„Dacă nu ar fi fost ultimul moment, am fi terminat la timp o mulţime de lucruri!” 
cip-cirip-cirip
on Desenînd cu nisip…
on Traducere pentru limbajul femeilor on Ajutor pentru cei stăpâniți de pornografie on un pic de oscar peterson…
„Pentru un om care nu are nici un pic de experinţă ca lucrător comercial, ceri un salariu cam mare!” a spus şeful de cadre care lua un interviu unui candidat la un post într-unul din magazinele companiei.
„E adevărat că cer cam mult, dar gândiţi-vă! Eu o să lucrez mult mai greu decât alţii, pentru că habar nu am ce-o să fac!”
Una dintre preocupările preferate ale diavolului este să ne facă să ne gândim mereu la trecut şi la viitor, pentru a neglija prezentul!
Cu un timp în urmă, am avut o parteneră de afaceri, o doamnă care locuia într-un oraş la o oarecare depărtare de Portland, Oregon, unde locuiam eu. Ea venise în contact cu mine oferindu-mi să medieze legături de afaceri cu nişte cazinouri de pe coasta Oceanului Pacific. Eu aveam o companie de limuzine şi ea doamna pretindea că cunoaşte directori de cazinouri care la rândul lor au clienţi permanenţi (membri ai unor „Gold Club” sau VIP Clubs” sau cum s-or mai numi ele, adică oameni care sunt de-acum obişnuiţi ai respectivelor cazinouri şi care joacă acolo sume considerabile de bani; doar dacă mergeai la cazinou mereu dar jucai puţini bani nu ajungeai în rândul acestei elite. Câştigurile şi pierderile – mai ales pierderile!- era calculate cu ajutorul unor carduri asemănătoare cardurilor de credit, pe care erau obligaţi să le folosească la orice joc ar participa. De asemenea, cazinourile au o reţea de video-camere şi de urmărire/înregistrare a tot ce se întâmplă în ele, aşa că nu poţi face mai nimic fără să fii sub observaţie) care trebuiau aduşi la dorinţa lor la cazinouri şi preferau desigur limuzinele.
I-am promis doamnei un comision serios dacă mă ajută să promovez compania la contactele ei. Şi, m-a ajutat. A fost o relaţie de afaceri care a durat vreo 4 ani, până când am vândut compania. Read more »
