on 
on 
Deunăzi căutam un medicament: penicilină. Aveam un simplu abces dentar şi soţia mea care e farmacistă mi-a spus: „ia penicilină, îţi trece repede! Şi nu te mai plânge de gândeşti că ai naşte!” Yeah! Bărbaţii nu au voie să se plângă! De fapt, femeile sunt mult mai tari decât bărbaţii la o mulţime de lucruri. Dar la durere, sigur!
Căutarea mea s-a dovedit zadarnică. Penicilina nu se mai fabrică! Şi ampicilină e greu de găsit! Acum sunt alte antibiotice, dintre care cel mai simplu ce l-am putut cumpăra a fost amoxicilina. Şi când te gândeşti ce descoperire mare a fost penicilina în secolul trecut! Fleming ar fi meritat 10 premii Nobel pentru descoperirea ei! Câte vieţi au fost salvate din cauza penicilinei! Acum însă nu se mai găseşte!
Asta m-a făcut să mă gândesc la următoarele: cât timp trăieşte o idee bună? Ştim că produsele se perimează cu o viteză care ne ameţeşte. Ce a fost modern şi avansat ieri azi e învechit. Invenţiile tehnice se înmulţesc exponenţial. Sunt aproape convins că există invenţii care nu s-au întrebuinţat încă, atât de avansate sunt ele! Dar o idee, cât timp trăieşte? Care este termenul ei de garanţie? Un an? Zece? O sută? Zile sau numai ore?
„Mi-a venit o idee!” exclamăm noi adesea şi ne apucăm s-o punem în practică. Alteori, avem prieteni sau parteneri de afaceri sau membri ai bordului de conducere cu care procedăm la un „brain storming” (furtună a creierelor?! habar n-am cum se traduce!) pentru a afla ideea cea mai bună în situaţia cu care suntem confruntaţi. Atâtea idei ar fi bune, dar nu ni se potrivesc. Ce se întâmplă cu ele? Rămân pierdute pentru totdeauna? Le vom mai vizita vreodată?
Apoi m-am mai gândit că atunci când o idee expiră, sau moare, ce se întâmplă cu ea? La ce mai e bună? Ca un cal viu şi sănător, sprinţar şi plin de avânt, ideea de până acum ne-a purtat înainte; dar la ce mai e bun un cal mort? Şi oare câţi oameni din jurul nostru călăresc cai morţi? Îşi dau ei oare seama că nu mai funcţionează ceea ce ieri le garanta progresul? Da, ideile bune îmbătrânesc, se perimează şi chiar mor! Şi e o mare revelaţie să-ţi dai seama că ideea de ieri nu mai e valabilă astăzi. Ţi se cere curaj şi voinţă să te dezveţi de a folosi ceea ce ţi-a slujit ieri, pentru a folosi ceva nou, ceva ce se potriveşte zilei de astăzi. Trebuie să te aştepţi la conflicte, atât în sinea ta cât şi cu alţii, mai puţin vizionari şi mai prinşi în tradiţii. Viaţa fără conflictele cerute de progres este lipsită de adâncime şi relief. Fierul va trebui ascuţit de către fier.
The Viaţa unei idei by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
Related posts:
- Viaţa obişnuită vs. viaţa extraordinară Fapte 9:10 În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul...
- Viaţa obişnuită vs. viaţa extraordinară – Update Creştinul nu trebuie să se plângă niciodată dacă viaţa este...
- Scop în viaţă Mai devreme sau mai târziu, ne lovim cu toţii de...
- O viaţă, două vieţi Ioan 12:25 Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi...
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.
