PERSPECTIVE CRESTINE

Nu ştiu dacă vă interesează să priviţi vreodată canalul de televiziune „food network”.  Este un canal dedicat în exclusivitate mâncărurilor.  De toate felurile.  Chinezeşti, japoneze, franţuzeşti, italiene, americane.  Gurmand fiind şi amator de noutăţi şi mâncăruri exotice, am încercat la viaţa mea cam de toate: carne de şarpe, de melci, de tot felul de animale de apă, de urs, de crocodil (de fapt era aligator – e pregătit foarte bine în Louisiana şi Florida!) etc.  Am încercat chiar şi lăcuste uscate şi afumate, şi o dată am încercat gândaci de bucătărie.  Ştiu că pe unii din voi v-am făcut acum să vă strâmbaţi… dar asta este!  Cred că se poate supravieţui cu orice fel de mâncare! Continue Reading »

Am observat în călătoria mea de săptămâna trecută prin deşertul Nevadei o mulţime de animale omorâte pe şosea.  De fapt, şoseaua era foarte pătată de sânge!  De obicei, sângele unor animale mici.  Am văzut căprioare lovite probabil de camioanele mari; cadavrul lor era tras pe marginea şoselei ca să nu fie o piedică pentru ceilalţi şoferi.  Dar cadavrele coioţilor, a iepurilor sălbatici, a rozătoarelor sau a păsărilor lovite, rămân pe şosea şi sunt fie sfârtecate de trecerea neîncetată a participanţilor la trafic, fie făcute una cu şoseaua, până când sub roţi şi uscate de soare nu mai rămâne decât o pojghiţă din ceea ce a fost cândva un animal plin de viaţă.

Şoseaua nu-i lipsită de primejdii pentru nici una din vietăţile care o folosesc într-un fel sau altul.  Semne de circulaţie avertizează mereu că trec animale şi trebuie să fii atent.  De obicei cele mai multe animale care trec şi-s astfel omorâte sunt aşa cum ziceam, animale mici.  Dar trec şi vite sau cerbi sau căprioare.  Într-o noapte am văzut în lumina farurilor un cerb frumos de tot.  Am frânat brusc chiar dacă  era la distanţă în faţa mea.  Instinctul.  Deşi a dispărut în beznă, mă gândeam dacă este singur sau dacă are alţi tovarăşi, dacă a fost primul sau ultimul dintr-o turmă de căpriori.  Trebuia să fiu precaut: am un amic care într-un an a lovit 2-3 căprioare cu maşina sa…  Impactul zdobeşte maşina şi omoară animalul.  Nu-i de joacă. Continue Reading »

Vreau să continui aici câteva gânduri începute ieri.

După părerea mea, căsătoria şi familia heterosexuală (mie îmi place să-i spun tradiţională, sau biblică) este singurul garant al egalităţii omeneşti.  De asemenea ea şi numai ea ţese în mod normal pânza societăţii umane.  Căsătoria asigură creşterea normală a copiilor şi-i ajută să-şi găsească la rândul lor, identitatea sexuală, socială şi familială.

Uniunile civile, găselniţa mişcării de emancipare a femeii sunt modalitatea creierii unei societăţi bazate pe clase sexuale, în care femeile vor deţine controlul asupra familiei, copiilor şi în cele din urmă asupra societăţii.  Bărbaţii homosexuali au căzut în plasa mişcării feministe când au solicitat şi ei recunoaşterea uniunii civile a doi bărbaţi.  Uniunea civilă a homosexualilor, şi din acest punct de vedere, chiar şi a lesbienelor, nu este decât un mijloc necesar atingerii unor alte scopuri.  Mişcarea de eliberare a femeii a solicitat la începuturile ei uşurarea divorţurilor ca apoi să dorească să se valideze căsătoria între aceleaşi sexe.  A alungat bărbaţii din această cursă a căsătoriei, ca acum să dorescă să intre în căsătorie câte două femei!  A solicitat libertatea de a avorta ca apoi să solicite posibilitatea de a a dopta sau de a fi înseminate artificial. Continue Reading »

Lupta s-a dus pe alte planuri până acum: trebuia ca reprezentanţii homosexualilor şi lesbiencelor să câştige drepturi!  Pe acest front comun împotriva valorilor tradiţionale are unei societăţi zidite pe principiile iudeo-creştine, homosexualii erau gata să se căsătorească în numere record.  Canada le oferea posibilitatea legalizării unei asemenea căsătorii, apoi state americane au sucombat pe rând sub presiunea ACLU (Uniunea americană pentru libertăţi civile), sau a unui lobby puternic, sau a unor conducători de oraşe sau state cu o morală dubioasă.  Primul stat care a acordat aceleaşi drepturi unor cupluri de homosexuali trăind într-o aşa-numită „civil union”ca şi cuplurile din căsătoriile tradiţionale a fost Vermont, urmat apoi de Connecticut, New Hampshire şi New Jersey.  Alte state acordă doar drepturi limitate parteneriatului a doi homosexuali trăind împreună într-o „familie”.

Guvernul federal nu recunoaşte astfel de „căsătorii” şi nici statele nu sunt obligate să recunoască uniunea încheiată de un alt stat.  Printre drepturile în discuţie sunt: dreptul de a moştenire asupra proprietăţii partenerului decedat, dreptul de a participa în asigurările medicale şi/sau sociale ale partenerului care munceşte (sau care are asigurări mai bune), dreptul de a plăti taxele ca o familie (familiilor li se aplică un cod de taxe mai scăzut), dreptul de a adopta copii (sau în cazul cuplurilor lesbiene, de a însămânţa artificial una dintre femei pentru a da naştere la un copil).

Nu este nici locul nici timpul de a discuta aici implicaţiile şi ramificaţiile recunoaşterii uniunii civile a homosexualilor.  Continue Reading »

Nu ştiu ce m-a apucat să cred că mai pot urca scările alea ca pe vremea când aveam 20, ba nu! 30 de ani!  Sau, chiar şi la 40 de ani era în regulă!  Dar acum, la peste…  nu vă spun câţi ani am!  Am constatat că mă dor muschii picioarelor, că nu mai am aer suficient, că trebuie să mă apuc cu mâna de balustradă ca să mă trag în sus!  Nu râdeţi!  Şi vouă vi se poate întâmpla asta!  În sfârşit, am ajuns la etajul 20 pe scări… acolo a trebuit să mă odihnesc vreo 20 de minute, să aştept să-mi revină respiraţia normală, pulsul normal, şi să scap de transpiraţia care m-a scăpat de cel puţin un kg de greutate.  Ştii ce am cosntatat?

În fiecare bătrân trăieşte o persoană tânără care se întreabă mereu, ce s-a întâmplat cu viaţa!  Unde a dispărut puterea!

Am urmărit un scurt documentar despre dezvoltarea celor două reviste destinate bărbaţilor, „Playboy” şi „Hustler”.  Ce s-a mai schimbat lumea!  Acum 30-40 de ani, revistele sexy erau vândute numai în subteran, în gările de metrou.  Erau vândute în magazinele pentru „adulţi”.  Era ruşine să fie expuse pe tarabele vânzătorilor de ziare de la suprafaţă.  De cumpărat, acolo unde erau expuse, le cumpărau doar bărbaţii, şi nu orice bărbat.  Unul care se respecata, un familist nici măcar nu le privea pe tejghea.  Unii burlaci, divorţaţii, marinarii, şi de obicei bărbaţi care aveau şi alte vicii (beţivi, certaţi cu legea, drogaţii, oameni fără căpătâi) era amatorii de „playboy” şi „hustler”.  Ei şi-au amorţit conştiinţa prin alte mijloace şi acum a cumpăra o revistă sexy, sau a viziona un film porno la un magazin pentru adulţi nu mai era o problemă. Continue Reading »

Lumea a pierdut o mulţime de oameni ce puteau excela în tot felul de ocupaţii (zidari, şoferi, strungari, afacerişti, economişti, ingineri, medici, etc.) când aceştia s-au făcut… păstori! De partea cealaltă, Biserica era mai câştigată dacă ei rămâneau în ocupaţiile lor anterioare.

Ps 23:4  Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângîie.

Ieri m-am întors acasă dintr-o călătorie pe care a trebuit s-o fac în Arizona.  In drumul meu spre casă, cu maşina, am trecut pe lângă un loc care mi-a stârnit amintiri.  O să le povestesc în continuare.

Nu mai ţin minte dacă am scris anul trecut despre întâmplarea pe care o relatez aici.  Prin Noiembrie 2006 am călătorit în Arizona cu avionul şi m-am întors acasă cu o maşină pe care am cumpărat-o acolo.  Stiam de drumul care vine înapoi spre Seattle prin California şi Oregon, pe autostrada 5.  Am fost pe el de nenumărate ori.  Dar mi-a spus cineva despre un drum prin pustia statului Nevada, care este mai scurt cu 160km decât cel prin California.  La cei peste două mii de km pe care urma să-i fac, o economie de 160 km era o alternativă atractivă.  M-am informat despre cum va fi vremea şi aflând că prognoza e bună m-am pornit la drum.  Am făcut prima parte a călătoriei pe o şosea care în curând a părăsit orice aşezare şi s-a înfipt în pustiu.  Pustia Nevadei, diferită de cea a Arizonei şi diferită şi de cea a Californiei.  Inaintea mea se aşternea un drum care câteodată şerpuia lateral printre munţi şi trecea prin pasuri la peste trei mii de metri înălţime, dar care drum mergea şi drept cât vezi cu ochii, şerpuind nu lateral ci vertical pe platourile înalte ale pustiului. Continue Reading »

Un articol din WorldNetdaily.com (http://wnd.com/news/article.asp?ARTICLE_ID=51454) vorbeşte despre sutele de mii de creştini dislocaţi în urma conflictelor din Orientul Mijlociu. Recent 100 de mii de creştini au fost alungaţi din casele şi oraşele lor de dorinţa de a-şi scăpa viaţa din faţa luptelor din Liban, spune Carl Moeller, preşedintele Societăţii Misionare Open Doors USA. Cu suportul Siriei, militanţii islamişti (Hizbollah) din Liban încearcă destabilizarea situaţiei politice interne pentru a readuce Siria în controlul Libanului. Pe lângă creştini, până la o pătrime din întreaga populaţie s-a mutat, unii între graniţele Libanului, alţii plecând în Siria sau Iordania.

In afara libanezilor creştini, alţii până la 80 de mii de muncitori creştini din „lumea a treia” (Sri Lanka, Filipne ş.a.) au plecat acasă în urma războiului. Continue Reading »

Doi prieteni se întâlnesc pe stradă.  Cum a fost aseară, la petrecerea la care ai fost invitat? întreabă unul dintre ei.  Bine, răspunde celălalt.  Doar că nu m-am simţit în elementul meu!  Ştii că invitaţia spunea numai cu papillon?  Ei bine, când am ajuns acolo, am constatat că ceilalţi aveau şi costume pe ei!

Se zvoneşte că în New York bolnavii suferinzi de boli mintale nu vor avea voie să voteze la alegerile din 2008.  Astea-s veşti foarte proaste pentru democaraţi şi liberali!  Îşi vor pierde pest 75% dintre votanţi!

Unii oameni insistă să tragă de uşile pe care scrie „împingeţi!”

Rev. Ann Holmes Redding este preot la biserica Episcopală St. Mark din Seattle. A absolvit Brown University, are două masterate si un Ph.D. în Teologia Noului Testament de la Union Theological Seminary din New York. În 1984 s-a simtit atrasă către preotie si a fost ordinată de Biserica Episcopală.

În 2005 în cadrul unor întâlniri între diferiti reprezentanti ai unor religii din zona orasului Seattle, la St. Mark a participat un musulman. Când el a fost solicitat să se roage lui Allah, plecarea lui pe genunchi si apoi căderea cu fata la pământ a impresionat-o pe preoteasă. I se părea că omul acela se închină lui Allah cu toată fiinta sa. În primăvara lui 2006 a avut loc o nouă întâlnire cu reprezentanti ai islamului. De data aceasta, o nouă rugăciune si o meditatie despre deschiderea inimii fată de Allah a impresionat-o din nou. Continue Reading »

Am auzit-o pe una plângându-se cu privire la maică-sa!  Că ce femeie rea este, ce „scorpie”!  M-am gândit, dacaă mama ta este atât de rea, cum se face că tu crezi despre tine că eşti atât de bună?  Nu ştiu dacă trebuia să mă gândesc cu voce tare sau nu!?  Poate că aflam ce fel de femeie este cu adevărat!

Problema confruntării celui ce greşeşte nu este nici uşoară nici simplă pentru oricine.  Dar mai devrema sau mai târziu, se va greşi faţă de noi şi va trebui să facem ceva atât cu greşeala cât şi cul cel ce ne-a greşit.  Eu nu merg cu plăcere la confruntarea celui ce mi-a greşit.  Cumva, mi-e jenă mie de jena (ce ar trebui să fie a) lui.
 
La capitolul acesta, unii cred că e mai bine să ierţi şi să treci cu verederea orice păcat.  Totuşi, Pavel îi ceartă pe Corinteni (1 Cor 5:1-3  Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de acelea, care nici chiar la păgîni nu se pomenesc; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său.  Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru!  Cât despre mine, cu toate că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă) pe cei ce îngăduie păcatul fără să îl confrunte pe păcătos). Continue Reading »

Un videoclip fain.

Între 20-23 iunie, în fiecare vară ajungem aici la Seattle WA să experimentăm zilele cele mai lungi din an.  Este începutul verii în jumătatea de nord a pământului, începutul iernii în cea de sud (solstiţiul de vară la 21 iunie în emisfera de nord, de iarnă în sud).  Razele soarelui cad perpendicular pe Tropicul Cancerului (Lat. nordică 23º30´), scaldă în 24 de ore de lumină Polul Nord şi in absenţa sa, lasă 24 de ore de întuneric la Cercul Arctic şi orice altceva între întuneric şi lumină.

De ce vă împărtăşeşsc aceste gânduri?  Pentru că producătorii filmului Evan Almighty (cei care au creiat Bruce Almighty acum câţiva ani) au încercat să popularizeze noul lor film şi să-l promoveze în cercuri creştine, în ideea că istoria filmului s-ar baza pe Biblie şi că ar fi un film la care părinţii pot să-şi ducă şi copiii (Bruce Almighty a fost destinat unei audienţe mature).  Astfel în jurul Seattle-lui producătorii au închiriat săli de vizionare (nu cinematografe, deoarece la cinema va fi lansat doar vineri) şi au invitat membrii ai unor biserici şi clerul să vizioneze filmul în avans, pentru ca apoi să vorbească despre el prietenilor lor, sau membrilor bisericilor păstorite de ei. Continue Reading »

Aha!  Ai avut succes şi acum îţi porţi cu mândrie laurii!  Nu uita însă că ţi-i poţi nimici repede dacă… te odihneşti astăzi pe laurii succesului de ieri!

Oamenii fac reguli pentru alţii şi excepţii pentru ei înşişi.

Dacă ai fi altcineva, ţi-ar place să fii prieten cu tine?