In timp ce la Bucureşti unii mărşăluiesc pentru homosexualism şi alţii contra acestuia, eu departe de toate acestea (dar având şi pe-aici problemele mele), mă gândesc la lucrurile acestea. Şi cred că mi-a venit o idee! Vreau să propun un nou subiect de disputa: problema animalelor (de casă, de fermă, câini vagabonzi, şobolani urbani, şoareci de câmp şi de casă, căprioare, urşi, lupi, cu un cuvânt toate animalele) trebuie pusă pe tapet în mod serios, domnilor şi doamenlor! Lăsaţi-vă de chestia asta cu homosexualismul (când eram copil, doi oameni mai în vârstă vorbeau între ei, în limba maghiară ca să nu ştim noi copiii despre ce e vorba, despre un alt vecin; ziceau în ungureşte că vecinul este “homokos”. Iar noi copiii, ne miram în mintea noastră de ce o fi nenea din vecini… nisipos? Că “homokos” din ungureşte se traducea în româneşte “nisipos”)! De ce vreţi să vă ocupaţi de… nisipoşi!
Uite, vreau să vin eu în ajutorul vostru! Apucaţi-vă de drepturile animalelor! Femeile au fost eliberate (până acum erau prizonierele craţiţei şi a maşinii de spălat haine, acum nu mai sunt! Adică nu mai sunt doar prizonierele acestora, ci ŞI al locului de muncă, oriunde-o fi acela). Cu morala care apăra popoul unora de alţii am pus-o de mămăligă, acum să ne apucăm de ceva serios! Drepturile animalelor! Eliberarea lor!
Ştiţi dumneavoastră câte animale sunt încă abuzate? Câţi cai trag încă în ham? Câte mâţe sunt trase de coadă? Câţi câini au coada scurtată? Câte căprioare sunt călcate de maşini? Câţi porci tăiaţi (chiar dacă România e în Europa, porcii nu ştiu încă şi se lasă taiaţi pe la crăciun) şi viţei de asemenea? Trebuie luat măsuri pentru animale! Asta este!
Ştiţi că nu doar aici în America ci mai ales în Europa, acolo în ograda românească, industrii întregi sunt transformate astfel încât să se evite testarea pe animale, sau folosirea în laborator a lor? De ce? Pentru că animalele sunt egale cu noi, oamenii! Darwin a spus asta acum câteva zeci de ani şi încetul cu încetul ideea asta a prins rădăcini. Ba chair sunt mereu cereri pentru voluntari umani! Pe oameni e ok să se testeze! Kavorkian îşi paoate testa pe ei maşina morţii, Hitler şi-a testat pe ei gazele şi experimentele medicale, aşa că există precedent!
Ce este încurajator este faptul că milioane de oameni îşi donează timpul şi banii, în vederea sprijinirii mişcării de eliberare a animalelor. Alte milioane îşi schimbă regimurile alimentare. Eu de exemplu m-am decis de când cu chestia asta să mănânc mai mult somon şi cod şi păstrăv… că aştia sunt muţi, nu pot face “behehe” şi nu aud vecinii. Adică, dintr-un carnivor înrăit 100% am devenit înrăit doar parţial! Dar alţii au mers muuuuuult mai departe! Au devenit vegani! Nu ovo-lacto-vegetarieni. Nu. Vegetarieni 100%. Şi vor face asta până când cineva va decide că şi vegetalele sunt egale cu oamenii şi cu animalele! Dar despre asta, altădată.
Ştiu că sunt probleme încă în masele largi de oameni. Domnii de la oraş, filozofii şi politicienilor au prins din zbor chestia cu drepturile animalelor. Fac şedinţe şi simpozioane pe chestia asta! Dar oamenii de rând…. altă poveste! Chiar şi eu m-am descoperit într-o zi când m-am dus să duc gunoiul afară la tomberon şi când m-am împiedicat de o pisică, că am dat cu picioru´ în ea! Apoi, deşi era beznă afară, m-am uitat speriat de jur-împrejur să văd dacă nu ma- văzut cineva! Că mă puea raporta la poliţie! Ştiţi că acum nu de mult, o nevastă de păstor şi-o împuşcat bărbatul şi o primit doar 3 luni de puşcărie? Dar un om de-aici din oraş care o “uitat” în parc doi pui de pisică nedoriţi, a primit doi ani de puşcărie? Aproape că e mai profitabil să omori un om dacă tot vrei să-ţi mai răcoreşti nervii, decât să calci din greşeală un câine!
Da am luat-o razna; să mă întorc la subiect. Animalele trebuie protejate, indiferent de specia din care provin. Aşa cum aminteam Darwin neagă că oamenii sunt creiaţi după chipul lui Dumnezeu; atunci oamenii sunt egali cu animalele. Problema este că pentru unii, animalele sunt mai egale decât oamenii! Cât de departe poate merge o societate fără Dumnezeu! Va veni oare vremea când va trebui să renunţ la peşte? Vom deveni cu toţii vegetarieni? Vom renunţa la “demnitatea umană” şi la “sacralitatea vieţii omului” şi vom cinsti animalele?
Zicea Solomon odinioară: Eclesiastul 10:7 Am văzut robi călări, şi voievozi mergând pe jos ca nişte robi. Pe când locuiam în Oregon, pe vremea lui Clinton, s-a dat un edict în vederea salvării bufniţei cu pete. Animalul trăia în nişte păduri de conifere, care erau folosite pentru tăierea lemnului pentru industria de cherestea. O industrie întreagă s-a nimict într-un an! Am văzut familii de muncitori urcându-şi familiile şi bruma de boarfe în camionete şi plecând aiurea prin ţară, dislocaţi din satele lor de munte din cauza unei bufniţe!
Am însă o dilemă: cum să facem că unele animale, neştiind să citească că toate-s egale între ele, continuă să se hrănească pe seama altora! Urmăream deunăzi la mine pe verandă, în timp ce-mi savuram grătarul (de peşte, desigur! Da ce-aţi crezut!?) cum un păianjen ce-şi întinde pânza prinse în ea o muscă şi tocmai se repezise asupra ei! Am strigat la el, am gesticulat, am încercat să-l fac să înţeleagă că el şi musca şi cu mine, suntem egali! Că nu se cuvine să o mănânce! Să mănânce şi el… peşte, că peştele e sănătos! Cine ştie pe unde-o fi umblat musca asta! Chiar i-am aruncat în plasă bucăţele de peşte! Dar, degeaba! Nu m-a înţeles. De fapt, preocupat cu musca, nici nu m-a băgat în seamă!
Şi-apoi încă ceva: acum nu de mult, am urmărit un documentar: Deep Blue. Despre ocean şi animalele sale! Păi acolo, animalele marine se sfâşiau unele pe altele de nu se vedeau! Şi habar nu aveau că politica lumii s-a schimbat şi că acum animalele sunt protejate!
Hmm. Na ziceţi voi dacă nu-i mai bine să ne ocupăm de chestia asta decât de homosexuali?! Sau măcar să spunem şi altora, că dacă nebunia cu homosexualismul nu-i de-ajuns, se poate şi mai rău! Ne putem ocupa de protecţia animalelor!
În sfârşit! M-am prostit destul! Intr-o notă serioasă acum, cred că ceea ce putem şi trebuie să facem ca şi creştini adevăraţi, este ne apropiem de Domnul şi să ne rugăm ca niciodată pentru noi, şi familiile noastre şi pentru naţiunile în care trăim! Să fim cât se poate de serioşi, să nu ne compromitem cu păcatul. Să-L cunoaştem pe Domnul şi să ne închinăm Lui cu adevărat! John Piper zicea undeva că dacă biserica L-ar lăuda pe Domnul aşa cum se cuvine, nu ar mai fi nevoie de nici un misionar în lume! Şi probabil nici de marşuri, aş adăuga eu.
