Dacă continuăm să învăţăm despre toleranţă şi intoleranţă în loc să învăţăm despre bine şi rău, vom ajunge să tolerăm răul (Dennis Prager).

Viewed 13 times by 7 viewers

Alcoolul este bun la păstrarea multor lucruri; caracterul creştinului însă nu este unul dintre acestea!

Viewed 13 times by 7 viewers

Nepotul în vârstă de 22 de ani, student la facultatea din marea metropolă, era în acasă la parinţi, pentru vacanţa de vară.  La sfatul părinţilor, se duse pentru două zile în vizită la bunicul său, care locuia la ţară.  Bunicul îl întâmpină cu bucurie pe nepotul pe care nu-l mai văzuse de câţiva ani.   Cei doi se puseră pe împărtăşit noutăţi şi amintiri.

Se vedea că timpul îşi lăsa o amprentă tot mai pronunţată asupra bătrânului.  Era mai fragil, şi se părea că mai neglijent cu sine, cu hainele pe care le purta, cu curăţenia din casă şi de prin curte.  Mai ales a doua zi dimineaţa, când bătrânul merse la coteţul găinilor, aduse câteva ouă, făcu o omletă cu şuncă, şi o servi băiatului.

Acesta, observând farfuria cu o peliculă de grăsime pe ea, îl întrebă pe bătrân dacă farfuria era bine spălată.  Cât de bine s-a putut cu apă rece! zise bătrânul.  Tânărul fu mulţumit de explicaţie… apa rece nu spală prea bine grăsimea şi bătrânu´ poate că nu mai avea chef să încălzească boilerul; aşa că-şi mâncă micul dejun povestind cu bunicul.

La ora cinei, bătrânu´ puse de un grătar pe vechiul aparat cu cărbuni din curtea sa, şi desfăcu şi două sticle de bere rece din frigider.  Aceleaşi farfurii, folosite la micul dejun slujeau acum pentru cină.  Se vedea pe farfuria băiatului o dâră galbenă de la omleta de dimineaţă.  Bubicule, farfuria asta nu-i spălată bine! reproşă tânărul; la care bătrânul, replică ca de dimineaţa: cât de bine a spălat-o  apă rece.  Explicaţia curmă orice alte discuţii pe tema aceasta.  Seara veni peste ei pe nesimţite, şi în atmosfera călduţă, cu cerul înstelat deasupra satului, stând pe prispă, nepotul şi bunicul petrecură până târziu în poveşti şi amintiri din copilărie.

Dis-de-dimineaţă tânărul se trezi, şi fără să mai vrea să mănânce micul dejun, se duse către maşina sa pentru a se întoarce acasă la părinţi.  Câinele bătrânului se urcă în maşina tânărului în timp ce acesta îşi lua rămas bun de la bunicul său, şi acum nu mai voia să iasă afară.  Nepotul zise bătrânului să-şi cheme câinele, la care bătrânul zise:

Apă Rece!  Vino aici la mine!

Viewed 13 times by 8 viewers

Nu e întotdeauna plăcut să gândeşti cu voce tare. Cineva ar putea spune că “vorbeşti singur” şi că asta ar fi un semn de bătrâneţe, sau de nebunie!? Dar să vorbeşti cu voce tare şi să te audă şi alţii? Alţii câteva sute care citesc (conform statisticilor) blogul meu. De ce o fac? De ce scriu?

Pentru mine blogul este un fel de privire într-o triplă oglindă: oglinda lăuntrică, oglinda Cuvântului lui Dumnezeu şi oglinda părerilor altora, care lasă comentarii. Câteodată îmi verific filozofia de viaţă şi credinţă, alteori o compar cu a altora dar întotdeauna este o dinamică interesantă, mereu schimbătoare a blogării şi niciodată plictisitoare şi fără eveniment!

M-am apucat de gândit la muzica creştină şi la folosirea ei în serviciile noastre de închinare. Să fie oare mai importantă cântarea decât predicarea? Mi-aduc aminte că cu mulţi ani în urmă, când eram tânăr de tot şi am început să merg să vizitez alte biserici, cântam şi predicam. Dar eram considerat mai mult “cântăreţ” decât “predicator”. Mie îmi plăcea să le fac pe ambele, şi cred că le făceam la fel de bine (sau de slab, depinde din ce perspectivă priveşti), dar eram perceput ca un cântăreţ. Au trebuit să treacă mulţi ani până să fiu solicitat să predic, fără să mi se ceară să cânt şi o cântare. Read the rest of this entry »

Viewed 26 times by 15 viewers