Lupta s-a dus pe alte planuri până acum: trebuia ca reprezentanţii homosexualilor şi lesbiencelor să câştige drepturi!  Pe acest front comun împotriva valorilor tradiţionale are unei societăţi zidite pe principiile iudeo-creştine, homosexualii erau gata să se căsătorească în numere record.  Canada le oferea posibilitatea legalizării unei asemenea căsătorii, apoi state americane au sucombat pe rând sub presiunea ACLU (Uniunea americană pentru libertăţi civile), sau a unui lobby puternic, sau a unor conducători de oraşe sau state cu o morală dubioasă.  Primul stat care a acordat aceleaşi drepturi unor cupluri de homosexuali trăind într-o aşa-numită „civil union”ca şi cuplurile din căsătoriile tradiţionale a fost Vermont, urmat apoi de Connecticut, New Hampshire şi New Jersey.  Alte state acordă doar drepturi limitate parteneriatului a doi homosexuali trăind împreună într-o „familie”.

Guvernul federal nu recunoaşte astfel de „căsătorii” şi nici statele nu sunt obligate să recunoască uniunea încheiată de un alt stat.  Printre drepturile în discuţie sunt: dreptul de a moştenire asupra proprietăţii partenerului decedat, dreptul de a participa în asigurările medicale şi/sau sociale ale partenerului care munceşte (sau care are asigurări mai bune), dreptul de a plăti taxele ca o familie (familiilor li se aplică un cod de taxe mai scăzut), dreptul de a adopta copii (sau în cazul cuplurilor lesbiene, de a însămânţa artificial una dintre femei pentru a da naştere la un copil).

Nu este nici locul nici timpul de a discuta aici implicaţiile şi ramificaţiile recunoaşterii uniunii civile a homosexualilor.  Read the rest of this entry »

Viewed 25 times by 12 viewers