Istoria este privită adesea ca fiind o privire în urmă la mişcări de armate, naţiuni, boli, resurse, bani, ideologii şi alte lucruri de genul acesta. O putere cucereşte o altă putere, adesea printr-un război. Imperii se ridică şi se nimicesc, oameni mari şi eroi apar deodată ca să-şi aducă aportul lor la edificiul istoric, ca apoi să dispară la fel de brusc cum au apărut şi să lase adesea locul lor altora, mai mult sau mai puţin “calificaţi” la statutul de “făuritori ai istoriei”.

Câteodată observăm cum în desfăşurarea evenimentelor intervine în mod decisiv vremea; ea favorizează un participant la luptă şi-l defavorizează pe celălalt. Asta s-a văzut clar de nenumărateori în istorie, cele mai cunoscute exemple fiind cele ale armatelor lui Napoleon (la 1812) şi mai târziu a lui Hitler (Operaţiunea Barbarosa, Iunie-Decembrie 1941) în Rusia, ambele învinse de iarnă!

Alteori ni se spune că “a intervenit soarta” sau, norocul/nenorocul. Asta pentru a explica inexplicabilul. Si aşa, noi învăţăm istoria în mediile laice (cum ar fi şcoala), o istorie deosebită de istoria prezentată şi interpretată în creştinism de vederea biblică asupra lumii. Biblia ni-L prezintă pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul istoriei. Abordarea aceasta este aproape gnostică: noi credem că adevărurile spirituale există separat de fenomenele seculare şi istorice. Studenţilor creştini trimişi la universităţi să înveţe, li se cere adesea fără cuvinte să lase la porţile şcolii seculare credinţa lor creştină.

Te trezeşti la realitate doar când dai peste câte o relatare biblică ca aceasta: 2 Cronici 36:22-23 În cel dintâi an al lui Cir, împăratul Perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir, împăratul Perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris această vestire în toată împărăţia lui: “Aşa vorbeşte Cir, împăratul Perşilor: “Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate împărăţiile pământului, şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul, Dumnezeul lui, să fie cu el, şi să plece!” După Cuvântul Domnului spus prin Daniel, Babilonul a căzut; locul lui a fost luat de Medo-perşi. Cirus cel Mare devinde un instrument în mâna lui Dumnezeu pentru împlinirea scopurilor Domnului. Domnul a pedepsit destul neascultările poporului Său şi acum este vremea ca să-şi arate din nou mila faţă de acesta. Cine va fi folosit? Insuşi Cir! Apoi, Darius şi mai târziu, Ahaşveroş (Artaxerxe).

Istoria este prezentată astfel de către Biblie ca fiind opera lui Dumnezeu pe scena lumii. Naţiuni şi împăraţi devin instrumente sau actori în mâna lui Dumnezeu, în vederea împlinirii planurilor Sale. Indiferent de împrejurări, Stăpânul istoriei este prezent chiar şi nevăzut, în prezenţa unor mereu noi eroi aparenţi pe scena de desfăşurare a evenimentelor. Dumnezeu acesta este Dumnezeul lui Israel, Tatăl Domnului nostru Isus Christos, Tatăl şi Mântuitorul nostru! El foloseşte în scopurile sale guverne de toate felurile, regi buni sau dictatori feroce, oameni aparent de paie sau cu caractere puternice. În planurile lui Dumnezeu pot fi folosiţi toţi oamenii şi orice om, iar orice situaţie, fie ea cât de neagră şi imposibilă, poate fi răcumpărată în favoarea lui Dumnezeu. Imprejurări potrivnice nu-i joacă feste, Dumnezeu nu este luat niciodată prin surprindere. Necredinţa sau necredincioşia unui nu-I împiedică planurile. Nici măcar ateismul sau secularismul nu-i sunt neprielnice lui Dumnezeu. Auzim mereu vorbindu-se despre “post-modernism” şi ce va face biserica în epoca acesta! Uităm că Dumnezeu lucrează şi în istoria seculară ca şi în cea sacră. Adică, pentru El aceste două elemente (când e vorba de istorie) nici nu cred că există: pentru Dumnezeu totul e doar istorie, pur-şi-simplu.

Scriu aceste rânduri gândindu-mă la viaţa mea… Câteodată nu înţeleg absolut deloc ce se întâmplă! Uit cine este Tatăl meu şi am tendinţa de a mă impacienta! Încep să mă îngrijorez, să-mi frec mâinile, să mă scarpin în cap, căutând răspunsul la întrebarea: “ce-i de făcut”? Apoi dau peste câte un verset ca cel de mai sus, şi-mi dau seama că nu are rost să mă consum. Chiar dacă mi se pare că Dumnezeu “doarme” la cârmă, El este totuşi la cârmă! Şi El lucrează şi în mijlocul împrejurărilor în care eu nu-L văd sau nu-s conştient că El este în ele. Chiar şi atunci când situaţia pare golită complet de sacru. Doar să-L ţin pe Isus în centrul vieţii mele. El nu e doar Domnul istoriei lumii ci şi al propriei mele istorii, oricât de neînsemnată ar părea istoria mea pe scena omenirii.

Viewed 19 times by 7 viewers

The Dumnezeul Istoriei. by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.