Jun 25 2007
O dublă pagubă
Lumea a pierdut o mulţime de oameni ce puteau excela în tot felul de ocupaţii (zidari, şoferi, strungari, afacerişti, economişti, ingineri, medici, etc.) când aceştia s-au făcut… păstori! De partea cealaltă, Biserica era mai câştigată dacă ei rămâneau în ocupaţiile lor anterioare.
The O dublă pagubă by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
5 responses so far
Slujba de pastor este destul de grea si fara sa mai punem astfel de zicale pe capul lor. Nu este ciudat ca astfel de ziceri sunt formulate despre … pastori, dar nu despre… medici, profesori , muncitori, etc, orice altceva…?
Oricat de adevar ar contine afirmatia, ea ramane nedreapta tocmai prin faptul ca ii arata cu degetul pe pastori…
si cine a cistigat?…cine ar fi trebuit sa piarda, right? eu i-as trece la cistiguti… ale Cerului… pe cei care puteau sa faca ceva in Biserica si au ales o cale laica de practicare a unei meserii…e greu sa faci lumina si sa penetrezi intunericul…acestia apar intr-un fel, haiducii Domnului…
Draga Aurel,
„zicala” asta nu-i prejudiciază cu nimic pe păstori! Eu sunt unul dintre ei, remember?!
În altă ordine de idei, nu era mai bine pentru cine ar fi putut să fie altceva (şi să exceleze la chestia respectivă) să nu renunţe la meseria sa de dragul de a se face păstor, mai ales când slujba de păstor n-o face nici cu bucurie, nici bine, nici cu folos? Oare cât de mare să fie numărul celor ce au devenit păstori nu pentru că au avut o chemare, ci pentru că nu au mai dorit să se trezească la 5 dimineaţa să meargă la fabrică? Pastoratul nu este „o meserie” ci este chemare, o înhămare împreună cu Dumnezeu la acelaşi jug. Ori dacă nu te cheamă Domnul, atunci în ce te-ai înhămat?
În timp ce apreciez efortul şi sacrificiul celor chemaţi la această slujbă, a tinerilor ce se pregătesc în seminar, mă doare de bisericile care cad în mâna unor păstori fără chemare şi har.
Ceea ce am scirs este doar o constatare personală… nu arăt cu degetul pe nimeni (sau, poate tocmai nearătând spre nimeni în particular, arât spre toţi? nu ştiu!).
Dragă Emi,
Câştigul e de partea tuturor când noi putem fi lumini acolo unde ne-a chemat Domnul. În timp ce munca de păstor (care este extrtem de grea, probabil una dintre cele mai stresante „munci”)oferă satisfacţia de a antrena, învăţa, pregăti pe cei din adunare, meseriaşul din fabrică, de exemplu, este într-adevăr un luptător de gherilă, un haiduc, cum îi zici tu, care atacă întunericul acolo unde este el mai gros. Şi dintr-o trăire responsabilă a creştinismului la locul de muncă ar avea de câştigat… Împărăţia lui Dumnezeu!
Doru,
nici un pastor prin vocatie nu se simte atacat de gindul tau…deobicei acesta il recunoaste si merge mai departe indeplinindu-si menirea…de obicei reactia vine din partea celor care sunt laici sub acoperire de carnet de pastor…ca la desconspirarea informatorilor securitatii…cine tipa primul si mai tare?…cel care se simte cu musca pe caciula sau in familie…(nu conteaza ca-i Parlamentul Romaniei sau vre-o biserica…)
apropo de asta din urma, RVE Bucuresti a facut o serie de 3 talkshow-uri despre subiectul informatorii din biserici…emisiunea “Pe raspunderea mea” invitati fiind Cristi Tepes si Daniel Mitrofan…by the way…ma uitat pe cartea “Uriasi si Pigmei”…interesanta…