împotriva şcolilor americane, pentru a declara rugăciunea şi citirea Bibliei în şcoli ca neconstituţionale. Fiul ei, Bill Murray a fost folosit în acest proces ca martor al acuzării. Mai târziu Madelyn Murray O´Hare va întemeia organizaţia American Atheist.

După o viaţă de droguri, alcoolism, stricăciune şi păcat, în 1980 la vârsta de 33 de ani, Bill Murray s-a întors la Domnul într-o biserică baptistă din Texas. Mai târziu a devenit păstor, şi în prezent este la cârma propriei sale organizaţii evanghelistice, William J. Murray Evangelistic Association. Dr. Bill Murray duce Evanghelia în lumea întreagă. În anii trecuţi a deschis o Tipografie creştină în ţara care cândva era admirată de mama lui pentru ateismul acesteia, Rusia.

În 3 Mai 2007 a fost prezent la serviciul de rugăciune din cadrul Zilei Naţionale de Rugăciune, de la Curtea Supremă de Justiţie a SUA. Bill Murray se luptă ca rugăciunea să fie restabilită în şcolile americane. Amuzant. Cred că Dumnezeu zâmbeşte!

A apărut revista TIME conţinând lista celor 100 dintre cei mai influenţi oameni din lume. Cine este pe ea şi cine lipseşte? Păi, mai întâi cine este pe ea: printre alţii, Raul Castro (fratele lui Fidel) Osama bin Laden, Leonardo di Caprio, chitaristul John Meyer, Regina Elisabeta, fotbalistul Thierry Henry, bloggerul Zeng Jinyan, „omul de ştiinţă” Al Gore, si alţii.

Am căutat o persoană pe care am considerat-o cu influenţă, dar George W. Bush lipseşte de pe listă! Sic transit gloria mundi! Ce agonie! Apoi, am exultat de eztaz! Pe listă, ca unul dintre cei mai influenţi 100 de oameni din lume, era şi un român! Da, un român: Borat! Cel ce se anunţa ca fiind din Kazakhstan, dar care pe peliculă şi-a prezentat mama, sora şi familia din România, face parte din lista revistei Time! M-am mai liniştit: nu-i bai dacă lipseşte Bush; cu Osama şi cu Borat, suntem inflenţaţi întro bună direcţie!

Într-o notă tristă acum, nu văd pe listă decât două feţe bisericeşti: Papa Benedict al XVI-lea şi Arhiepiscopul nigerian Peter Akinola. Măcar atât!