Jun 30 2007

Conserve

Posted at 12:07 am under Biserica, Credinta, Crestinism, Meditatii, Religie

soup.jpgNu ştiu dacă vă interesează să priviţi vreodată canalul de televiziune „food network”.  Este un canal dedicat în exclusivitate mâncărurilor.  De toate felurile.  Chinezeşti, japoneze, franţuzeşti, italiene, americane.  Gurmand fiind şi amator de noutăţi şi mâncăruri exotice, am încercat la viaţa mea cam de toate: carne de şarpe, de melci, de tot felul de animale de apă, de urs, de crocodil (de fapt era aligator – e pregătit foarte bine în Louisiana şi Florida!) etc.  Am încercat chiar şi lăcuste uscate şi afumate, şi o dată am încercat gândaci de bucătărie.  Ştiu că pe unii din voi v-am făcut acum să vă strâmbaţi… dar asta este!  Cred că se poate supravieţui cu orice fel de mâncare!

Când mai am timp de uitat la televizor, în afară de ştiri şi vreun documentar, mă mai uit pe Food Network.  Îmi place şi să gătesc (soţia zice că am talent şi mă pricep, dar ce soţia nu ar zice asta soţului ei!).  Mai învăţ şi eu ceva ce nu am ştiut.  Încerc ceva nou!  Acolo, bucătari celebri sau mai necunoscuţi pregătesc tot felul de mâncaruri care mai de care mai arătoase şi (pentru că nu le pot gusta imi imaginez…) mai gustoase.  Acum într-o zi, uitându-mă, s-a ajuns la o pauză pentru reclame.  Şi culmea culmilor!  Pe Food Network, acolo unde se pregăteau mâncăruri proaspete, din ingrediente organice, şi care mai de care mai faine, se făcea reclamă la ceva conserve..

Cine se uită la un show de mâncăruri proaspete ca apoi să cumpere conserve?  Caută cine conserve pe Food Network?  Nu-i cea mai proastă decizie de marketing aceea de a face reclamă la conserve pe Food Network?  Ba da!  De o mie de ori da!

Da ştii, chestia asta are corespondent spiritual!  Lumea caută „prospeţimea” în religie şi-n credinţă.  Nu convinge pe nimeni „conservele” spirituale cu care ne prezentăm noi adesea în faţa lumii!  Adesea nu putem oferi lumii flămânde decât sloganuri, lozinci învăţate de zeci de ani, auzite de la alţii şi adoptate de noi ca şi când ele ar fi standardul!  Intâmplări trăite de alţii sau de noi cu mulţi ani în urmă!  Ca şi cum timpul s-ar fi oprit în loc!

Când au apărut Ioan Botezătorul şi apoi Isus pe scena Iudeii de acum două mii de ani, preocuparea fariseilor era de a oferi conserve.  Cei doi au adus mâncare proaspătă şi imediat lumea a priceput deosebirea dintre farisei şi Ioan Botezătorul sau Isus Christos.  Cine câştiga urmaşi?  Isus!  Ioan 12:19  Fariseii au zis, deci, între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!” 

Conserve spirituale!  Lucruri care le-am pregătit acum 30 de ani, pentru alte condiţii, alţi ascultători, alte probleme, le oferim mereu şi mereu deşi ele au devenit irelevante celor de astăzi.  Predici prăfuite şi fără putere, scoase din podul casei doar pentru că nu mai avem timp de părtăşie cu Domnul pentru a primi de la El cuvânt şi mesaj proaspăt!  Promisiuni răsuflate de genul „o să mă rog pentru tine” care sună frumos dar care nu au nici un suport în realitate că le uităm de cum ne-o ieşit promisiunea pe buze…  Vieţi insipide, ireale şi adesea de-a dreptul lumeşti!

Am întâlnit un băiat din România.  Venise în SUA prin câştigarea loteriei.  La auzul că el a câştigat loteria, un „frate” dintr-o adunare de-aici l-a rugat să se căsătorească „de formă” cu fiica sa, care trecuse de 21 de ani şi care astfel nu a mai putut emigra în SUA cu părinţii, pentru a o aduce aici.  „Fratele” i-a promis băiatului că-i plăteşte călătoria, că îi face rost de un apartament în care să locuiască când ajunge aici, că-i va da cinci mii de dolari recompensă pentru serviciul făcut.  Tânărul s-a căsătorit, a luat bani împrumut pentru bilet (pe care urma să-i dea înapoi când „fratele” îi va da banii de drum) şi şi-a luat „nevasta” (cu care era desigur căsătorit doar în acte) şi a sosit în SUA.  „Fratele” i-a aşteptat la aeroport.  Acolo, şi-a îmbrăţişat fiica, a luat-o la el în maşină şi au plecat, fără ca măcar să-i zică băiatului „mulţumesc frumos!”  Acestuia nu i-a venit să creadă!  A rămas singur-singurel în aeroport, şi-a luat bagajele şi a luat viaţa de la zero, fără prieteni, fără cunoscuţi, şi primind o puternică injecţie de realitate!

Deunăzi a venit la mine să mă roage să-i fac ceva.  Avea în mână un contract, pe care voia să-l semnez.  I-am spus că eu sunt din generaţia românească care nu avea nevoie de contracte, doar de cuvântul dat şi de o strângere de mână.  I-a spus că pe de-asupra sunt şi pocăit.  Mi-a ripostat că un „pocăit” i-a făcut ceea ce v-am povestit mai sus şi că el este vaccinat împotriva pocăiţilor! 

Conserve!  Care deschise, mai răspândesc şi un miros insuportabil, de lipsă de viaţă, de mortăciune!  Lumea caută ceva real, ceva proaspăt!  De-aia priveşte pe Food Network!  Şi eu să le fac reclamă la conserve?  Pfiu!

Word Count: 817

4 responses so far

4 Responses to “Conserve”

  1. ROMANIAon 02 Jul 2007 at 3:43 am 1

    Ted,
    Nu stiam ca avem atâtea lucruri în comun, fratele meu! Şi mie îmi place să testez mâncăruri noi (ce-i drept nu am ajuns la experienţeke tale exotice) şi, mai nou, am început să gătesc, nu orice, doar anumite chestii mai originale… spre stupefacţia soţiei şi a celorlalţi. Fiul meu mi-a făcut nişte complimente de m-a dat gata!

    În plus detest conservele, asta din vremea studenţiei când, in fiecare duminică seara, aveam o conserva ca hrana rece. Conserva de peste in sos tomat… Ani de zile aceeasi conserva.

    Desigur, cel mai mult imi displac pocaitii la conserva, sau mumificati. Din pacate exista asa de multi… am luat personal atatea ‘ţepe’ de la umblători pe la biserică…

  2. UNITED STATESon 02 Jul 2007 at 8:59 am 2

    Mihai,
    Imi plac mincarurile mai mult sa le mănânc… dar de când s-a îmbolnăvit soţia mea cu ochii şi nu suportă aburul, sau ceapa, sau alte lucruri, o ajut mereu la bucătărie. Fiind primul născut al mamei mele, ea s-a străduit să mă pregărească pentru viaţă şi prin a mă învăţa să gătesc. Acum îmi prinde bine! Dar, am şi o (ascunsă) plăcere în gătit!
    Conservele le detest din copilărie. Pe vremea copilăriei mele (acum 40+ de ani) ne duceau pe la fabrici şi uzine la orelede de „practică” să ne „molipsim” de dorinţa de a deveni muncitori. Într-o asemenea vizită la o fabrică de conserve, am văzut cum se făcea pateul de ficat. Ce chestii erau incorporate în pasta care până atunci (cu şi fără ciuperci) era undeva atât de sus ierarhic pe scara mâncărurilor mele preferate.
    Imi plac mâncărurile exotice, să le încer câteodată… dar prefer mâncărurile „româneşti”: printre acestea, trebuie să mă confesez că mămăliga ocupă un rol important!
    Acum, conservele bisericeşti.. asta e o problemă care mă dezgustă cam tot de pe vremea acelui pateu de ficat!

  3. UNITED STATESon 06 Jul 2007 at 1:52 pm 3

    Si pe mine ma dezgusta crestinii “conserva”!

  4. UNITED STATESon 06 Jul 2007 at 6:45 pm 4

    Draga Ileana,
    Si eu ma simt dezamagit, mai ales cind ma indrept spre o asemenea conserva crestina si o deshid… numai pentru a constata ca inuntru nu e decit ceva de prost gust si care miroase greu. Poate ca continutul e mort de mai mult de patru zile!

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply