Anii tinereţii lui Franklin Graham (fiul lui Billy şi Ruth Graham) au fost caracterizaţi pe de o parte de beţii, bătăi, confruntări cu poliţia din partea lui Franklin şi răbdare, dragoste şi rugăciuni din partea părinţilor lui.  El era la petreceri noapte de noapte, dar maică-sa îl aştepta întotdeauna trează, până se întocea în siguranţă acasă.

„Era trează până mă întorceam eu” îşi aminteşte Franklin.  „Asta chiar că mă necăjea.  Nu ştiu de câte ori am încercat să mă strecor în casă pe neauzite la orele mici ale dimineţii.  Dar ea stătea acolo, în balansoarul ei, având fie Biblia fie o altă carte deschisă în poalele ei şi eu ştiam că ea se roagă pentru mine.  Slavă Domnului că eşti bine zicea ea, şi atât.  Nu mi-a ţinut ´predici´niciodată, nici nu m-a ameninţat.  În toţi anii rebeliunii mele ea a păstrat deschise toate liniile comunicaţiei între noi”

„Ea m-a încurajat – continuă Franklin – şi mi-a spus ca oriunde voi fi, dacă trebuie sau vreau să sun acasă, să sun cu taxă inversă.  Mi-a spus că acasă voi întotdeauna iubit şi binevenit.”

Rugăciunile lui Ruth Graham au primit răspuns de la Domnul în 1974.  În anul acela, aflat într-o cameră a unui hotel din Ierusalim, Franklin a îngenunchiat înaintea lui Dumnezeu.  Se simţea obosit şi sătul de păcate.  Şi-a stins ţigara aprinsă şi pe genunchi i-a cerut Domnului să-l ierte şi să-l curăţească.  Anii alergării şi îndepărtării de Dumnezeu se sfârşiseră.  Răvrătitul primea o viaţă nouă şi o nouă însărcinare de la Domnul.

Cum îşi aduc aminte copiii tăi despre tine?  Vorbeam cu un prieten astăzi şi-l întrebam despre un coleg de-al lui, dacă merge la biserică.  Mi-a spus că nu, şi de asemenea mi-a spus că colegul lui a încetat să mai meargă la biserică după ce a plecat de acasă.  Încă din copilărie destul de fragedă, îşi amintea de părinţii săi cum tratau cu multă indiferenţă biserica.  Pe el îl duceau la şcoala duminicală, iar ei mergeau să servească micul dejun undeva la un restaurant.  Veneau să-l ia din nou să-l ducă acasă.  Rugăciune la ei în familie nu a fost, citirea Bibliei nu a existat, doar indiferenţă faţă de Domnul şi biserica Sa.  Asta l-a făcut şi pe el să desconsidere toate aceste lucruri, şi se luptă şi astăzi cu problemele moştenite de la părinţii săi.

Noi ne marcăm fără să ne dăm seama copiii pentru viaţa aceasta şi pentru veşnicie.  Cum îşi amintesc de noi copiii noştri?  Ce frumoasă amintirea lui Franklin Graham despre mama sa, astăzi când ea era dusă pe ultimul drum.

Viewed 13 times by 7 viewers

The Franklin Graham despre maică-sa by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.