on 
on 
on 
În Washington DC un artist local (Tom Greaves) a pus pe un trotual al străzii 14 NW un aparat care emite complimetnte 24 de ore din 24. Mesajele înregistrate pe un microchip se repetă în continuu, spunând: „ai ochi frumoşi”, „ai mai slăbit!”, eşti inteligent”, etc. Ce-i spune oare doamnei din poză? Că este slabă!? O să-mi cumpăr mâine bilet, să merg şi eu să fiu complimentat în sensul acesta.
Dar, lăsând gluma laoparte, cine are nevoie de complimente nemeritate? Neadevărate? Făcute de o maşină? Cui folosesc? Te motivează ele cu adevărat? Cât de căzut trebuie să fie cineva ca să-i fie ridicat spiritul de complimentul unui astfel de aparat? Pentru că acesta este doar începutul! Mâine poimâine vom cumpăra aparatele astea şi le vom avea pe noptiera pe care ne ţinem ceasul şi lampa de noapte… şi chiar vom adormi în sunetul complimentelor: „eşti fumos”, nu ai burta mare!”, etc.
Pe când aparate care te mângăie? Dar care-ţi dau un picior în fund? Sau care sărută… (păpuşi gonflabile am văzut că sunt…)?Aşa-i când îţi mor lăudătorii.
The Când îţi mor lăudătorii. by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
No related posts.
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.
