În drum spre casă, în maşină, dacă este între 4 şi 7 după-masa mai acordez radioul la un post local să mai văd despre ce vorbesc oamenii. Vocea ce am auzit-o prin difuzor era necunoscută: cu un puternic accent (pe care nu l-am identificat dar puteam jura că ar fi african), vorbea cu putere, patos şi convingere; era vocea unui bărbat pe care nu l-am mai auzit niciodată. După câteva fraze, am auzit şi vocea cunoscută a comentatorului programului. Am înţeles că el lua interviu unui om pe nume Emmanuel Ziga. Apoi, captivat de discuţie dar în special de “focul” şi patosul cu care Emmanuel Ziga vorbea despre Domnul, despre importanţa postului şi rugăciunii în viaţa sa, despre necesitatea ca Biserica lui Christos de pretutindeni să se întoarcă la Domnul cu toată inima, am venit acasă şi m-am gândit la lucruri pe care le citisem în ultima vreme şi la vremea respectivă nu le-am acordat suficientă importanţă.
Ce-l făcea pe acest om din Africa (am înţeles că este din Ghana?) să se mute aici în America şi să-l intereseze starea bisericilor de aici? Nu ştie câţi colegi de-ai lui au ajuns aici şi şi-au cumpărat taxiuri pe care lucrează zi-şi-nopate de ani de zile pentru a se îmbogăţi? De ce nu şi-a cumpărat o staţie de benzină, sau un magazin de mărunţişuri, sau un atelier de reparaţii auto sau o staţie de schimbare a uleiului!? Nu ştie câţi români au venit aici şi au declarat la plecare că pleacă pentru a-L sluji mai bine şi mai în libertate pe Domnul, sau pentru a-şi creşte copiii într-o “ţară creştină” (asta e chiar o glumă bună de tot, doar că nu e de râs…), dar după ce au ajuns aici au uitat imediat de ce au plecat şi s-au apucat ca nebunii de făcut bani sau şi mai tragic, şi-au pierdut copiii? Deci, nu ştie Emmanuel Ziga că aici e ţara tuturor posibilităţilor materiale (mai bine ca aici am auzit că este doar în Rusia şi România) de-l mai interesează lucrurile spirituale? I-auzi la el: “trezire, post, rugăciune, viziune, scop, etc… Între 8 şi 10 Iunie a închiriat o sală de conferinţe la un hotel scump din centrul oraşului Seattle şi invita gratis pe oricine era interesat să participe la un cuclu de învăţături şi rugăciuni pentru trezire spirituală! Wow!
Dar ştii că el nu este singurul caz? Uite de exemplu, citeam aşa cum am zis mai demult, că în special oameni din ţări considerate (nu de mult, sau încă) a fiind din “lumea a treia” , ca de exemplu din Africa şi Asia au invadat ţări din Europa Occidentală, unde plantează biserici care au o altă viaţa spirituală decât bisericile autohtone.
Am venit acasă şi am făcut puţină cercetare, şi am descoperit ştirea aceasta: http://www.worthynews.com/news/washingtonpost-com-wp-dyn-content-article-2007-06-10-AR2007061001267_pf-html/. Ceea ce citisem mai demult şi ceea ce auzisem astăzi se părea că este adevărat. La început misionarii lumii s-au dezvoltat din acea grupare de câţia ucenici evrei, ce s-au rugat în camera de sus. Duhul Sfânt a venit peste ei, şi apoi ei s-au înflăcărat de un spirit misionar deosebit. Că acesta este rolul Duhului Sfânt: să te facă un mai bun martor al învierii lui Isus! Ei s-au înmulţit, apoi s-au împrăştiat, şi din Ierusalim s-au dus prin toată lumea. Misionarii au plecat mai târziu din Europa. Apoi, au plecat din America. Dar pe măsură ce zelul misionarilor dintr-o regiun e scădea, Dumnezeu aprindea focul altundeva. Dumnezeu nu va rămâne fără mărturie pe pământ!
Câteodată te uiţi la ştiri despre biserici, vezi păstori compromişi, membrii ai bisericilor nu căldicei ci de-acum reci deabinelea, oameni dedaţi la materialism în loc de misionarism. Cele mai nepopulare servicii sunt cele de rugăciune! Ia anunţă un serviciu lunar de rugăciune de 12 într-o anume zi a luni… vezi câţi vor veni!? Puţini! Nu ne place rugăciunea. Dar la picnic… În sfârşit, chestia asta te deprimă; te gândeşti ce viitor are Biserica lui Christos pe pământ! Isus a spus că El o va zidi şi că porţile locuinţei morţilor nu o vor birui… dar aprenţele par diferite. Alţii spun şi prevestesc că cea mai mare trezire a Bisericii ne aşteaptă în viitorul apropiat. Nici asta nu se vede încă. Ce se vede, este că Dumnezeu are încă o mărturie pe pământ, şi dacă unii dintre noi nu ne împlinim chemarea şi slujba, Dumnezeu va ridica oameni din regiuni îndepărtate ale pământului, locuri păgâne până nu demult, unde mergeau de preferinţă misionarii noştri, ca să vină şi să ne misionaeze pe noi. Ce să zic? Doar Slavă Domnului!
