PERSPECTIVE CRESTINE

Brenda era o femeie tânără care a fost invitată să participe la o excursie în munţi.  Trebuia ca împreună cu prietenii ei să se caţere pe versantul unui munte din apropiere.  Deşi nu mai participase niciodată la o asemenea aventură, Brenda îşi luă inima în dinţi şi plecă.  Prietenii o asiguraseră că versantul nu este nici prea abrupt, nici periculos.  Ajunşi la destinaţie, Brenda şi cu ceilalţi au început să urce versantul de granit.

În ciuda fricii, şi-a pus echipamentul închiriat de la o prietenă care a mai fost în astfel de escapade, s-a apucat cu nădejde de frânghiile întinse acolo de alţi căţărători şi a început urcuşul, cu faţă către stâncă.  A ajuns la o buză a stâncii pe care s-a oprit o clipă să-şi tragă răsuflarea.  Stând acolo, ţinându-se cu grijă de frânghie pentru a nu se rostogoli la vale, se uită în jos, când frânghia cedă doar câţiva centimetri, suficienţi însă pentru a o speria pe Brenda de moarte.  În tentaţia ei de a se apuca mai bine de frânghie, aceasta i-a lovit faţa şi Brendei i-a sărit de pe ochi lentila de contact şi s-a dus spre baza muntelui.

Mai erau zeci de metri de urcat, deja urcase alţi zeci de metri, şi acum vedea ca prin ceaţă, ochiul rămas cu lentilă fiind cel mai bun, celălalt de pe care căzuse lentila având dioptrii de peste -10.  Cum va ajunge sus?  Să mai urce?  Să coboare?  Cum va ajunge acasă?  Venise cu maşina ei dar acum nu vedea să conducă spre casă.  Oare cine îi va conduce maşina?  S-o lase aici până mâine când va putea trimite pe cineva după ea?  Oare e bine să lase aici maşina?  N-o să i-o fure nimeni la noapte?  N-o s-o vandalizeze nimeni?  Necăjită, Brenda se rugă Domnului s-o ajute să-şi găsească lentila de contact când va coborâ.  Dar, tot ea, după terminarea rugăciunii, pufni în râs!  I-auzi, să găsească o lentilă de contact, ea care nu vedea nici cât a văzut până acum!  Cărui Dumnezeu îi pasă de o lentilă de contact!?

A continuat urcuşul până pe culme.  Acolo s-a aşezat pe un crâmpei de iarbă şi o prietenă s-a uitat pe hainele ei poate-poate o fi acolo lentila… dar nu era.  Tristă, descurajată şi cam dezorientată, Brenda cutreieră cu o privire neclară munţii a căror contururi le distingea în depărtare.  Şi s-a rugat: „Doamne, tu spui în Cuvântul Tău că ochii tăi cutreieră pământul.  Tu cunoşti munţii ăştia, ştii fiecare pietricică şi fir de iarbă… Tu ştii unde este lentila mea de contact!  Pierderea ei este un mare necaz pentru mine, Te rog să mă ajuţi s-o găsesc!”

A început coborârea.  Au ajuns la baza versantului în cele din urmă.  Acolo, un alt grup de căţărători erau gata să pornească spre vârf.  Unul dintre ei strigă: „Hei, voi de colo!  A pierdut cumva careva dintre voi o lentilă de contact?”  Desigur că da!  Brenda!  Se îndreptă spre omul ce o găsise, o luă cu mulţumiri şi-l întrebă cum de a găsit-o.  „Am văzut o furnică ducând ceva în spate.  Când m-am uitat mai de-aproape, am văzut că furnica căra pe spinarea ei o lentilă de contact!  Aşa am găsit-o!”

Tatăl Brendei era desenator de caricaturi.  Când a auzit întâmplarea, el a desenat o caricatură a unei furnici, cărând în spate o lentilă de contact, cu următoarea insripţie de desubt: „Doamne, nu ştiu de ce m-ai făcut să car povoara aceasta!  N-o pot mânca, nu-mi este de nici un folos, şi este teribil de grea!  Dar, dacă aşa vrei Tu ca s-o car, o car!”  Dumnezeu nu cheamă pe cel calificat, El îl califică pe cel pe care-l cheamă.

* **

The Lentila de contact a furnicii by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.