Duminică seara, după ce am venit acasă din Canada, am stat puțin tolănit pe o canapea din “living room” să povestesc cu soția mea care nu m-a însoțit în călătorie. După ce ne-am împărtășit gândurile, ea a dat sonor la televizor. Era deschis pe programul unei adunări mari din zona Seattle-lui. Păstorul anunța deschiderea unei noi biserici-satelit într-un oraș la cca. 45km de Seattle. Biserica aceasta are deja o biserică-satelit undeva în nordul Seattle-lui. Un timp, programele celor două biserici era aranjate în așa fel încât păstorul să se poată deplasa de la o adunare la alta, parcurgând distanța de cam 30 mile (45 km) în câteva minute cu ajutorul unui helicopter. Apoi bisericile au început să recurgă la hi-tech: acum păstorul predică într-o singură biserică (alternativ, o duminică într-una, alta în cealaltă), predica sa fiind proiectată pe un ecran uriaș în “high-def” (imagine de o mare calitate) și cu “surround sound” în cealaltă biserică.

Procedeul nu e nou. Locuiam în Portland, OR când City Bible Church de acolo a deschis un nou campus într-o suburbie cam la 30 minute de mers cu mașina. Ei au folosit de la început tehnica video-audio și predicarea alternativă. Personal, nu am dat nici o atenție la chestia asta (credeam că este ceva temporar, până noua biserică își va găsi un păstor) și nici nu credeam că va avea succes sau că va prinde rădăcini. Dar fenomenul acesta prin care o biserică mare plantează o altă biserică în raza aceluiaș oraș și bisericile plantate au același păstor și comitet începe să se extindă din ce în ce mai mult. Biserica “Fellowship Church” din Grapevine TX, are acum sateliți în încă câteva orașe din statul Texas (Plano, Justin și Dallas) și un satelit în Miami Florida! Se estimează că peste 1500 de biserici americane apelează la procedeul acesta de a avea sanctuare în mai multe locuri, folosind predicile aceluiaș predicator transmise dintr-un sanctuar unde predică în persoană, în celelalte sanctuare; câteodată se tyransmit doar înregistrări a predicilor în cazul unor diferenţe de fus orar. Astfel, bisericile mari devin și mai mari, bugetele lor cresc considerabil (nu e nevoie să plătească personal propriu decât poate un administrator de clădire, un funcționar, doi oameni care fac curățenie și ceva personal tehnic pentru computere și audio-vizual), păstorii care predică cu carismă și relevant devin și mai influenți, și predicarea se reduce la câțiva “experți” care vor atrage tot “biznisul” către vadul lor.

Pe mine fenomenul acesta mă amărește. Mi se pare că este asemănător fenomenului “McDonalds”, “Walmart” sau “Starbucks” și că are la bază mercantilismul, tehnici lumești de marketing, lipsă de gust, lipsă de identitate și lipsa nevoii de părtășie reală a creștinului. Biserica este biruită astfel de tehnologie și impersonal. “Păstorul” nu păstorește ci doar ține prelegeri (oricât de interesante ar fi ele) asupra unui subiect. El nu-și cunoaște oile pe nume, nu are ucenici, ci doar spectatori. Nevoia americanului în general şi a creştinului în special de a “vedea” programe (nevoie ce-l face pe american să deschidă televizorul imediat ce intră în casă, să-şi încălzească mâncarea din pungă la cuptorul cu microunde şi apoi să se aşeze în faţa ecranului pentru a urmări orice e de privit, cu mintea intrată în pauză totală; de acolo se ridică ca un zombie şi se duce la culcare…) îi face şi pe aceşti creştini ai acestor biserici satelit să se complacă în “activitatea” de a privi!

Pe vremea lui Pavel, Tit a fost lăsat să numească prezbiteri în urma apostolului, în fiecare localitate: Tit 1:5 Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit, şi să aşezi presbiteri (Sau: bătrâni) în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit. Apostolii făceau asta pe unde treceau și plantau biserici: Fapte 14:23 Au rânduit presbiteri în fiecare Biserică, şi după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră. Domnul Isus în Apocalipsa se adresa “îngerului bisericii” care într-o interpretare este și prezbiterul sau păstorul acesteia. Din scrierile lui Pavel, reiese că deși anumite biserici puteau citi aceeași epistolă (subiectele adresate de Pavel fiind asemănătoare în ambele biserici - vezi Coloseni 4:16 După ce va fi citită această epistolă la voi, faceţi aşa ca să fie citită şi în Biserica Laodicenilor; şi voi, la rândul vostru, să citiţi epistola care vă va veni din Laodicea), bisericile erau totuși deosebite și se confruntau cu probleme specifice. Un pastor local simțea “pulsul” bisericii și putea să se adreseze nevoii specifice. Un pastor care predică la o mie de km distanță, și a cărui predică o urmăresc acasă la televizor, sau cu soția și copiii, la o sală cât un cinematograf, cu alte familii nu poate cunoaște problemele specifice ale bisericii satelit. Ea e formată din alt fel de oameni, de rase, alt statut social mediu, oameni care se confruntă cu probleme locale specifice.

Nevoia americanilor de a urmări celebritatea se vede și în domeniul acesta. Alături de vedete de cinema, de cântăreți și sportivi, un nou tip de vedete se ridică la orizont: păstorii vedete. Viața lor nu mai este experimentată la prima mână. Ei nu mai pot spune ca Christos: învățați de la Mine, deoarece ei stau pe un piedestal atât de înalt încât numai câte o experiență de tip Ted Haggard îi arată că în realitate sunt și ei oameni și se confruntă și ei cu ispitele și păcatul și adesea cad și ei pradă acestora.

Christos și-a învățat ucenicii personal, le-a arătat cum se scot demonii, cum trebuie să te rogi, le-a răspuns la întrebări, ucenicii i-au simțit respirația, mirosul tranmspirației, l-au văzut “uman” de aproape. De aceea mei târziu, Ioan va scrie: 1 Ioan 1:1-3 Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii, pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl, şi care ne-a fost arătată; - deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi.

Eu încă cred și caut păstorul unei biserici doar atâta de mari cât poate să păstorească cu adevărat. Să cunoască pe toți membrii adunării nu doar un cerc restrâns de prieteni sau adulatori care sunt doar niște papagali meniți să repete mot-a-mot ceea ce zice “șefu”. Să aibă o viață transparentă: să-i fie cunoscută viața de rugăciune, de familie, reacțiile, preferințele, viciile. Să trăiască în mijlocul “turmei”, pentru turmă, cu turma. Iar dacă vreodată vreau să urmăresc predica unei vedete, oricât de relevantă ar fi personalitatea ei, pot să deschid TV-ul sau radioul și să ascult… Îmi poate fi de folos? Nu știu, poate da, poate nu! Dar mult mai folositoare îmi va fi o viață de păstor care se varsă într-a mea zi de zi. Eu așa percep Biblia, că atunci când vorbește despre interacțiunea păstor-biserică este vorba de o legătură personală, organică; e vorba de un trup întreg, fără ca păstorul să fie capul detașat și plasat undeva într-altă parte, numai o gură care vorbeşte.

Care va fi rezultatul pentru biserica evanghelică americană? Vom vedea! Eu sunt sceptic. Dar nu văd cum bisericile mici de câteva sute de mebrii (până la 300 să zicem) ar putea deschide “sateliți”. Alături de ele, biserici mari, cu vorbitori buni la pupitrul pastoral, vor deschide un sanctuar satelit. Spiciul acestuia va fi mult mai șlefuit și dinamic decât al păstorului local. Oricum, păstorul local al bisericii mici a trebuit săptămână de săptămână să aibă și un alt loc de muncă cu o jumătate de normă, ca să facă față cheltuielilor familiei sale și nu prea a avut timp nici bani de a se pregăti prea bine. Citește Biblia, se roagă, vine la seara de studiu, participă la întâlnirea celulei în care aparține, se ocupă de familie, merge la școală la ședința cu copiii, ajută soția la bucătărie, la spălatul rufelor, merge la cumpărături… O să mă întrebi dacă multe dintre astea nu-s făcute și de păstorul-vedetă. Nu prea! El are “angajați” pentru că salarul său îi permite, sau organizaţia din spatele său îl sprijineşte! Citeam undeva că Rick Warren zicea că are oameni care muncesc pentru el, care citesc cărțile ce apar pe piață și dacă sunt importante sau necesare, i le pun în coșuri pe subiecte, cu o recenzie a cărții atașată de ea, ca Rick să o poată trece în vedere pentru a vedea dacă merită să fie citită de el, sau folosită ca material ajutător la vreunul din mesajele sale.

Citeam despre un alt păstor de calibru că are un consilier personal care-l ajută în comunicare. Păstorul notează ideile predicii, apoi o dictează unei secretare, apoi materialul merge la consultanți, care-l editează, și vine înapoi la păstor. Acesta îl învață pe de rost, și-l rostește în fața consilierului cu comunicația care aduce ajustări corespunzătoare comunicării speach-ului. De fapt, exact așa făcea și Pavel! Avea și el asistenții lui: unu-l bătea, altul arunca cu pietre în el, și altul alerga după el su o sabie scoasă să-i taie capul! Își pregătea predicile în tihnă, între două furtuni și trei bătăi cu pietre, sau stând liniștit în închisoare…..

Așa cum spuneam mai sus, eu sunt pentru ceea ce este nou! Mă consider încă un pionier și acum la peste 50 de ani! Dar anumite chestii îmi zgândăre scepticismul. Cum este și chestia asta cu “o adunare cu mai multe locații”. De exemplu, o biserică din California (New Song Church) are un sanctuar în Tailanda (Bangkok) și are de gînd să deschidă trei noi locații, în India, Londra și Dallas. Cum va putea avea părtășie un membru dintr-un oraș cu altul dintr-alt oraș? Nu ştiu. Poate că nu au nevoie!?

Da, Biblia este aceeași pentru toţi, dar se exemplifică diferit de la cultură la cultură. Nu poți vorbi despre exercițiul răbdării în condusul pe autostradă unui indian care nu a văzut mașină decât în filme (dacă a fost vreodată la film) și nu a experimentat jungla de asfalt. Exemple despre sport sau echipe sportive, fast food, asigurări medicale, bursă, etc. sunt la fel de irelevante în India pe cât de irelevante sunt aici pildele despre săparea pământului cu sapa de lemn și însămânțarea cu mâna, despre aspecte culturale indiene. Pe de altă parte, educarea păstorului în domeniile bisericii satelit din India, de exemplu, îl va face irelevant pentru biserica din SUA. Dar acasta să fie cea mai mare problemă! Lipsa de părtășie, de conexiune păstor-turmă, de posibilitate de ucenicizare a potențialilor ucenici de către păstor, de exemplificare a vieții practice de către păstor, a observării păstorului de către popor, a responsabilității reciproce, și alte asemenea lucruri mi se par a fi pierderea cea mai importantă.

Ca păstor eu văd cum ar fi posibil să fiu atras în cursa de a fi atât de important încât zeci de mii de credincioși să nu se mai descurce fără mine! Să am cărțile mele vândute în holurile a trei locații în loc de una, și de asemenea să se vândă șepci sau abțibilduri cu numele meu pe ele, sau cafeaua care pentru că-mi e preferată, este numită după mine și vândută la cafeneaua din holul bisericilor… Dar cum m-aș putea achita de răspunderea de a păstori cu adevărat, când asta am învățat de la Marele Păstor al oilor… nu știu!

Viewed 12 times by 5 viewers

The Biserici Satelit by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.