Profesorul Francis J. Beckwithde la Universitatea Baylor şi până acum 2-3 zile preşedintele E.T.S. (Evangelical Theological Society) a părăsit lumea evanghelică a principiului Sola Scriptura pentru lumea mai complexă a principiilor Scriptura + tradiţia + istoricitatea + etc. a catolicismului. Ca formare şi predilecţie filozof, Frank Beckwith a studiat cu precădere relaţiile dintre stat şi biserică, cu corolariile politică, religie, etică aplicată şi jurisprudenţă.
Crescut în religia catolică şi participând la prima sa comuniune la vârsta de 14 ani, Beckwith a devenit evanghelic în adolescenţă. El însă mărturiseşte că nu doar în ultimii ani a fost bântuit de gândul de a se reîntoarce. Cei ce citesc engleza, găsiţi aiciarticolul în care Beckwith explică procesul şi motivele întoarcerii sale la catolicism.
Implicaţii acestei mutări rămân a fi evaluate. În timp ce catolicii exclamă “aleluia” cu gândul că un “fiu rătăcit” s-a întors acasă, eu rămân cu un gust amar în suflet. Nu contest că în anii recenţi, conlucrarea dintre catolici şi protestanţi în domenii sociale şi morale a fost binevenită. Doi oameni nu pot merge împreună decât dacă se înţeleg, şi aspecte ale sărăciei în lume, ale decăderii morale accentuate, ale avortului, homosexualilor, divorţului ne-au unit de aceeaşi parte a baricadei.
Am chiar aplaudat chiar zilele trecute când în vizită în Barzilia fiind, Papa Benedict al XVI-lea a stat ferm împotriva politicienilor care susţin avortul şi pretind că aparţin bisericii catolice. Papa i-a somat să renunţe ori la susţinerea avortului ori la membralitatea catolică. În astfel de domenii, admir felul în care catolicii iau poziţie pentru ceea ce cred. Dar punţi de legătură teologice sunt puţine. Doar cele 66 de cărţi ale Bibliei şi unele scrieri (care şi ele trebuie citite tot prin lumina Bibliei) ale unor Părinţi Bisericeşti, care oricum sunt revendicaţi cu putere şi de catolici şi de ortodocşi, şi chiar şi de evanghelici. Eu nu înţeleg cum te poţi întoarce de la convingerea că doar Scriptura este adevărată şi suficientă pentru credinţa mântuitoare, la convingerea că, de exemplu ceea ce spune papa ex cathedra are aceeaşi valoare cu Scriptura. Dar, oamenii s-au întors mereu sau au regresat către doctrine stranii. Pavel avea aceeaşi problemă cu Galatenii: Galateni 3:1-3 O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?
Mie mi-ar fi greu să cred în concepţia imaculată a Mariei, dogmă catolică care susţine că Maria nu a fost născută în păcat, şi că, pentru ca prin ea să fie posibilă naşterea lui Isus, Dumnezeu a păstrat-o fără păcat de la naşterea ei. Dogma aceasta a fost definită ca atare de papa Pius al IX-lea şi consacrată la 1942 de papa Pius al XII-lea. La fel de greu mi-ar fi să cred şi în înălţarea Mariei la cer, o altă dogmă catolică care presupune că Maria, trup-şi-suflet a fost răpită la cer după ce şi-a sfârşit lucrarea pe pământ.
Dar, mă rog! Fiecare are libertatea de a crede ce vrea! Iar dacă mai vrea cineva să se ducă la catolici, papa vă aşteaptă cu braţele larg deschise şi cu un zâmbet pe buze:
Sau, şi mai bine: dacă tot vrem să ne întoarcem undeva, de ce nu ne-am întoarce exact la învăţăturile lui Isus şi ale Apostolilor Săi? Nu-i mai original? Nu este chiar la sursă? Ba da!
